Nu s-a terminat bine o perioadă aberantă şi începe alta la fel, aşa arată pretinsa reformă românească. Ciclurile electorale se suprapun aceloraşi modele lipsite de sens. Despărţirea de regimul totalitar nu a avut loc decât prin spargerea partidului unic şi transformarea conglomeratului rezultat în instrument de facilitare a delapidărilor. În fapt, nu avem partide politice, nici dezbatere politică. Acest punct zero, care ar fi trebuit să fie sfârşitul lui 1989, a devenit o reală captivitate. Este suspectă „stabilitatea” în contextul situaţiei clasei politice şi infracţionale. Lentoarea trecerii prin justiţie a marii corupţii aruncă o umbră asupra schimbărilor aşteptate. Domină, în acest climat, o mentalitate a barbariei, care se adânceşte neobservată. Toleranţa însăşi este expusă celor mai bizare abordări, dacă nu cumva întreaga democraţie. Corupţia s-a instalat psihotic în minţile care păreau cândva a întruchipa reforma, ajungând reţetă a succesului. În atari condiţii nu este sigur că simpla pensionare a unor generaţii limpede expirate va rezolva ceva. Avem dezastru moral şi infracţiune socială nu numai în segmentul demagogiei oficializate, o regăsim şi la adversarii acesteia în forme moralizatoare, apropiate unor posibile ideologii pretins liberale. Economia ca formă de dezvoltare este în avarie absolută, funcţionând eventual la DNA.
Sunt tot mai multe indicii că foarte mulţi pretinşi reformatori au fost în solda unor servicii, care i-au reactivat şi care vor să se despartă de ei prin schimbarea centrului puterii externe. După aproape trei decenii ar fi prea puţin interesantă această aproximativă curăţenie, însă numai aşa va exista un probatoriu indubitabil asupra lumii în care am trăit şi care reprezintă un balast pentru toţi. Schimbarea înseamnă tocmai această separare a serviciilor de viaţa politică, o societate distrusă fiind evident lipsită de orice noimă. Formatul euro-atlantic nu poate asigura prea multe garanţii fără o implicare continuă, riscul de colonie fiind unul autocreat. Regionalizarea, care se apropie, poate fi un succes, dar şi un dezastru. Fără o Constituţie simplificată şi fermă, a libertăţii fără anarhie şi formulări de natura controversei, fără o justiţie funcţională, în care celeritatea şi profesionalismul să funcţioneze fără fisură, ţara se poate transforma chiar în praf şi pulbere. Democraţia a ajuns să fie administrată infracţional, întregul efort al societăţii fiind dirijat spre confortul sistemului mafiot. Oricât de mari ar fi greşelile guvernului, ele nu pot fi depăşite de lipsa de reacţie a societăţii. Mediul public românesc este tot mai încremenit şi o neutralizare s-a instalat în spiri totalitarist. Reactivitatea publică stă în umbra de ghilotină a incriminării. Civismul, rigoarea abordării publice s-au transformat în monopolul unor grupuri de diversiune pe care le întâlnim peste tot. Liderii, cei care îşi spun sau ocupă această poziţie, sunt înlocuitorii foştilor activişti şi securişti. Aceleaşi imperative şi mizerii îi menţin în avanscenă. Justiţia, eliberată de corupţie şi manipulare, este singura formă de aplicare a reformelor. Democraţia este unica grilă prin care societatea poate funcţiona.
Zvonurile că ar exista un posibil plan de eliminare din UE a României şi Bulgariei se întemeiază chiar pe o stare de fapt. Administraţia de la Bucureşti, prin lipsa cronicizată de conectare la interesul naţional, se află în situaţia unui simplu cotizant la Bruxelles. Dacă Anglia părăseşte UE, absolut nimic nu mai poate fi previzibil. O repetare a istoriei postbelice, la scara şi specificul momentului, nu este deloc exclusă. Faptul că suntem în UE pare unora, nu puţini, o situaţie insuportabilă, existând tot mai multe motive ale euroscepticismului. Chiar dacă este de dorit să nu mai fie o cale de întoarcere, politica noastră externă ar trebui să facă mult mai apropiată societatea românească de Europa profundă. Şi aşa rolul ambasadelor în cadrul UE nu depăşeşte nivelul reprezentanţelor consulare. Propaganda ca obiect al muncii plus formalismul birocratic implicit ar trebui să nu mai fie argumentele instituţiilor noastre.
Suntem în punctul în care maşinăria începuturilor trebuie înlocuită cu începutul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.