ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Comentatori » Editorialisti » Megastar şi filozof

Megastar şi filozof

01 Iul 2009 Emil Hurezeanu | 7 comentarii | 4365 vizualizari
Rating:
21 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Dispariţia „pop iconului“ Michael Jackson, de imens, dar poate şi superficial succes emoţional, a pus în umbră, la sfârşitul lui iunie, plecarea dintre noi, cu discreţie şi certe pierderi morale, a marelui intelectual public Ralf Dahrendorf.
 
Hanseat şi liberal de stânga, Dahrendorf a fost unul dintre cei mai influenţi sociologi şi gânditori politici ai ultimului secol. Timp de şase ani a fost deputat local şi federal în Germania sfârşitului anilor ’60. După un stagiu de comisar european (numit de cancelarul Helmut Schmidt) a condus între 1974 şi 1984 London School of Economics. Alţi zece ani, între 1987 şi 1997, a fost prorectorul Universităţii Oxford şi decan la St. Anthony College. Regina Marii Britanii l-a înnobilat în 1993. Sir Ralf Baron of Clare Market in the City of Westminster a rămas până la moartea sa, la 80 de ani, membru al Camerei Lorzilor.
 
Viaţa acestui om s-a situat mereu între gândire şi acţiune. Cărţile sale pledează cu luciditate şi un imens aparat critic intelectual pentru modernizarea morală a societăţilor europene. Ultimul său articol apărut în revista germană „Cicero“ este un exemplu, cum se spune, foarte grăitor. Se numeşte „Revoluţia nu va avea loc“ şi încearcă să demonstreze că actuala criză nu va scoate lumea sărăcită şi nemulţumită pe străzi. Ea va provoca, în schimb, o repunere în termeni a relaţiei dintre ştiinţă, incertitudine şi libertate. Aşa cum scria şi în una dintre cărţile sale mai vechi, „Iluminismul aplicat“, intelectualul va trebui să-şi redescopere rolul în societatea debusolată prin clarificarea perseverentă a cunoaşterii cauzei lucrurilor. „Rerum cognoscere causas“, îşi reaminteşte mereu Dahrendorf, este deviza clasică a „dragii mele London School of Economics“.
 
Momentul ales sau întâmplat pentru scrierea acestui text, între izbucnirea unei crize terminale neaşteptate şi aşteptarea propriei morţi, învăluie argumentele autorului, pentru ultima oară, cu un aer de mister şi luminoasă răspundere. Aşa cum cutremurul din Aquila şi dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 n-au putut fi prevăzute nici de geologi, nici de istorici sau de politologi, scrie Dahrendorf, la fel, falimentul de catastrofal augur al băncii Lehman Brothers i-a prins pe toţi oamenii instruiţi şi informaţi pe picior greşit.
Un eşec major al modernităţii recente rămâne aşadar omisiunea teoriei macrosociale a revoluţiei de a programa locul, proporţiile şi intensitatea forţelor unei explozii.
 
În această situaţie, autorul minunatei cărţi de acum trei ani, „Tentaţiile nonlibertăţii. Intelectualii în vremuri de încercare“, consideră că noile fenomene ale crizei mondiale readuc în discuţie obligaţia intelectualului public de a acţiona în aceeaşi măsură în care gândeşte. Dahrendorf îi împărţea pe intelectualii ultimului secol, născuţi între 1900 şi 1910, adică pe martorii nemijlociţi ai nazismului, comunismului şi ai celor două războaie mondiale, între erasmieni, erasmieni candidaţi şi antierasmieni. Erasmienii sunt cei care, după modelul lui Erasmus din Rotterdam, nu greşesc niciodată în alegerile lor morale şi intelectuale, împotriva tuturor tentaţiilor şi „evidenţelor“ realităţii. Printre ei: Raymond Aron, Karl Popper sau Isaiah Berlin. Printre candidaţii respinşi îl regăsim pe Jean-Paul Sartre, marele scriitor şi filozof care n-a vrut sau n-a putut să spună „nu“ comunismului de tip sovietic. O categorie posibilă, azi, în epoca pe care autorul o numeşte a „reînceputurilor istoriei“, care să nu repete precedentele cedări la tentaţiile nonlibertăţii, în epoca libertăţii fără riscuri şi în supraofertă, poate fi cea a intelectualilor periferici.
 
Ei sunt numiţi „straddle“, cuvântul englez pentru oamenii împinşi la graniţa dintre acţiune şi gândire. Ei nu sunt capabili să ofere instrucţiuni de utilizare a vieţii şi a morţii în timp de criză, dar pot să deseneze hărţi, cu multe pete albe, şi direcţii, cu date de orientare, exagerate sau greşite. Ei creează înţelegerea unui anumit context al acţiunii, dar şi al urmărilor unor decizii. Spre deosebire de economiştii care s-au lăsat seduşi de „excitaţia metodică a aparenţei preciziei“, hibrizii periferici care sunt intelectualii publici n-au susţinut nimic precis, n-au dat lecţii, n-au câştigat avuţii prin speculaţii financiare. Spre deosebire de politicieni, care n-au făcut nimic sau, când au făcut, ne-au spus că totul e bine în cea mai bună dintre lumi, „straddlerii“ n-au făcut decât să amenajeze treptat calea unei înţelegeri a posibilităţii sfârşitului lumii.
 
Acum nu există acea dinamică ce spulberă şi înlocuieşte statu-quoul, despre care vorbea Aristotel. În criza de-acum funcţionează o stare de neputinţă mânioasă, neînţelegere şi frică. Ici-colea vor fi explozii în momente şi locuri la care te aştepţi cel mai puţin. „Vom avea însă parte de un deceniu al sărăcirii mute a multor oameni, un deceniu în care înţelegerea contextului şi a direcţiei acţiunilor noastre va rămâne de primă importanţă.“
 
Poate că această concluzie a ultimului text semnat de Ralf Dahrendorf are ceva din dramatismul spectacular şi oarecum inutil al cerinţei celei de-a doua autopsii a lui Michael Jackson. Un bemol de raţionalitate în lumea dominată de „Thriller“ nu strică niciodată.
 

 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

7 comentarii

 
1
Dorina Avramut 01-Iul-2009 19:54
Dans lent( CTP, fara pasaje stangace?)
"Un bemol de rationalitate in lumea dominata de "Triller" nu strica niciodata."( Emil Hurezeanu)

Intrebare: Ce este de facut?
Raspuns:Nimic. A expirat timpul?! ( Parerea lui Terente)

PS De ce pleaca Soldatii?( Michael& Lala)
2
marcelus 01-Iul-2009 21:10
Care e legatura cu Jackson?
Filosofii pleaca in liniste. Muzicantii pleaca inconjurati de spectacolul superficial si zgomotos in care au trait. Niciun loc comun.
Da, Michael Jackson a promovat o filosofie usurica pentru care omul comun il apreciaza mai mult sau mai putin. O anumita hoarda se legitimeaza ca fani ai "operei" lui.
Dahrendorf nu trebuie sa aiba "fani". Opera lui trebuie privita critic. Deci, mai bine ca a plecat in liniste, neobservat de media si de multimea de "fani" de toate orientarile de pe glob. Nu a scris pentru ei decat in masura in care a influentat / va influenta o anume elita sa devina empatica multimilor ramase fara orizont, care nu mai au alt reper decat staruri din cultul "pop".
Dar si coloanele din ziare trebuie umplute cu ceva, nu-i asa?
3
inimarea 01-Iul-2009 23:48
Herr H, straddler ori iluzionist?
Cunoaşteţi vreun rege al filosofiei? Oţi fi auzit de regi-filosofi, cel mult.
Dar de un filosof care să umple stadioanele, să aducă publicul la delir paroxistic, cu adevărul lui ontologic, aţi auzit? N-aveaţi cum. Kant scria la o măsuţă din Konnisberg, avînd doar un copac desfrunzit spectator al meditaţiilor sale, care nu-l părăseau nici pe stradă, apoi, cînd efectiv dădea în gropi.
În schimb, a fost plină lumea de straddle - dacă o fi adevărată definiţia lui Herr H. Eu mă-ndoiesc fiindcă şi gîndirea e acţiune. Cînd nu e, se cheamă revelaţie - ca a Profetului, de pildă: adormi o clipă şi te trezeşti Învăţător.
Păstrînd dichotomia lui Herrr H, poţi ajunge a socoti regală acţiunea - una superbă (de la superbus - "înfumurat peste măsură", să zicem) prin absenţa gîndirii. Şi perfect inutilă gîndirea, nepresupunînd acţiunea - măcar în forma sa plebeiană. Dacă există acţiuni negîndite, gîndire inutilă nu văd cum ar exista.
Problema văd că ar fi ce ne facem cu lumea asta, pe care ne-am săturat să o gîndim, neputînd acţiona pentru a o face predictibilă. Aici şi-ar dovedi straddlerii inutilitatea, presupunîndu-i încremeniţi între gîndire şi acţiune. Herr H ar fi un bun exemplu.
Sînt momente - ca acesta - unde "creează (iluzia, nn)înţelegerii unui anumit context al acţiunii, dar şi al urmărilor unor decizii". Un moment complet diferit de acesta a fost cînd era consilier prezidenţial. Adică, a creat o altă iluzie a înţelegerii etc. (Iluzia fiind imagine neadevărată dar convingătoare a realităţii.) Acţiune negîndită, de vreme ce tocmai cel pe care l-a consiliat nu s-a lăsat iluzionat, nici de contextul înţelegerii, nici de urmările unor decizii. Reiese că acţiunea de acum e gîndită, respectiv iluzia de acum a înţelegerii "e adevărată".
Eu cred că Herr H se autoiluzionează, dacă se socoteşte straddler - acţiunea sa o dovedeşte. El este un om de acţiune, gîndirea sa lucrativă deconspirîndu-l ca inginer ratat.
4
Michaela. 02-Iul-2009 08:58
D-le Hurezeanu
Cine se poate face vinovat de mediatizarea excesiva a mortii megastarului Michael Jackson in defavoarea filozofului german? Numai citind titlurile si in Cotidianul si pe Realitatea TV cunoastem toata familia Jackson si nu numai. Daca exista cineva care nu a auzit despre Michael in timpul vietii in mod sigur acum s-a putut informa mai mult decat si-ar fi putut propune s-o faca vreodata.
5
ncristin 02-Iul-2009 10:55
@inimarea
Felicitari InimaRea. Comentariu mai bun ca articolul. Rar oricum pentru Hurezeanu care totusi de data aceasta incurca merele cu ciresele. Ca sa-i dau oricum dreptate lui Hurezeanu cred ca Michael ar putea o relevanta in documentele lui Ralf tocmai prin atitudinea de "out of space" adica exceptiile din acele categorii (mult generalizate) mentionate de filozof. In plus nu stiu de ce il deranjeaza pe Hurezeanu aceasta caracterizare "pop icon" de o pune intre ghilimele cumva ironic. Hmmm
6
albas 02-Iul-2009 12:00
Ralf Dahrendorf
daca s-ar fi publicat ceva la noi de Ralf Dahrendorf in mod sigur s-ar fi vorbit si la noi, asa ca nu prea vad rostul comparatiei.
7
Michaela. 02-Iul-2009 13:04
@albas
Cred ca d-l Hurezeanu s-a referit la a se face publica moartea lui Ralf Dahrendorf la nivel international asemenea celei a lui Michael Jackson.

@inimarea: felicitari pentru comentariu; ca de obicei sunteti la inaltime si puteti concura linistit cu orice jurnalist de la Cotidianul si nu numai. Pe cand o lansare de carte sau cel putin un blog?
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
EDITORIALISTI

Autodenunţul Elenei Udrea

În tele-taverna prezidenţială numită B1, unde toţi fripturiştii lui Băsescu se înghesuie să-şi arate susţinerea şi să-i atace pe adversari, s-a petrecut un lucru şocant. Elena Udrea, ministrul Turismului (mamiţica sloganului „Land of Choice“), ne-a arătat câteva referiri la convorbirile fostului procuror Angela Ciurea.

Crin Antonescu premier

Poate să învingă bunul-simţ pe 22 noiembrie, la urne? În România nu are cum să aibă loc o revoluţie a bunului-simţ, cum îşi doreşte candidatul PNL. Fiindcă, în primul rând, electoratul, în majoritate, se complace în marasm.

România sub ocupaţie
Ţara lui Pagubă Vodă (II)

România va avea sigur preşedinte după 6 decembrie. Se bate apa în piuă din greu. Unii chiar vor vota. Ceea ce rămâne nesigur ţine de o “agendă a lucrurilor lipsă”. O rea litate tot mai sumară, împachetată în ziare. Trecută cu vederea. Orbiţi de spectacolul sclipicios al lumii politice şi de scandalurile mondene. Asurziţi de manele şi de trăncăneala politicianistă. Hă, hă, hăă...

M-am săturat!

L-am auzit pe marele histrion promiţându-le militarilor: După 1 ianuarie vă rezolv şi pensiile!

Descoperirea urii

Nu de mult, câţiva comentatori cu pretenţii au făcut o descoperire senzaţională: prezenţa urii în viaţa publică românească.
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de