Când viața îți dă cel mai urât diagnostic, nu ai decât să fugi sau să-l înfrunți. Se spune că adulții îl acceptă mai greu. Boala devine o parte din ei și îi distruge mai ușor. Le soarbe încrederea, voioșia și speranța. Forța interioară. Forță care într-un copil face cât trei adulți.
Cancerul a pus pauză pe copilăria lor, dar nu le-a luat forța. Le-a stors lacrimi și i-a făcut să suporte chinuitoarea procedură a chimioterapiei. Însă timpul petrecut în spital nu i-a făcut să uite cum să mai zâmbească. Își regăsesc zâmbetul și încrederea în ei într-un loc în care se simt înțeleși. În locul unde se pot simți liberi și fericiți, dincolo de branulele, patul de spital și citostaticele care le-au grăbit maturizarea.
Din iulie până în septembrie, în fiecare săptămână, câte o grupă de copilași venită din diferite părți ale țării redescoperă bucuria jocului în MagiCAMP, tabăra fondată de Melania Medeleanu împreună cu Vlad Voiculescu, în anul 2014.
În vizită în tabără
Ne-au invitat într-o zi de joi pe „meleagurile jocului“, la câțiva kilometri de Târgoviște, în Brănești. Am ajuns pe la prânz, momentul în care copiii erau la activitățile de dimineață din parcul de aventură. Am fost primiți tare frumos de către Vlad Voiculescu, cu care am mai stat puțin la vorbă. Spune că tabăra asta a fost visul lui. „MagiCAMP nu este despre o singură persoană. Este despre mai multe. Despre toți“, ne spune Vlad Voiculescu.
Viitorii voluntari
O găsim în cabinetul medical pe doamna Rodica, medicul cu care au venit copiii de la Chișinău. „Vorbesc cu toți părinții ai căror copii au primit tratamentul cu ceva timp în urmă și încercăm să-i aducem aici. Eu mă orientez după copiii care au primit tratamentul, sunt cu el la final sau deja terminat, pentru că venim tocmai din Republica Moldova și copiii parcurg o distanță destul de mare, 10 ore, și e dificil să mergem cu cei care sunt în perioada de tratament. Pe toți pacienții pe care îi găsim cu tratamentul la final, încercăm să-i invităm în MagiCAMP“, spune Rodica Golban. „Își fac planuri să vină și vara următoare. Eu îmi doresc ca toți copiii care au venit aici să încerce să vină ca voluntari și voi contribui la acest lucru“, a adăugat Rodica Golban.
Visuri de viitor
Mădălina nu s-a bălăcit în piscină. A preferat să se joace cu o prietenă. Are aproape 9 ani. E timidă. Nu am vrut să o întreb despre boală. Era prea mică atunci când a fost diagnosticată: leucemie acută limfoblastică. Nu-și mai aduce bine aminte. Acum e bine. E în remisie de 7 ani. „Este foarte frumos aici. Ne distrăm și facem multe jocuri. Ne cățărăm la parcul de aventură, facem brățări, inele și fustițe din anumite materiale. Cea mai mare dorință a mea e să devin vânzătoare pentru că îmi place matematica“, povestește ea.
Radu are 11 ani. Același diagnostic. Exprimarea frumoasă și hotărârea din glas îți dau senzația că vorbești cu un om mare într-un corp mic. Desenează și vrea să devină arhitect. „În MagiCAMP este foarte plăcut și distractiv. Rămâi cu amintiri pe viață. Mă simt foarte bine alături de ceilalți prieteni. Simt că pot să vorbesc liber cu ei“, spune Radu. „Când am făcut boala eram mai mic, nu mai țin minte foarte multe. Dar țin minte că nu a fost plăcută. Țin minte că de multe ori umblam cu ace, cu bandaje. Nu a fost deloc plăcută. Eu când voi fi mare vreau să devin arhitect, pentru că îmi place să desenez, să creez, să îmbunătățesc. Nu aș avea cu ce să îmbunătățesc locul ăsta (n.r. – MagiCAMP). L-aș vedea la fel. Îmi place foarte mult așa cum e“, mărturisește el.
„Adultul devine boala lui, copilul poate fi scos din starea respectivă“
Melania Medeleanu ne spune că MagiCAMP este locul oamenilor fără măști, locul în care adulții se opresc din a-și construi „ziduri de apărare“ și lasă soarele să intre pentru a se putea bucura de momentele cu cei mici.
„Ce ne-am propus noi să le oferim copiilor este multă bucurie. Bucuria aia de care nu au avut parte de mult timp. «Joacă. Joacă la greu!» Ăsta e motoul nostru. Ce am descoperit însă e că, pe lângă bucurie, îşi iau și încredere în propriile forțe, pentru că, de foarte multe ori, acești copii au stat atât de mult timp în spital, încât au uitat cât de multe lucruri pot să facă.
Magia, dacă vine de undeva, nu poate să fie decât de la oameni. Că sunt omuleți mai mici sau mai mari, ei sunt cei care, odată ajunși aici, pun în locușorul ăsta ce au mai frumos în ei. Oamenii mari știu exact de ce sunt aici: ei sunt aici să-i bucure pe copii. Și atunci, chiar dacă sunt obosiți, chiar dacă nu mai sunt în compania lor, unde erau șefi, de plidă, și ei și copilaşii năzdrăvani aduc aici ceea ce îi face mai buni. Asta e magia“, a mărturisit Melania Medeleanu, fondator.
Maturizare precoce
Mihaela are 8 anișori. Este de la Chișinău și a venit în tabără pentru a doua oară. Boala a făcut-o să înțeleagă viața. A maturizat-o.
Jucăm puțin badminton și ne odihnim pe iarbă. Se alătură și cățelul Vasilică, alintatul taberei. Spune că lui Vasilică îi place tare mult să fie masat pe burtică. Cu un glas dulce, îmi spune: „Să știi că eu simt că pot înțelege animalele. Pot vorbi cu ele. Știu ceea ce-și doresc“.
De-a lungul timpului, mulți copilași care au trecut și prin tabăra MagiCAMP au plecat dintre noi. Nu au mai rezistat în lupta cu boala. A fost prea puternică pentru trupul lor firav. De multe ori, cei care i-au cunoscut nici nu se așteptau. Sperau că o să se facă bine. „Am învățat în tabără că nu contează problemele pe care noi ni le creăm, ci contează oamenii pe care îi ai în jur și felul în care ei te fac să zâmbești mai departe“, ne spunea zâmbitoare Lulu, voluntar.
Dar sunt copii cărora soarta încă le mai zâmbește. Copii care se vindecă sau chiar s-au vindecat complet. Boala a intrat în remisie de mulți ani. Îi vezi cu adevărat fericiți și plini de viață. Îi vezi plini de încredere și curajoși. Maturi și pregătiți în lupta cu viața, luptă pe care ei deja au câștigat-o. MagiCAMP te schimbă.
„Ai curajul să trăiești fiecare secundă!“
„Când ajung aici sunt atât de plini de viață, au pofta asta de a se juca, încât uită de suferință. Suferința se vede în special în spitale. Dar aici, în tabără, suferința e dată la o parte și ce rămâne e bucuria în stare pură – bucuria aia când fiecare secundă de viață e o minune. Trebuie să profiți de ea. Asta e lecția pe care ne-o luăm noi, oamenii mari, de la acești copii: faptul că fiecare secundă poate să aducă așa de mult! Trăiește-o! Ai curajul să o trăiești!
De foarte multe ori, noi, oamenii mari, ridicăm niște ziduri pentru că ne e teamă să fim răniți. Punem cărămidă peste cărămidă și ridicăm zidul. Zidul te poate apăra de diverse pericole, dar nici soarele nu mai trece când ai ditamai zidul în fața ta. Copiii ăștia numai asta fac cu noi: iau zidurile alea și le dau deoparte. În MagiCAMP întâlnești oameni fără măști.
Când un adult primește un astfel de diagnostic, el devine boala lui, nu se mai gândește la altceva. Dar când un copil primește un diagnostic atât de dramatic, el totuși poate fi scos din starea aia, poți să-l distragi, să-l scoți de acolo într-un joc și nu se mai gândește tot timpul. Dar ce-l motivează pe copilul ăla în cele mai crunte momente ale lui, aș vrea să știu. Dacă fiecare dintre noi am avea un sfert din curajul lor, am schimba lumea“, a mai spus Melania Medeleanu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.