Asistăm din păcate, de la o vreme, la o vastă operaţie de dare în petec a doi dintre cei mai importanţi, cel puţin în principiu, lideri europeni. Este vorba de cuplul demn de o nominalizare la categoria comici vestiţi ai ecranului, format de Îngeresa Merkel şi de Franţuzul Hollande, care tind tot mai mult să joace, în forumul UE, rolul de Stan şi Bran. Totuşi, între aceştia şi cuplul nostru de acum e o deosebire esenţială, dată de faptul că actorii care-i întruchipau îşi făceau numărul pe o bucată de pânză şi fără vreo consecinţă, stârnind veselia, pe când cei de astăzi şi-l fac pe al lor pe scena istoriei, cel puţin pentru unii, la fel de caraghioşi, dar provocând consecinţe dramatice în mersul istoriei.
De câţiva ani încoace apar statistici privind structura etnică a marilor ţări europene – Germania, Franţa şi chiar atât de temătoarea de imigranţi români Mare Britanie – şi sensul în care evoluează această structură, în mod sugestiv favorabil sporirii rapide a elementelor musulmane provenind din unele sau altele dintre ţările arabe aflate în criză economică din diverse cauze, pornind de la războaie şi terorism sau, pur şi simplu, din lipsa resurselor. În toate aceste statistici se vede clar că, păstrând trendul actual, ţările respective ar urma ca, în maximum 40-50 de ani, să se schimbe radical, devenind, inexorabil, majoritar musulmane. Pe de altă parte, aceleaşi ţări europene se confruntă cu o la fel de dramatică şi stranie criză de autoritate, decurgând din faptul că marile aglomerări musulmane din cele mai importante oraşe scapă cu totul de sub control, devenind enclave anarhice, ceva de natura statului în stat, în care chiar şi poliţia pătrunde cu greu şi numai cu cele mai drastice măsuri de autoapărare, având în vedere pericolul de-a se expune unor agresiuni cu consecinţe fatale din partea locuitorilor, ce nu vor să accepte că au vreo obligaţie, ci doar drepturi, impunându-şi în schimb propriile reguli în faţa autohtonilor.
În aceste condiţii deloc îmbucurătoare sau demne de a fi încurajate, a izbucnit actuala criza provocată de valul uriaş de imigranţi din ţările arabe, mulţi dintre ei pretinzând, pentru a impresiona, că ar proveni din Siria, ţară aflată într-un nesfârşit şi extrem de sângeros război civil pornit de câţiva ani cu scopul înlăturării dictatorului aflat la conducerea statului, război în care nu se respectă absolut nicio regulă, recurgându-se chiar la armele chimice de către Bashar al-Assad, şeful, încă, al statului.
Adevărul este că doar mai puţin de jumătate din numărul refugiaţilor sunt sirieni, cei mai mulţi provenind din alte ţări ale Orientului Mijlociu sau chiar europene, ca Albania, Turcia etc. Ei sunt în general tineri aflaţi în deplină putere, dotaţi cu telefoane de ultimă generaţie şi a căror deplasare este finanţată în mod ocult, cu mii de euro de persoană, pentru plata unor oneroşi traficanţi de persoane, care îi aduc peste mare în condiţiile cele mai riscante, cu bărci pneumatice sau ambarcaţii şubrede supraîncărcate, de aici provenind numărul mare de victime, prin înecare, din rândul lor. Nemaivorbind de posibilii terorişti infiltraţi printre refugiaţi tocmai de către Statul Islamic, ce nu face niciun secret din faptul că trimişii săi vor arunca în aer Europa întreagă.
Ei bine, inimile duioase ale cuplului mai sus pomenit nu puteau să nu rezoneze la atâta suferinţă şi atâtea nenorociri, drept care s-au gândit să-şi deschidă larg braţele şi graniţele statale pentru mai mult decât dubioşii refugiaţi, ceea ce, în ultimă instanţă, ar trebui să-i privească direct şi personal pe ei şi statele pe care, fără glorie, le conduc. Fără glorie, pentru că atât Îngeresa cât şi Franţuzul, care se cred egalii marilor lor predecesori Kohl şi Mitterrand, se află într-o drastică pierdere de popularitate nu numai în celelalte ţări europene, dar chiar în ţările lor, tocmai din această cauză, în primul rând. Iar gesturile lor puerile nu au consecinţe doar la ei acasă, având în vedere că vor neapărat să le impună şi celorlalţi prostia lor suverană, căci proştii adevăraţi nu se pot limita la propriile persoane, ci tind, în mod mesianic, să-i nenorocească, în acelaşi timp şi fel, pe toţi cei din jur.
Astfel s-a instituit în cadrul UE noul concept al cotelor obligatorii de refugiaţi repartizate tuturor ţărilor europene, în numele unei solidarităţi cu sens unic, adică numai la necazuri, nu şi la beneficii sau decizie (vezi noul refuz apropo de primirea noastră în Schengen). Altfel, spun cele două păsărele drapate în penajul lor ţipător şi cocoţate în cocotierii naţionali sau plantaţi în Parlamentul European, neprimindu-i pe refugiaţi, întreaga Europă ar fi în pericol, când, de fapt, tocmai aşa s-ar putea apăra de unul extrem, acela al pierderii ireversibile a identităţii naţionale şi de credinţă.
Până la urmă acest rasism pro-arab şi pro-musulman arătat de cei doi – care vor neapărat, şi de cele mai multe ori reuşesc, din păcate, să conducă Europa – ni se va dovedi fatal tuturor şi va sta la temelia unui al treilea război mondial, dacă nu cumva acesta s-a consumat deja şi ne aflăm în faţa celui de al patrulea, cum pretind unele voci. Rusia profită din plin de această degringoladă europeană, nord-americanii asistă neputincioşi la demantelarea de către aviaţia rusească a structurilor anti-Assad pe care le-au sprijinit până acum, Putin arătându-se singurul lider care ştie ce vrea şi chiar reuşeşte să-şi atingă, pas cu pas, scopurile nu tocmai curate. Franţa i-a pus chiar acum Donbasul în braţe şi, împreună cu Germania, îi va dărui în continuare tot ce doreşte. Oricum, Obama e scos cu totul din joc.
O comedie la nivel mondial, sau global – pentru a folosi cuvântul cel mai la modă –, care ne va costa scump.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.