Cine are curiozitatea să studieze „fişa parlamentară”a lui Mihail Boldea ar rămâne perplex. Pentru că ar descoperi în activitatea lui Mihail Boldea un arhanghel, un Sfântu Gheorghe al secolului XXI în luptă permanentă şi înverşunată cu corupţia. Vă prezentăm trei dintre declaraţiile sale politice susţinute în Cameră.
De profesie: interlop
(declaraţie politică din 24 februarie 2009)
Asistăm cu toţii, de ceva vreme, la o nouă reorganizare a grupurilor mafiote şi mai ales a domeniului lor de activitate.
Nu e vorba nicidecum de faptul că ele ar fi lovite de criză, ci că afacerile mărunte de care se ocupau până acum nu le mai satisfac orgoliile.
Dacă până acum, infracţionalitatea organizată a acestora se traducea fie în furtul din buzunar al chenzinei, al rufelor de pe balcon sau a oglinzii retrovizoare de la maşină, fie al exploatării sclavagiste a cerşetorilor de la metrou sau de la colţul intersecţiei, odată întorşi de la „specializările” din Occident, infractorii români şi-au schimbat domeniul de acţiune în sectoare mult mai profitabile.
Vând, astfel, stupefiante şi arme, spală bani, fac trafic cu copilele noastre de 14 ani, fură maşini de lux pentru a cere apoi răscumpărarea, finanţează şi şantajează oameni politici şi oameni de afaceri, cer taxe de „protecţie” a afacerilor de cartier şi chiar a luxoaselor magazine din mall-urile bucureştene.
Arma lor este una singură şi sigură: teroarea.
Sabia ninja a lui Fane, zis Spoitoru’, e acum demodată, locul ei fiind luat de armele de foc.
Nici un om de bună-credinţă nu mai poate gândi o afacere profitabilă dacă nu se interesează, înainte de toate, în raza de acţiune a cărui clan are de gând să plătească taxe: Preda? Pietroi? Cămătaru? Şi nu e vorba de taxele către stat, ci taxele plătite pentru prosperitatea acestor suborganizări sociale: clanuri, clănuleţe, găşti sau familii.
Stau şi mă întreb pe ce se bazează acţiunea nestingherită a acestora.
În primul rând, pe inacţiunea instituţiilor abilitate ale statului: poliţia şi procuratura.
Nu cred că este vreun membru al acestor clanuri mafiote care să nu fi trecut măcar o dată prin secţiile de poliţie, iar, pentru cei mai mulţi, cazierul judiciar e mai mare decât pomelnicul preoţilor în zi de sărbătoare.
Evident că soluţia în exterminarea acestui tip de criminalitate organizată o ştim cu toţii, însă mereu amânăm aplicarea ei. E vorba, în primul rând, de o mult mai mare putere şi libertate de acţiune acordată ofiţerilor poliţiei române, care, batjocoriţi zilnic de aceste reziduuri ale societăţii, nu pot practic reacţiona. Poliţiştii români trebuie ajutaţi şi din punct de vedere al resurselor, dar şi legal-procedural.
Un al doilea aspect priveşte profesionalismul şi celeritatea anchetării cazurilor de către procurorii români care au această misiune. Degeaba se pun în mişcare toate resursele poliţiei române, dacă, din pricina unui viciu de procedură al procurorilor, infractorul este imediat eliberat. Ca exemplu, vă aduc situaţia neplăcută petrecută în weekend, când protagonistul scandalului de la Plaza România, Eugen Preda, a stârnit un imens scandal legat de „taxa de protecţie”, deşi numai anul trecut el fusese anchetat pentru ultraj şi tentativă de omor.
Stimaţi colegi,
Nu cred că trebuie să aşteptăm momentul în care clanurile mafiote să ceară chiar Parlamentului României „taxă de protecţie”.
Corupţia din sistem
(Declaraţie politică din 3 martie 2009)
În raportul de monitorizare asupra justiţiei, prezentat pe data de 12 februarie 2009, singura instituţie a cărei activitate a fost apreciată favorabil de către Comisia Europeană a fost Direcţia Naţională Anticorupţie. Merită amintit acest lucru pentru că, la nivel naţional, DNA nu se bucură de cea mai mare simpatie şi apreciere a activităţii sale. Personal, cred că este şi normal, pentru că activitatea procurorilor acestei instituţii a zdruncinat liniştea multor demnitari din România.
Stimaţi colegi, nu vreau nicidecum să spun că DNA funcţionează astăzi la turaţie maximă. Există, încă, din păcate, o serie de piedici care frânează activitatea acestei instituţii, fie de natură politică, fie de natură legislativă, care conduc la tergiversarea, uneori indefinită, a dosarelor. Aş remarca aici inclusiv ultima iniţiativă a domnului Chiuariu privind suspendarea de drept a cauzei, în cazul invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Cei care au o relativă pregătire sau experienţă juridică, ştiu că cele mai multe dosare de urmărire rămân nesoluţionate tocmai din pricina unor vicii de procedură.
Cred că cea mai importantă mutaţie în anchetarea şi judecarea speţelor privind actele de corupţie, trebuie să vizeze abandonarea demersurilor anterioare privind supremaţia literei legii şi deplasarea centrului de greutate pe spiritul acesteia.
Doamnelor şi domnilor, noile coduri de procedură, precum şi sprijinul politic şi legislativ al Parlamentului Românie, trebuie să conducă la o mai mare eficienţă a acestei instituţii.
Situaţia este cu atât mai stringentă, în acest an şi în anii următori, cu cât ultimul raport al instituţiei arată o creştere fără precedent a sesizărilor instanţelor privind infracţiunile de corupţie, în special cele privind evaziunea fiscală. Cred că fiecare cetăţean trebuie să cunoască faptul că astfel de acte de corupţie produc prejudicii uriaşe, estimate de DNA la peste 530 milioane de lei, la care se adaugă şi peste 237 milioane de euro. Eu cred că nu mai are sens să ne întrebăm, în aceste condiţii, de ce bugetul de stat este auster, de ce nu găsim soluţii financiare pentru finanţarea proiectelor de infrastructură, când toate acestea se află numai la latitudinea noastră, prin sprijinul acordat singurei instituţii care poate înlătura acest flagel, DNA.
Personal, voi sprijini orice demers care va conduce la o mai mare celeritate în întocmirea corectă a rechizitoriilor şi judecarea dosarelor de corupţie, fapte care prejudiciază funcţionarea instituţiilor statele şi banii publici.
Încetarea monitorizării pe justiţie – un deziderat prea îndepărtat
(Declaraţie politică din 5 mai 2009)
Conform unui raport recent al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles, actualul haos din sistemul judiciar ar putea costa România 5 milioane de euro din fondurile UE. Concret, oficialii europeni au fost sfătuiţi ca, în cazul ţării noastre, să prelungească monitorizarea pe justiţie cu încă cel puţin trei ani, primul efect al acestui raport fiind adoptarea de către Comisia Europeană a unui memorandum care prevede ca suma de 5 milioane de euro care urma a fi acordată României ca parte din pachetul de împrumut negociat cu UE şi FMI, să fie condiţionată de reforma în justiţie, în special de progresele în lupta împotriva corupţiei.
Despre succesul luptei împotriva corupţiei nici nu ştiu dacă merită să mai vorbim, pentru că ceva ce nu există nu poate fi comentat. Dar probabil că oficialii de la Bruxelles nici nu ştiu tot. Pentru că, fie că ne place sau nu, în România corupţia este un fenomen general. România este ţara unde permisele auto se cumpără de la poliţişti cu kilogramul, este ţara unde anchetele interne adună câte 20 de poliţişti odată şi unde dacă, Doamne fereşte, ajungi la spital trebuie să faci înainte un împrumut la bancă chiar dacă ai plătit o viaţă întreagă contribuţii către stat. Tot în România noastră, infractori recunoscuţi sunt eliberaţi din penitenciar pentru a-şi trata eczemele de piele, iar „găinarii” care au furat o pâine primesc condamnări demne de un şef de clan mafiot.
Pentru noi, în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, toate acestea fac parte din banalul cotidian şi, din păcate, nu mai miră pe nimeni. Căci pentru a avea şi rezultate în lupta contra corupţiei nu înseamnă a inunda mass-media cu show-uri mediatice cu invitaţi procurori, poliţişti sau sociologi, ci a veni cu probe şi fapte concrete care să poată fi apoi transpuse în măsuri radicale şi cel mai important: a recupera sau repara prejudiciul moral adus statului român, căci în primul rând prejudiciul de imagine afectează România şi abia apoi pe noi ca persoane.
Modul în care situaţia a escaladat a fost rapid şi a scăpat total de sub control şi astfel, dacă acum câţiva ani, la Bruxelles, se vehicula doar ideea tăierii unor anumite fonduri, şi asta numai ca o măsură extremă, astăzi s-a ajuns în situaţia de a limita, în cazul României, toate fondurile europene şi chiar a ajutorului financiar destinat perioadei de criză.
Şi pentru ce toate acestea ? Pentru cu nu vrem sau nu putem să tăiem răul de la rădăcină. Pentru că nu am avut ani de zile nici o strategie clară în lupta contra corupţiei şi nici rezultatele nu au fost la nivelul aşteptărilor oficialilor de la Bruxelles. Actualul Guvern a preluat o stare de fapt ce nu putea fi schimbată în trei luni, dar, din păcate, va suporta consecinţele. Ani de zile ne-am amăgit mizând pe toleranţa şi buna credinţă a Bruxelles-ului, fără a lua în calcul că odată intraţi în marea familie europeană există reguli de bun simţ ce nu pot fi încălcate la nesfârşit. Comisia Europeană se simte trădată şi jignită pentru că, înainte de 2007, a sprijinit România chiar dacă unele guverne naţionale nu ne erau favorabile. Iar acum încasează reproşurile. Odată intraţi în UE am devenit cinici şi am uitat toate acestea. Acum nu numai că nu se încetează monitorizarea României, dar suntem loviţi unde ne doare cel mai rău: la bani.
Borne politice din activitatea lui Mihail Boldea
2004 – 2005: preşedinte al Organizaţiei de Tineret PD
2005 – 2007: vicepreşedinte al Organizaţiei municipale PD Galaţi
2005 – 2007: purtător de cuvânt al Organizaţiei judeţene PD Galaţi
2008 – 2011: vicepreşedinte Organizaţia judeţeană PDL Galaţi
2009 – 2011: vicelider al grupului parlamentar PDL din Camera Deputaţilor
2008 – prezent: membru în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor
2009 – 2011: membru în subcomisia pentru Codul Penal şi Codul de Procedură penală
Donaţii oficiale la partid
4.000 lei – 17 octombrie 2007
6.652 lei – 9 noiembrie 2008
10.200 lei – ianuarie – octombrie 2009
Notă: Aceste sume sunt cele apărute în Monitorul Oficial. Nu este însă exclus ca să fi existat şi donaţii nedeclarate sau mascate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.