Milioane de dolari ar fi fost oferiți pentru a ”susține” înțelegerea importanței programului CIA în România

România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale CIA, în centrul de detenţie deschis pe teritoriul României fiind interogaţi mai mulţi prizonieri ai Agenţiei Centrale de Informaţii suspectaţi de legături cu grupări teroriste, relatează un blog al Washington Post, unde informatia este asumata de Adam Goldman si Julie Tate.

În versiunea publică (care poate fi citită aici) a raportului Comisiei de Informaţii din Senatul SUA privind programul de interogare al CIA sunt secretizate o serie de informaţii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii, scrie Washington Post, adăugând că detalii din document permit decodarea acestor centre de detenţie.

Potrivit Washington Post, în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept „detention site black”, pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.

Iată ce se scrie despre înființarea Detention Site Black.

Milioane de euro în plus față de ce au cerut agenții din România

”CIA a încheiat un acord cu (…) din țară pentru a găzdui un centru de detenție al CIA, în 2002. În 2003, Centrala CIA a cerut reprezentaților CIA din țară să identifice modalități de a sprijini pe (…) din Tară ca să ”demonstreze la cel mai înalt nivel al guvernului Tării că apreciem profund cooperarea și sprijinul” oferit pentru programul de detenție. Agenții din Țară au oferit drept raspuns un ”wish list” în valoare de (…) milioane de dolari (…). Centrala CIA a oferit agenților din Țară cu (…) milioane de dolari mai mult decât aceștia ceruseră drept subsidii pentru (…). Deținuții CIA au fost transferați în Detention Site Black din Țară în toamna anului 2003.

În august 2003, ambasadorul SUA din Țară a vrut să contacteze oficiali ai Departamentului de Stat pentru a se asigura că Departamentul de Stat are știință despre existența facilității de detenție CIA și de ”potențialul său impact asupra politicii noastre vizavi de guvernul Țării”. Agenții CIA i-au spus ambasadorului că nu este posibil și că nimeni din Departamentul de Stat, nici chiar secretarul de Stat nu a fost informat despre facilitatea CIA dinȚară. Ambasadorul a descris pozitia CIA drept inacceptabilă și a cerut un document semnat ”măcar de consilierul pentru securitate națională al Președintelui” care să descrie programul, inclusiv o declarație cum că metodele de interogare ale CIA ”respectă standardele legale si umane”, precum și un ordin explicit conform căruia el, ambasadorul, nu ar avea dreptul să discute despre aceasta cu Secretarul de Stat. Centrala CIA a cerut intervenția secretarului de Stat adjunct Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul SUA. Armitage a cerut CIA să îi informeze pe el și pe secretarul de Stat, astfel încât să nu fie luați pe nepregătite când ambasadorul mai are întrebări.”

Ambasadorii SUA în România în această perioadă au fost: Michael Guest (24 septembrie 2001-8 iulie 2004) și Jack Dyer Crouch II (iulie 2004-februarie 2005).

Ofițeri CIA incompetenți și vulnerabili contrainformativ

Documentul arată apoi că în mai 2004, după ce s-a aflat despre tehnicile inumane folosite la închisoarea Abu Ghraib din Irak, același ambasador din”Țară” a cerut CIA să prezinte informații că respectă standardele tehnicilor de interogare.

”În 2005, șeful Black Detention Site, unde mulți dintre deținuți erau considerati ”de mare valoare”, s-a plâns că șefii din Centrala CIA ’se pare că îi trimit ofițeri incapabili, noi, total neexperimentați sau pe oricine pare sa fie dispus să vina aici în orice moment”, ceea ce duce la ”obținerea de informații mediocre sau, aș putea spune, nefolositoare’”.

”Am observat o detriorare asemănătoare a calității personalului detașat la site… Dacă acest program reprezintă cu adevărat una dintre cele mai secrete activități ale Agenției, atunci nu are nicio logică ca ofițeri neexperimentați, marginali, incompetenți și cu potențiale probleme pe partea contrainformativă să ajungă la acest site. Este important să inițiem un program riguros de pregătire.”

Povestea lui Janat Gul

Janat Gul este detinutul de la Detention Site Black desprecare raportul prezinta cele mai multe detalii.

Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor al-Qaida, ar fi fost unul dintre prizonierii interogaţi la închisoarea din România.

În aprilie 2005, cel care conducea centrul de detenţie din România raporta că acesta nu este un colaborator al reţelei teroriste, ci „mai degrabă un ţăran puţin educat cu o viziune foarte simplă asupra vieţii”. „A încercat să câştige ceva bani prin muncă puţină, astfel că a fost convins că uşurinţă să transporte oameni şi să facă comisioane pentru persoane de pe lista noastră”, mai raporta şeful centrului de detenţie, precizând că Janat Gul n-a avut acces la genul de informaţii dorite de CIA.
Hassan Ghul, prins în ianuarie 2004 în regiunea kurdă a Irakului, a stat două zile la o închisoare CIA din Afganistan după care ar fi fost transferat în România, unde ar fi fost supus tehnicilor de interogare ale Agenţiei, fără a oferi însă noi informaţii, după ce în Afganistan oferise o serie de detalii privind activităţile Al-Qaida din Pakistan.

La centrul din România ar fi ajuns, în mai 2005, şi Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia al-Qaida, cu un rol important în acţiunile reţelei la nivel global, inclusiv în planificarea unor atacuri pe teritoriul american.
Deşi a fost supus tehnicilor de interogare ale CIA, al-Libi nu a oferit informaţii importante, anul următor fiind transferat la Guantanamo.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.