Militarizarea României?

Înainte de summitul de săptămâna trecută, în Marea Britanie, scriam că, de 65 de ani, din 1949, NATO a apărat pacea, iar Rusia nu a făcut război. Şi adăugam că s-ar cuveni, în următorii 65 de ani, părţile să schimbe locurile, adică Rusia să apere pacea şi NATO să nu facă război. Şi iată că vineri, înainte cu numai două-trei ore ca reuniunea organizaţiei să fi luat sfârşit, negociatorii Kievului, separatiştilor, Rusiei şi OSCE au anunţat, la Minsk, armistiţiul de încetare a focului în estul Ucrainei. Rusia a oferit, astfel, pacea. La Doneţk, Lugansk şi Mariupol tobele războiului au amuţit. Şi tot vineri, ceva mai devreme, la Newport, liderii alianţei au anunţat extinderea şi activizarea prezenţei militare a NATO în Europa de Est, plecarea la război a nouă dintre membrii săi, plus Australia, împotriva Statului Islamic din Irak şi Siria (ISIS), precum şi prelungirea şederii trupelor americane şi aliate în Afganistan, după retragerea stabilită pentru 2014.

Prin urmare, spune NATO, aceleaşi tobe mute acum în Ucraina vor continua să se facă auzite în estul Europei, probabil cel mai tare în România. Astfel, în declaraţia finală a reuniunii din sud-vestul Angliei se arată că a fost aprobat un Plan de acţiune rapidă a NATO, pentru a contracara eventuale agresiuni din partea Rusiei şi că Marea Britanie şi alte şase state membre vor pune la dispoziţie forţe aeriene, navale şi terestre cu cel puţin 10.000 de oameni, pregătite să acţioneze în orice stat NATO din Est, inclusiv în România. De asemenea, în acelaşi document final se menţionează că instalarea componentei din România a scutului antirachetă al alianţei din Europa va fi finalizată în 2015. Apoi, la summit, preşedintele român a ofertat ca România să găzduiască un comandament NATO pe teritoriul ei, pe lângă cele două baze militare americane de la Kogălniceanu şi Deveselu. Şi tot la Newport, Băsescu a mai făcut şi alte oferte: crearea unui centru de exerciţii navale la Marea Neagră, cu flota României şi cea a Bulgariei – „Marea Neagră o facem lac NATO” a declarat şi hăhăit Băsescu la Newport, în ultima zi a summitului; a promis sporirea cheltuielilor militare la 2% din buget; a făcut oferta ca România să gestioneze un fond mutual, din care să se alimenteze programe de siguranţă cibernetică a Ucrainei, stat nemembru al alianţei (?!); în sfârşit, a anunţat că acum, când aliaţii încep să-şi retragă şi să ducă acasă soldaţii din Afganistan, Bucureştiul va trimite acolo alţi 440 de militari, instructori şi agenţi de poliţie militară şi că va prelua, în anii viitori, paza a două aeroporturi afgane. Această listă consistentă indică limpede faptul că ofertele făcute de preşedintele Traian Băsescu cu prilejul summitului de la Newport reprezintă un demers intensificat şi precipitat de militarizare a României, o folosire probabil abuzivă a prerogativelor prezidenţiale de politică externă, acum, cu puţină vreme înainte de încheierea mandatului, iar acestea ar trebui să facă neîntârziat obiectul unor dezbateri şi decizii în CSAT, Parlament şi Guvernul ţării.

Un alt subiect la conferinţa de presă de după summit a fost Orientul Mijlociu. Răspunzând unor critici în legătură cu poziţia anterioară evazivă a Casei Albe, Obama a surprins asistenţa, afirmând fără echivoc că printr-un efort internaţional lărgit, inclusiv al ţărilor arabe, grupul extremist ISIS trebuie „înfrânt şi eliminat”, la fel ca Al Qaida. Fără îndoială, schimbarea de ton a preşedintelui american a reflectat mânia dezlănţuită în toată America, după execuţiile televizate ale celor doi jurnalişti americani, faptul că opinia publică din SUA consideră ISIS ca o ameninţare existenţială la adresa securităţii naţionale a Statelor Unite. America, toată, crede că ucigaşii ISIS i-au eclipsat până şi pe Al Qaida şi că grupul extremist şi califatul trebuie distruse de cei ameninţaţi direct, de turci, kurzi, irakieni şi sirieni. Iar aici se ridică întrebări. Sunt pregătiţi americanii, Obama şi Congresul să conlucreze cu Assad şi cu aliaţii săi – Iran, Hezbollah, PKK-ul kurd şi Moscova, aliata Damascului, spre a anihila califatul? Şi, dacă ISIS va rezista, vom asista, cândva, la o întâlnire Assad-NATO, la Bruxelles, sau oriunde altundeva? Ce-i mai importantă, salvarea vieţii unor americani inocenţi, sau pata de pe creier pusă în privinţa lui Assad?

În ce priveşte retragerea din Afganistan în 2014, summitul a lăsat-o mai moale. Încă din urmă cu un an, reuniunea NATO de la Newport fusese planificată ca o sărbătoare marcând sfârşitul luptelor din acea ţară. Dar socoteala nu s-a potrivit, nimeni nu mai crede că alegerile prezidenţiale de la Kabul vor avea loc anul acesta, că un nou succesor al lui Hamid Karzai va fi instalat şi va putea semna un nou acord de securitate cu aliaţii. La Newport s-a vorbit deja de o retragere întinsă către 2016 şi apoi de o asistenţă financiară pentru Afganistan de peste 4 miliarde dolari anual. O sumă prohibitivă pentru NATO, pur şi simplu risipită pe drumuri, într-o ţară sfâşiată de conflicte interne vechi de mii de ani, imposibil de controlat, cu guverne centrale impotente, cu un preşedinte corupt şi hoţ, sau cum spunea un raport al CIA de la sfârşitul lunii trecute: „Criminalitatea, insecuritatea, guvernarea slabă, lipsa de infrastructură, neputinţa impunerii legii în toate părţile ţării, fac imposibilă creşterea economică viitoare a acestei ţări”. Şi astfel, în ce priveşte eternul neîmblânzit Afganistan de pe agenda ultimelor cinci summituri ale alianţei, NATO nu a putut decât să constate, săptămâna trecută, că tot ce a izbutit a fost să-şi adauge numele după Marea Britanie, fosta Uniune Sovietică şi SUA, pe lista celor care au eşuat acolo.

Ar mai fi multe de spus despre ultimul summit NATO. Ar fi de spus că starea conflictuală actuală NATO-Rusia ar trebui analizată la Bruxelles şi Washington „la rece” şi concluzionat că stridenţele nu fac şi nu dau bine – mai degrabă arată o lipsă de argumente. Că nimeni nu are nevoie de un alt război rece. Că Traian Băsescu este o reclamă foarte proastă pentru alianţă, şi că un alt escroc numit Poroşenko, din vânzător de ciocolăţele şi acadele pentru copii, la Kiev, insultă inteligenţa oamenilor mari, încercând să le vândă gogoşi mega-umflate, la Newport – „Rusia va cuceri şi Varşovia, Vilnius, Riga, Bucureştiul…aşa se va întâmpla, nu există dubii” (?!). Ar fi de remarcat faptul că cei mai mici, estonienii, letonii, lituanienii, polonezii şi suedezii, se isterizează, dar că cei mari, germanii şi francezii, tac. De menţionat că 70% dintre americani nu cred că Rusia va invada Ucraina, ţările baltice, sau Polonia, semnalează Ivo Daalder, fostul ambasador al SUA la NATO. Ar fi de spus – interesant, fără precedent – că nu a existat nici un comentariu serios despre summit, nici înainte şi nici după el, în toată presa mare transatlantică, în TIME, New York Times, IHT, Le Monde, US News&World Report, The Telegraph, Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. Că nimeni, bineînţeles cu excepţia lui Băsescu, nu scoate din buzunare acei 2% din buget promişi pentru alianţă, şi că Statele Unite asigură, în continuare, 77% din cheltuielile ei. În sfârşit, poate ar fi de spus că organizaţia naţională a foştilor ofiţeri şi agenţi din comunitatea de informaţii a SUA, majoritatea analişti, i-au trimis acum o săptămână o scrisoare lui Angela Merkel, a Germaniei, cu prilejul deschiderii summitului NATO din Anglia, şi că, în document, se afirmă, printre altele: „Trebuie să vă informăm că acuzaţiile privind o mare invazie rusească a Ucrainei nu sunt susţinute de informaţii credibile. Informaţiile existente par mai degrabă să fi fost ‘confecţionate’ politic, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu 12 ani, pentru a se ‘justifica’ atacul SUA în Irak. La acea vreme, noi, ofiţerii din serviciile americane de informaţii, nu am găsit dovezi privind armele de distrugere în masă din Irak. La fel, nu avem mărturiile unei invazii ruseşti nici acum. Iar în urmă cu 12 ani, cancelarul Gerhard Schröder, având îndoieli în ce priveşte existenţa acelor arme irakiene, a refuzat să participe la atacarea acelei ţări. În opinia noastră, şi dv. ar trebui să aveţi suspiciuni în legătură cu acuzaţiile aduse de Departamentul de Stat şi NATO, privind o invazie rusească în Ucraina… După opinia noastră, lui Poroşenko şi Iaţeniuk ar trebui să li se spună deschis, în faţă, că admiterea Ucrainei în NATO nu există şi că NATO nu are în intenţii să ducă un război cu Rusia, în beneficiul cârpitei în fund armate ucrainene”.

Organizaţia naţională amintită se află în California, la Sacramento, la Pacific, şi spuneau pe vremuri nişte băieţi cu chitare că în acel oraş vin şi nu mai pleacă, niciodată, cele mai frumoase primăveri din lume.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Radu Toma 73 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.