Este nefirească stupoarea cu care media şi analiştii abordează chestiunea pierderii a 3,5 miliarde euro din fondurile europene, întrucât încă din iulie 2011 în raportul Comisiei Europene privind situaţia României şi Bulgariei la capitolul absorbţia fondurilor UE, concluziile despre ţara noastră erau devastatoare.

De la minciună, prefăcătorie şi până la fraudă, niciun cuvânt din această categorie nu lipsea din raportul CE dat publicităţii în 17 iulie 2011.

Reluăm cele mai importante concluzii din acest raport formulate de oficialii de la Bruxelles.

În primul rând, CE atrăgea atenţia Guvernului României că nu trebuie înfiinţat un minister care să gestioneze fondurile europene. Probabil că vă amintiţi cum ne făceau capul calendar Traian Băsescu, Emil Boc şi toţi ceilalţi reprezentanţi ai Puterii, minţind cu neruşinare că Bruxelles-ul ne cere să înfiinţăm ministerul pe care acum îl conduce Leonard Orban. "Trebuie să înfiinţăm Ministerul Absorbţiei Fondurilor Europene, Comisia Europeană ne cere acest lucru pentru a îmbunătăţi absorbţia de fonduri europene", acesta era textul pe care Băsescu, Boc şi miniştrii lor ni-l turuiau non-stop în prima jumătate a anul trecut.

Toţi aceştia minţeau cu bună ştiinţă chiar dacă ştiau că documentele oficiale ale Comisiei Europene arătau cât se poate de clar care este adevărul în privinţa înfiinţării unui alt minister. Comisia Europeană cerea în iulie României DOAR să "treacă coordonarea fondurilor UE unei persoane, la nivel ministerial, din apropierea Primului-Ministru, începând cu data de 1 august 2011". Ceea ce nu înseamnă nici pe departe că Boc trebuia să mai înfiinţeze încă un minister, o sinecură pentru Leonard Orban, fostul consilier al lui Traian Băsescu. Pur şi simplu era nevoie doar ca unul dintre miniştrii din cabinetul său sau secretar de stat sau unul dintre şefii de agenţii guvernamentale să primească o sarcină în plus: aceea de a coordona fondurile UE.

O altă concluzie importantă a raportului din iulie 2011 al CE se referea tot la activitatea guvernului Boc şi la minciunile pe care fostul prim-ministru şi miniştrii săi le spuneau fără nicio jenă.

Cu siguranţă vă amintiţi şi jenantul episod Botiş, petrecut tot în vara anului trecut, atunci când fostul ministrul al Muncii împărţea fonduri europene POSDRU cu multă largheţe pentru firma soţiei sale. Pe bună dreptate opinia publică era scandalizată de modul în care Emil Boc şi restul trupei pedeliste afirmau sfidători că Nelu Ioan Botiş "a fost un ministru performant şi că nefericita «întâmplare» în urma căreia domnul Botiş a fost nevoit să renunţe la funcţie nu a avut niciun ecou la Bruxelles, nici negativ, nici pozitiv". Iată însă cum erau contrazişi guvernanţii pedelişti, în raportul CE din iulie 2011 semnat de Jose Manuel Durao Barroso:

"O listă cu măsuri destinate îmbunătăţirii capacităţii administrative este agreată de România cu Comisia Europeană şi trebuie să fie aprobată de Guvern, cel târziu la 1 Octombrie 2011. Aceste măsuri trebuie să includă acţiuni care să îmbunătăţească stabilitatea instituţională, pentru a putea adopta criterii de transparenţă şi merit atunci când este vorba despre atribuirea funcţiilor de management, şi deasemeni pentru a putea preveni şi detecta orice conflict de interese care ar putea apărea în managementul fondurilor europene", spune documentul CE, cu direcţie precisă către Boc, Botiş&gaşca.

Nu s-a exagerat cu nimic atunci când s-a spus că oficialii de la Bruxelles au folosit din plin în acest raport cuvinte tari, aşa cum sunt "fraudă", "prefăcătorie", "minciună"...

Ba chiar se poate afirma că era cu atât mai îngrijorătoare, încă din iulie 2011, situaţia României în privinţa absorbţiei fondurilor europene cu cât CE avertiza în termeni de o duritate extremă guvernul de la Bucureşti, fix pe subiectul gestionării relaţiei ţării noastre cu OLAF-ul, adică cu "gardianul/poliţist" al fondurilor comunitare. Comisia Europeană nu ezita atunci să atragă atenţia oficialităţilor din România că "61 din 64 de dosare de acordare de fonduri UE-SAPARD sunt cercetate în prezent pentru suspiciunea de fraudă".

În acest raport din vara anului trecut privind absorbţia fondurilor europene, OLAF-ul îşi exprimă în mod deschis "serioasa îngrijorare că instituţiile relevante adminsitrative şi judiciare din România (DNA, agenţiile de plăţi, autorităţile de management sau ministerele de linie) se prefac a lucra într-o «perfectă» coordonare de faţadă cu cercetările OLAF-ului". Această suspiciune în privinţa României, se mai arată în raportul Comisiei Europene, a apărut în momentul în care "OLAF a solicitat anumite documente autorităţilor române, acestea au prezentat documente care erau în mod evident unele fără importanţă, care erau pur şi simplu copiate de la unii la alţii". Mai pe româneşte spus, Comisia Europeană transmitea guvernanţilor români în raportul din vară privind absorbţia fondurilor europene că, după ce că sunt suspecţi de prea multe fraude cu fonduri UE, mai sunt şi mincinoşi, şi, din păcate, nici mintea nu-i ajută foarte tare.

Probabil că, din iulie 2011, de când CE semnala că situaţia României nu este deloc roz în domeniul gestionării fondurilor europene, lucrurile s-au agravat, din moment ce s-a decis stoparea acordării fondurilor europene pentru ţara noastră. Pentru că nu trebuie să uităm că Puterea de Bucureşti a continuat să sfideze avertismentele Comisiei Europene privind fraudele, incompatibilităţile şi managementul defectuos în domeniul fondurilor POSDRU.

Iar în acest sens e suficient să amintim de pildă că, în luna septembrie a anului trecut, senatoarea PDL Sorina Plăcintă primea 4 milioane de euro din fondurile POSDRU pentru reconversie şi formare profesională în judeţul Vrancea. Firma care a primit aceste 4 milioane de euro aparţine lui Andrei Plăcintă, fiul Sorinei Plăcintă, şi Mădălinei Corcoz, sora senatoarei PDL.

Sau ce se mai poate spune în plus despre managementul defectuos de la Ministerul Muncii, minister căruia îi este subordonată Autoritatea Naţională de Management POSDRU?! Şi aici e de ajuns să reamintim că această instituţie a fost condusă mai întâi de Cristina Zevedei (o protejată şi parteneră de afaceri a Elenei Udrea) şi mai apoi de o altă "somitate" în materie de fonduri europene, pedelista Carmen Ionel, fostă directoare a unei fabrici de conserve şi cunoscătoare doar a limbii române.

Şi atunci, de ce acum - după şapte luni de când Comisia Europeană punea România la colţ pentru fraude, raportări minicinoase şi refuzul de a colabora cu OLAF-ul - ne mai mirăm că aceiaşi oficiali de la Bruxelles au dat undă verde procedeului prin care se va opri acordarea celor 3,5 miliarde euro provenite din fondurile europene ale programului POSDRU?!