I-aţi văzut cu toţii. Au pus umărul alături de Traian Băsescu la transformarea României într-o oază de ură, dezbinare, intoleranţă şi-au contribuit atât de bine încât se văd efectele din plin. Şi continuă să o facă şi azi. Chiar mai vârtos.
Niciodată nu se vor rezuma doar la a critica, aşa cum ar fi firesc.
Nu, ei îţi arată Direcția în care trebuie să meargă România. Aţi ghicit, sunt ei, „reformiștii” din mass-media.
Ţinta lor nu eşti doar tu autoritate, ci şi tu simplu cetăţean.
Te-ai născut cumva înaintea lor, ai peste 50 sau chiar peste 60 de ani? Şi pe deasupra te mai şi uiţi, poate din plictiseală sau curiozitate, la un post TV anume? S-a terminat cu tine, ești numai bun de stigmatizat. Eşti etichetat ca „public antireformist”, care nu vede şi nu achiesează la Direcție. Numai bun de aruncat la gunoi.
Citez: „Iohannis culisează acum spre publicul fostului său adversar, Victor Ponta, un public ţinut captiv de Antena 3. Un public care n-are nici o pornire reformistă (…) Primul risc: alienarea publicului său, publicului să-i spunem reformist”.
Altă zicere: „Data viitoare când vă mai lăudaţi cu publicul vostru tânăr şi vioi, gata să măture puterea abuzivă din temelii, măcar scoateţi cumva reclamele la «Urinal». Nu prea poţi începe revoluţii eliberatoare când publicul tău merge cam des la toaletă”.
„Reformiștii” au ajuns până acolo încât împart românii în buni şi răi în funcţie de organul de presă de la care oamenii încearcă să se informeze. Este unul dintre cele mai grave lucruri – cu iz fascist -, pe care mi-a fost dat să le văd în ultimii ani în mass-media. Nici măcar ciracii lui Dan Voiculescu nu au îndrăznit așa ceva.
Pentru autorităţi, premier sau preşedinte, sau pentru lideri de partide, au un singur mesaj: noi vă arătăm Direcția. Şi vă spunem, concret, şi cum să faceţi. Altfel, „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Iar de aici până la linşat nu mai e decât un pas. Că doar se definesc ca şi „conştiinţe”, care apără „democraţia”.
În Direcția lor, care îți indică cum să gândești și să acționezi, e atâta „democraţie” încât niciodată nu va fi loc pentru prezumţia de nevinovăţie şi pentru toleranţă, pentru opinia celuilalt.
Tot ei au găsit „antidot” şi pentru cei care aspiră la o funcție publică. Şi o fac niciodată dezinteresat. Au propriile lor interese.
Cel mai recent caz este cel al lui Marian Munteanu. N-ai furat şi n-ai făcut afaceri profitabile cu statul? Nu-i nimic. Te căutăm la gândire sau la ceea ce ni se pare a fi gândirea ta. Sau îţi traducem concepţiile, vorbele cum ne sună nouă. Nu sunt avocatul lui Marian Munteanu. Dar să-i vezi tocmai pe ei, apărătorii regimului securisto-mafiot Traian Băsescu, al procuroarei comuniste Monica Macovei ori al „democratului” George Maior, cum tună şi fulgeră împotriva lui Munteanu, cum ţin lecţii de moralitate nu pot să nu remarc că este cel puţin ilar.
Cum la fel de ilar este să-i vezi desființându-l pe același Munteanu pe cei care n-au avut nimic de obiectat imediat după Revoluție la adresa lui Iliescu. Citez: „Ce să scriu dur la adresa lui Iliescu înainte de alegeri (cele din 20 mai 1990 – nr.)? Iliescu, înainte de alegeri, a fost un factor foarte util. Era indispensabil. Perioada lui cea mai utilă a fost până la 20 mai 1990. Şi, hai să zicem, cel mult până în 1992. El nu trebuia să mai rămână după ’92 la putere”.
Mulţi vor spune că în democraţie este loc şi pentru astfel de manifestări. Aşa o fi. Mai rămâne însă de subliniat că ei nu se vor rezuma niciodată doar la a arunca cu lături dacă nu li se urmează Direcția, ci fac imense presiuni, prin organele de presă pe care le conduc, încât uneori reuşesc să păteze iremediabil imaginea unui om sau să-l scoată definitiv din joc. E un fapt cert.
Un singur lucru ar mai fi de adăugat: pentru că au transformat presa într-o toxină, eu nu i-aş ierta niciodată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.