Infrastructura energetică îmbătrânită a României reprezintă una din marile provocări ale guvernelor postdecembriste.
Majoritatea grupurilor termoenergetice şi-au depăşit durata de viaţă normată şi aproape mai nimic nu se pune în loc. Statul investeşte în ritm de melc şi puterea sa de atragere de investiţii majore în capacităţi noi, precum Cernavodă, Tarniţa-Lăpuşteşti, centralele de la Doiceşti, Borzeşti, Galaţi, Brăila, Rovinari etc s-a dovedit foarte slabă.
Hidrocentralele puse în funcţiune în ultimii 25 de ani sunt cele începute de Ceauşescu. Nimic nou. La fel şi reactoarele 1 şi 2 de la Cernavodă, finalizate după 1990. Singura investiţie majoră vine din sectorul privat, acolo unde Petrom a investit peste 500 milioane de euro în central de 860 MW de la Ploieşti.
De asemenea, în ultimii ani România a cunoscut o adevărată dezvoltare a sectorului de producere a energiei din surse regenerabile, ca urmare a unei abordări fericite a legislaţiei, cu bonusuri consistente. Dar termocentralele vechi pe cărbune încă deţin o treime din producţie, hidrocentralele, la fel de vechi, asigură şi ele o treime din capacităţi.
Despre îmbătrânirea infrastructurii a vorbit ministrul Energiei, Andrei Gerea, într-o conferinţă pe teme energetice.
„Ministerul Energiei este implicat în procesul de elaborare a unei strategii în domeniul energetic. Dorim ca pe viitor să ne bazăm pe un mix energetic complex: hidro, nuclear, cărbune, petrol gaze, energie regenerabilă. Politica noastră energetică să fie bazată pe conceptele de securitate şi de independenţă energetică. România are parte de noi provocări: creşterea dependenţei energetice faţă de ţări din afara UE, volatilitatea preţurilor combustibililor fosili, îmbătrânirea infrastructurii energetice – atât centrale electrice, cât şi reţele -, precum şi îngrijorarea faţă de consecinţele încălzirii globale. Înseamnă necesitatea tranziţiei către o economie cu emisii reduse de carbon”, a spus Gerea.
În ultimele luni, dependenţa de gazul rusesc a scăzut aproape spre zero, nu din considerente de creştere a producţiei interne ci din cauza dispariţiei unui mare consumator de gaze, şi anume Interagro, care şi-a închis toate cele şase combinate, după ce patronul, Ioan Niculae, a fost închis. În diversele strategii energetice apărute în ultimii ani se arată că aproape 80% din grupurile termoenergetice din România au fost instalate în perioada 1970-1980, în prezent, depăşindu-şi practic durata de viaţă normată.
Majoritatea capacităţilor sunt supradimensionate şi în proporţie de 80% sunt utilizate exclusiv pentru termoficare urbană. Dintre grupurile de condensaţie, 66% au vechime peste 30 ani, 18% au vechimi cuprinse între 20-30 ani și numai 16% au o vechime de până la 20 ani, iar în cazul grupurilor de cogenerare, 53% au vechime peste 30 ani, 30% au vechimi cuprinse între 20-30 ani și numai 17% au o vechime de până la 20 ani.
Din cauza tehnologiilor anilor ‘60- ‘70, a duratei mari de exploatare și a uzurii, grupurile termoenergetice au performanţe reduse cu randamente de aproximativ 30%, cu excepţia unor grupuri pe cărbune reabilitate care ating randamente de 33%. Aceste randamente reprezintă 65-70% din randamentul grupurilor moderne, care funcţionează în prezent în cele mai multe ţări europene dezvoltate.
Din punct de vedere economic, majoritatea operatorilor centralelor sunt în colaps. Cele două complexuri energetice din Oltenia şi Hunedoara stau pe marginea prăpastiei, iar cele mai multe dintre centralele termice din ţară aşteaptă iarna cu găuri consistente la buget. Un caz mai aparte în constituie Hidroelectrica, companie aflată în insolvenţă, dar care scoate profit de milioane de lei. În România, vechimea în funcționare a instalațiilor de producere a energiei termice este, în proporție de peste 80%, mai mare de 30 de ani, unele instalații depășind 45 de ani.
Liniile și stațiile electrice care alcătuiesc sistemul electric de distribuție au fost construite în mare parte în anii 1960‐1970, la standardele din acea perioadă. Astfel, rețelele electrice de distribuție (RED) sunt caracterizate printr‐un grad avansat de uzură fizică (circa 65%) a liniilor electrice de joasă, medie și înaltă tensiune (110 kV), a stațiilor de transformare și a posturilor de transformare.
La aceasta se adaugă uzura morală, 30% din instalații fiind echipate cu aparataj produs în anii ’60. Aproximativ 70% din conductele de transport gaze natural au o durată de funcţionare efectivă apropiată de durata normală de funcţionare.
Gerea a ţinut să precizeze că autorităţile doresc asigurarea unor preţuri accesibile la energie şi protejarea consumatorilor.
„Privim întreaga dezvoltare a sectorului energetic la nivel macroeconomic şi ţinem cont de faptul că preţul energiei influenţează competitivitatea industriei, locurile de muncă, investiţiile locale şi veniturile la bugetul de stat. Dorim să asigurăm preţuri accesibile la energie şi să protejăm consumatorii. Urmărim investiţii strategice în proiecte energetice ce pot revitaliza industria românească, cum ar fi Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, construirea unei termocentrale cu o capacitate de 600 de MW în Oltenia (Rovinari, n.r.), redresarea sectorului producţiei energiei pe bază de cărbune şi modernizarea minelor şi dezvoltarea interconectărilor cu statele vecine, crearea premiselor pentru expansiunea companiilor energetice româneşti pe pieţele externe”, a afirmat ministrul.
Conform acestuia, România are nevoie de energie regenerabilă, în special de biomasă şi bioenergie.
„În tot acest context susţinem că avem nevoie de energie regenerabilă, în special de biomasă şi bionenergie, însă ne propunem să atingem şi să menţinem acel echilibru benefic între investitorii din cadrul sectorului energiei regenerabile, consumatorii casnici şi sectoarele industriale consumatoare de energie”, a subliniat Gerea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.