Ministrul Pulifrici

Nu vreau să vorbesc despre anumiți miniștri. Prefer să încasez două palme și să mă duc în treaba mea și am scăpat de belea. De ce să mă încurc cu oameni care nu știu nici ei de unde vin și pe unde au ajuns? Doar așa, ca să mă chinui și să-mi bat joc de timpul meu?

Domnul Victor Gheorghe, profesor emerit, om cu 45 de ani la catedră, între care o mare parte la Facultatea de Fizică din București, îmi trimite și mie o scrisoare prin care îmi cere să organizez o „consfătuire națională, la care să participe cei care au lucrat și cei care lucrează în învățămînt. Tematica acestei consfătuiri să fie analiza situației actuale a învățămîntului de toate gradele și găsirea unor soluții care să readucă învățămîntul la nivelul anului 1989, în cel mai scurt timp. Fac această rugăminte deoarece este momentul în care liderii politici și toate partidele trebuie să înțeleagă că învățămîntul este critic pentru orice națiune și în special pentru națiunile mici. Timpul nu lucrează în favoarea noastră. Trebuie să ne grăbim. Dacă nu o facem, vom înțelege că întunericul se propagă cu viteza luminii“.

Domnule profesor, subscriu ideii dumneavoastră, dar vă rog mult să nu-mi cereți să mă ocup eu de un asemenea eveniment. Și dacă m-aș încăpățîna, s-ar găsi destui care să mă taxeze și să minimalizeze, chiar să își bată joc de o asemenea dezbatere și de concluziile sale. N-ați observat că nu mai putem aborda nici un subiect serios fără a stîrni rîsul sau a provoca niște înjurături? Mai nou, porcăiala se poartă la cele mai înalte niveluri. M-ați pune în situația să încerc să port un dialog cu oameni care sunt convinși că le știu pe toate, inclusiv situația la care vă referiți. Cu toți politicienii cu care am încercat să încheg o discuție, m-am trezit că după trei-patru cuvinte m-au întrerupt și s-au grăbit să-mi spună că știu ei foarte bine ce-mi trece prin cap și dețin în detaliu și soluția. Acest lucru mi s-a întîmplat cu politicieni, cu miniștri, chiar și cu președinți. Ce aș putea discuta cu domnul ministru al Educației? Credeți că are nevoie de sfatul dumneavoastră? (Dacă aude de mine, nu intră nici în sală.) Dacă ar fi interesat ce gîndesc oamenii cu experiență în învățămîntul românesc, i-ar chema și i-ar asculta. Or, el se ocupă de ce-i trece lui prin cap. (Și nu v-aș dori să aflați aceste gînduri.)

Ce credeți că pricepe? Mă refer la rădăcina lucrurilor. Nu-i decît un ministru care a fost pe la sindicatele din învățămînt (puțin, ca pe o trambulină), nu-i decît un politician fără minte politică. Ce dacă a fost profesor de matematică la un liceu? Dacă era bun, rămînea acolo, nu se trambala pe la Dialog Social, pe la Ministerul Muncii, pe unde Dumnezeu o mai fi fost. L-am văzut de cîteva ori la emisiuni de televiziune. Aveți sentimentul că în gîndirea acestui ministru mai este loc de o idee de la un profesor emerit ajuns la pensie? Nu aveți și dumneavoastră sentimentul că omul se poartă de parcă le-ar ști pe toate și numai dintr-o greșeală de destin nu este încă Napoleon al Șaselea?!

Domnule profesor, ce dezbatere credeți că ar putea fi organizată cu niște pulifrici? Am încercat să aflu opera ministrului Pop, nu de alta, dar învățămîntul românesc, de la Spiru Haret încoace, cu cîteva sincope din anii comunismului, n-a avut în fruntea sa oameni proști sau neînsemnați. Credeți că asemenea pulifrici puși la Cultură sau la Educație pot stopa degringolada societății românești? Sau măcar încetini? L-ați văzut pe prim-ministru ce glume de tractorist face? În afară de băut o bere, Dumneavoastră ce ați putea discuta cu Dînsul? Știți care este opera ministrului Culturii, dar a celui de la Educație? Însumate, operele celor doi dau zero absolut. Cifra absolută rămîne curată și dacă adăugați operele premierului și ale ministrului Muncii. Și nu se clintește dacă o adăugați și pe a altora din același guvern, din precedentele, de la putere sau de la opoziție. Un mare zero de carieră, de operă, de proiecte. Nici măcar tăiatul panglicilor nu și-l pot trece într-un CV. Și știți de ce? Pentru că mediocri, lipsiți de proiecte și ambiții, n-au tăiat panglici decît la chioșcuri de bilete și abonamente, la ghișee de buletine și pașapoarte.

Domnule profesor, pe zi ce trece, elevii sunt mai slabi pentru că diriguitorii domeniului sunt mai slabi. Și calitatea asistenței medicale scade nu pentru că doctorii ar fi mai încuiați, ci pentru că aceiași conducători ai sistemului de sănătate se împiedică de gîndirea lor.
Dacă ministeriatul la Educație sau la Cultură poate fi acoperit cu corvezi politice, cu pulifrici și cîrpaci, cu activiști mărunți și cu sfertodocți, ne-a bătut Dumnezeu. Avem măsura exactă a celor care ne conduc și, vrem, nu vrem, a destinului nostru ca popor.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marți versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.