Victor Ponta a afirmat că Iohannis e „un lucru”, în vreme ce el, Ponta, e „om viu”. La votul din 16 noiembrie, românii au stabilit că Ponta e, de fapt, o ficţiune. Pe 16 noiembrie, românii au votat împotriva schizoidiei, împotriva separaţiei dintre realitatea românească şi discursul clasei politice în sens larg (îi includ aici şi pe „formatorii de opinie” arondaţi „serviciilor” şi diverselor partide). Cu alte cuvinte, românii au votat pentru o ţară întreagă. Întreagă la minte în primul rând. Pentru o ţară în care să nu mai existe o atât de mare discrepanţă între triumfalismul discursurilor de la centru şi realitatea unei ţări din ce în ce mai mici, mai servile, mai debusolate. E un semn că românii şi-au înţeles statutul, dar nu s-au resemnat cu el.
Din păcate, dorinţa românilor de a redeveni întregi e din nou parazitată şi poate chiar zădărnicită de cei care se chinuie să ne dezbine. Unii atacă diaspora, alţii îi atacă pe cei rămaşi în ţară. Unii au revenit la sloganurile de tip „n-aţi mâncat salam cu soia deci nu aveţi drept să votaţi”, alţii au descoperit voluptatea de a se simţi şi ei, în sfârşit, superiori cuiva, chiar şi românilor rămaşi în ţară. Luptând să se integreze într-un Occident unde, nu de puţine ori, sunt trataţi cu mănuşi (de gunoier! vezi declaraţia jandarmilor francezi despre „pubela” care e România), mulţi expaţi au nevoie, pentru a supravieţui, de supapa psihologică a transferului de dispreţ („pass the buck”) către românii de acasă. Odată cu banii, mulţi din diaspora transferă acasă şi multă scârbă.
Duminică, stând la coadă să-l votez pe Iohannis la consulatul din Toronto, am putut discuta trei ore cu românii de acolo. Am descoperit o felie foarte reprezentativă a societăţii româneşti de acasă, cu oameni de treabă, chiar dacă nu prea educaţi, cu oameni cumpătaţi şi educaţi, cu mârlani agresivi, cu oameni care vorbeau de lupta împotriva comunismului, dar nu ştiau nimic de Punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara sau de istoria anilor ’90 în România. Unii, mulţi, vorbeau cu copiii lor în engleză. Iar copiii se jucau cu „tablete” şi aveau feţe obez-agresive. Unii vorbeau cu copiii în română şi copiii arătau ca orice copil normal, frumos, din România. Îmi aduceau aminte de prietenii mei din copilărie.
România e una, oriunde s-ar afla. Şi e diversă. Mă aşteptam de la apostolii diversităţilor cu orice preţ să ştie şi să preţuiască acest lucru. Trag nădejde că preşedintele Iohannis e conştient de el. Văd însă că e hărţuit de un detaşament de tâmpenie motorizată care se chinuie cu orice preţ să i se înşurubeze ca ataş. Iată, de exemplu, ce scrie dl Dragoş Paul Aligică în aplauzele dlui Vladimir Tismăneanu:
„Tot ceea ce s-a intamplat in acesti ani culminand cu duminica trecuta ni se datoreaza noua. E victoria unei minoritati, astia care mai bine sau mai rau, mai eficient sau mai ineficient am rezistat in picioare asaltului barbarilor, canaliilor si iresponsabilor. Punct. Asta e. Cui nu-i place sa-si caute alta realitate, eventual aia paralela si inversa la care construiau PSDul si Ponta de zor pana mai ieri. Nu uitati ca suntem o minoritate si ca am invins un partid-stat si o majoritate populara alcatuita din iresponsabili prezenti sau absenti, in mod egal de periculosi social. Meritam sa fim mandri de noi.”
Citind acest pasaj şi restul textului, nu se poate să nu te întrebi dacă nu cumva dl Aligică nu aparţine minorităţilor psihiatrice care înving majorităţile geriatrice (nu mai intru aici în istoria urii pentru bătrâni, pensionari sau şomeri, exhibată în trecut de textele slugoilor băsişti). Desprinderea de realitate e atât de evidentă în discursul dlui Aligică încât îl putem declara campion mondial la (realităţi) paralele inegale. Minoritatea „mândră de sine” e responsabilă pentru cele 4 procente obţinute de Macovei la alegerile din 2014 şi cele 90 de procente pierdute de Băsescu la referendumul din 2012. Iohannis a fost votat până şi în judeţele Iaşi şi Suceava, zone conservatoare social şi pesedizate politic. Cele 54 de procente câştigate de Iohannis se datorează României întregi la minte, cu scaun la cap. Nu fanaticilor care votează cu Macovei pentru că dispreţuiesc poporul sau votează cu Ponta pentru că se opun „armei psihotronice”.
E normal ca oamenii „cu studii superioare” să voteze cu Iohannis, iar oamenii fără „studii superioare” să voteze cu Ponta. Oamenii cu studii superioare sunt în majoritate tineri, şcoliţi în ultimele două decenii, când a crescut numărul celor cu studii superioare, dar a scăzut „superioritatea” studiilor (parcă tot minoritatea dlui Aligică scria cu vreo doi ani în urmă de industria de diplome din România). Ponta nu e singurul om cu studii superioare de calitate inferioară. Oamenii fără studii superioare sunt, în schimb, cei mai în vârstă, care au prins vremurile în care, în România, nu toată lumea mergea la facultate şi, mai important, în care în România încă mai exista o economie reală în care puteau să-ţi găseşti loc de muncă chiar şi cu liceu sau cu şcoală profesională. Sunt oameni care au muncit – în industrie sau agricultură – şi ale căror vieţi şi pensii au fost distruse şi furate de minorităţile neoliberale. Cei tineri şi şcoliţi – din ţară sau diaspora – votează cu Iohannis pentru că speră să găsească de lucru într-o Românie normală. Cei bătrâni şi mai puţin şcoliţi votează cu Ponta pentru că oricum nu-şi mai pot găsi de lucru, dar speră să poată trăi decent din roadele muncii lor.
E o Românie normală la ambele capete, o Românie pe care doar nişte halucinaţi ideologic nu o pot înţelege şi ajuta. Lăsaţi zâzania: Iohannis a câştigat alegerile cu votul din România, nu cu votul diasporei. Iar votul din România nu a fost un vot în favoarea ideologilor urii neoliberale, ci împotriva celor care – fie ei pesedişti sau băsişti – îşi generează de ani de zile propria realitate, în care se pot simţi mândri. A fost un vot împotriva Maşterelor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.