Fragilitate şi forţă, confuzie şi luciditate, tandreţe şi ironie, o paletă impresionantă de trăiri exprimate cu o sobrietate a jocului exemplară. Actriţa Valeria Seciu dă viaţă magistral Bellei McCorkle din ultima piesă a lui Tennessee Williams, „Doamna noastră din Pascagoula”, de la a cărei montare pe scena Teatrului Mic s-a împlinit luna aceasta un an.
Textul a fost pus în scenă rar şi, de fiecare dată, fără succes. Pentru scenele europene este o premieră, semnată de regizorul Florin Fătulescu, care a recurs la o lectură exactă a textului, fără mari invenţii regizorale. Dar care a avut fericita inspiraţie de a oferi rolul principal Valeriei Seciu, a cărei subtilitate în încarnarea personajului este cheia reuşitei.
Într-un decor de accentuată plasticitate, semnat de Ştefan Caragiu şi Liliana Cenean, ce creează ambientul decrepit şi cenuşiu în care se desfăşoară viaţa familiei McCorkle, drama degradării fizice şi psihice a Bellei, sfârşitul unor vieţi, lipsa de perspectivă a altora pare firească.
Piesa este o comedie neagră, în care umorul se înfrăţeşte cu disperarea, iubirea cu revolta, patima pentru bani şi statut social cu sfâşiere interioară. În casa „mâncată de termite”, Bella trăieşte drama pierderii unui fiu, „primul meu născut”, a relaţiei cu un soţ egoist şi a ieşirii treptate din realitate din cauza Alzheimer-ului. Viaţa ei imediată este concentrată în iubirea pentru copii, în grija de a le da tot ce le trebuie (repetată încercare de a face o omletă), în încercarea de a-i apăra de meschinăria tatălui. În jurul ei, viaţa celorlalte personaje se destramă şi ea pe fondul obsesiilor aproape patologice, sexuale, de îmbogăţire sau de putere.
Pasiuni în faţa cărora, existenţa celorlalţi nu valorează nimic. Cei apropiaţi devin piedici ce trebuie înlăturate, prin internarea în clinica de psihiatrie sau chiar fizic. Dorinţa lui Cornelius McCorkle de a-şi trimite soţia într-un azil pentru a pune mâna pe banii ei, bani care n-au fost văzuţi niciodată, dar despre care circulă zvonuri ameţitoare, intenţia dusă până la capăt de Jessie Sykes (interpretată de Oana Albu), de a-şi interna soţul penntru a-şi câştiga libertatea târziilor aplecări pentru bărbaţii tineri, obsesiile sexuale ale acestuia (Avram Birău) şi pecetea pe care vârsta o pune pe toţi fac din piesa lui Tennessee Williams de fapt o tragicomedie. Din păcate, montarea încearcă să transforme totul în comedie prin împingerea către grotesc a personajelor, ca în cazul plimbatului cu bicicleta a Emerson Sykes sau în portretizarea apăsat caricaturală a tinerei iubite a lui Charlie McCorkle, Stacey (Valentina Popa).
Spectacolul trăieşte prin jocul celor doi actori din rolurile principale. Mircea Andreescu, mai puţin cunoscut până acum publicului bucureştean, construieşte un personaj credibil, prinzându-i esenţa, dând replica fostei lui colege de facultate Valeria Seciu. Ambiţiile politice, egoismul, cinismul, cruzimea personajului sunt servite de interpretare.
Cu Mircea Andreescu în Doamna noastră din Pascagoula
Pilonul spectacolului este însă Valeria Seciu. Actriţa nu este la prima întâlnire cu eroinele lui Tennessee Williams. Ea a dat viaţă, la teatrul radiofonic şi în spectacolul Cătălinei Buzoianu de la Teatrul Naţional, Laurei, respectiv Amandei Wingfield din „Menajeria de sticlă”.
Cu un talent foarte special, cu un joc făcut din nuanţe, cu capacitatea de a comunica tragedia, dar şi comicul, fragilitatea sau forţa, dincolo de cuvânt, prin privire, prin zâmbetul său inefabil şi prin aproape imperceptibile mişcări corporale, Valeria Seciu a dat teatrului românesc o seamă de personaje antologice, de la Veronica Micle, rolul ei de debut, alături de Ion Caramitru, sub bagheta regizorului Sică Alexandrescu, la Margareta din „Maestrul şi Margareta” al lui Bulgakov, Ersilia Drei din „Să îmbrăcăm pe cei goi”, de Pirandello, Marguerite Gautier din „Doamna cu camelii” sau Ea din „Cerul înstelat deasupra noastră”, piesă scrisă de Ecaterina Oproiu special pentru Valeria Seciu şi Ştefan Iordache. Rămân în memoria spectatorului Arkadina din „Pescăruşul” de Cehov, ca şi recitalul „Arta iubirii” în regia Cătălinei Buzoianu, Cordelia din „Regele Lear”, în regia Radu Penciulescu, Corina din „Jocul de-a vacanţa”, de Mihail Sebastian. Mai recent, Esme din „Cum gândeşte Amy” de David Hare, Gloucester din „Regele Lear” montat de Andrei Şerban la Bulandra cu distribuţie exclusiv feminină i-au adus premii UNITER. Lista este evident mult mai lungă şi enumerarea aleatorie.
Colegă de promoţie cu Mariana Mihuţ, cu Ovidiu Iuliu Moldovan, cu Ion Caramitru, Rodica Mandache, Valeria Seciu face parte din clasa marilor actori capabili să îmbine suavul şi frivolul cu cuzimea şi profunzimea, să-şi construiască personajul cu inteligenţă, detaşându-se de el, dar conferindu-i, în acelaşi timp, propria substanţă afectivă. Spectacolul „Doamna noastră din Pascagoula” de la Teatrul Mic rămâne, la un an de la premieră, recitalul actoricesc al Valeriei Seciu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.