Mircea Cărtărescu este plimbat de către ICR şi la Tîrgul de carte de la Paris

După scandalul din 2013, cînd Mircea Cărtărescu a boicotat Tîrgul de carte de la Paris, deşi România avea calitatea de invitat special, firesc era ca scriitorul să nu mai fie inclus pe lista din acest an. La fel ca un fotbalist care refuză să mai joace pentru echipa naţională! ICR-ul lui Lilian Zamfiroiu s-a dus însă cu jalba-n proţap la Cărtărescu şi iată-l acum a fost din nou la standul României de la Paris!

Abia întors de la Tîrgul de carte de la Leipzig, unde a minţit că a cîştigat Premiul pentru cea mai bună carte, deşi această distincţie a fost acordată poetului german Jan Wagner, Cărtărescu s-a trezit acum la Salonul de carte de la Paris, unde şi-a lansat o carte tradusă în franceză… anul trecut! Este vorba despre „cartea preferată” a lui Traian Băsescu şi a Elenei Udrea, „Levantul”.

Puţini sînt cei care au citit versiunea franceză a „Levantului” pentru a-şi da seama că, în afara obiectului material, adică mesajul către lume că lui Cărtărescu i-a mai fost tradus un volum în străinătate, cartea îi face un deserviciu imens autorului! Traducerea a fost făcută de Nicolas CAVAILLÈS, un tînăr care a fost inclus de ICR-ul condus de Patapievici pe lista bursierilor din anul 2011, pentru a învăţa limba română! Nu ştim cîtă limbă română a învăţat Nicolas Cavaillès în cele cîteva luni cît a fost bursier, însă un lucru este cert: traducerea cărţii „Levantul” este o adevărată catastrofă! Cei care au citit cartea ştiu că amplul poem al lui Cărtărescu este scris într-o română pseudomedievală, un fel de colaj lingvistic între limba română de azi şi limba cronicarilor. Şi în limba română textul este destul de greu de descifrat, astfel încît am fost curioşi să vedem cum s-a descurcat Nicolas Cavaillès în tentativa lui de a traduce acest text în franceză. Ce a ieşit? Ţineţi-vă bine, căci va fi greu să vă stăpîniţi rîsul!

Pentru textul original, în limba română, folosim ediţia apărută la editura Humanitas, iar pentru cel în franceză exact traducerea prezentată la Tîrgul de la Paris sub sigla Editurii P.O.L.

Cărtărescu scrie: „Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloşită a poporului meu stare, Preste care lupi şi pardosi s-au făcut stăpîni deplin Zgîriind cu gheare lunge al Valahiei drag sîn!” Astfel cugeta un june pe-un caic ce zbura iute De la Corfu pîn-la Zante peste apele hirsute Ce spărgeau în vălurele soarele ce sta să cază Prin văpăi de foc şi miniu, prin lucire de turcoază. Tînărule, a ta faţă îmi apare străvezie, Gemetul ce scoţi e oare de amor sau de mînie, Mîna cu inele grele şi cu petre răsucite Pe jungher sau pe şold fraged va voi să se invite?”

Cavaillès traduce: „Pourquoi n’ai-je pas un millier d’yeux comme Argos, pour pleurer d’un millier de larmes l’horrible état de mon peuple soumis aux loups et aux lynx, et les déchirures que ma Valachie doit à leurs griffes aiguisées !» Ainsi méditait un jeune homme à la proue d’un caïque volant au-dessus des eaux, toutes voiles dehors, depuis Corfou jusqu’à Zante, fendant les lots qui brisaient en mille éclats le relet du soleil crépusculaire, jetant des ombres de minium sur le turquoise liquide des ondes. Jeune ami, ton visage est pâle et translucide. Est-ce l’amour ou la haine qui suscite ta lamentation ? Ta main pleine d’anneaux lourds enchâssés de joyaux voudrait-elle en sertir une dague, ou les déposer sur le sein frêle d’une vierge?”

După cum se vede, Cărtărescu împrumută ironic versificaţia eminesciană din „Scrisoarea a III-a” şi, deşi acest pasaj pare un text în proză, sîntem în faţa unor versuri rimate. Cavaillès nu sesizează acest amănunt, că are în faţă nişte versuri, şi nu încearcă nici măcar să păstreze ritmul specific poeziei şi traduce ad litteram un text care conţine cuvinte al căror sens nu-l pricepe deloc! Astfel, versul lui Cărtărescu „Să jelesc ticăloşită a poporului meu stare” este tradus de Cavaillès prin „pour pleurer… l’horrible état de mon peuple”, adică „pentru a plînge oribila stare a poporului meu”! Neştiind decît superficial româna, francezul crede că starea poporului este „oribilă”, adică „ticăloasă”, cînd, de fapt, este vorba despre o stare „ticăloşită” de alţii! Aflăm şi de cine: „Preste care lupi şi pardosi s-au făcut stăpîni deplin Zgîriind cu gheare lunge al Valahiei drag sîn!”. Iată ce înţelege francezul: „soumis aux loups et aux lynx, et les déchirures que ma Valachie doit à leurs griffes aiguisées”. El traduce „pardosi” prin „lynx”, ceea ce este o gravă eroare, căci „pardos”-ul este „pantera” (Felis pardus), „lynx”-ul fiind alt animal, cunoscut sub numele „rîsul”!

Trecem peste faptul că tînărul traducător francez nu-şi dă seama că textul lui Cărtărescu este intraductibil pentru cineva care doar bîjbîie în limba română, însă este condamnabil că nici măcar nu simte ritmul şi rima textului original. El traduce pur şi simplu nişte cuvinte din limba română cu alte cuvinte aproximativ corespondente în limba franceză, fără să înţeleagă că tot farmecul textului original stă tocmai în această tehnică insolită ce provoacă un comic de limbaj! Bomboana pe colivă a acestui prim pasaj exemplificator o găsim la traducerea următoarelor versuri care pot fi aşezate astfel pentru ca şi Nicolas să înţeleagă ce spunem:

„Tînărule, a ta faţă îmi apare străvezie,

Gemetul ce scoţi e oare de amor sau de mînie,

Mîna cu inele grele şi cu petre răsucite

Pe jungher sau pe şold fraged va voi să se invite?”,

cărora Cavaillès le găseşte varianta „Jeune ami, ton visage est pâle et translucide. Est-ce l’amour ou la haine qui suscite ta lamentation? Ta main pleine d’anneaux lourds enchâssés de joyaux voudrait-elle en sertir une dague, ou les déposer sur le sein frêle d’une vierge?”, adică „Tinere amic, faţa ta este palidă şi translucidă. Amorul sau ura este cea care-ţi suscită lamentarea? Mîna ta plină de bijuterii încastrate în inele vrea să strîngă un pumnal sau să se aşeze pe un sîn fraged de virgină?”. Rîdeţi, că aveţi de ce!

Şi, ca să vă justificaţi hohotele, iată un vers şugubăţ al lui Cărtărescu: „Greaca are drăgănele, şi perfum, şi-nţelepciune”. Pentru cine cunoaşte cît de cît limba română, a avea „drăgănele” înseamnă a-l avea pe „vino-ncoa”. Francezul nostru însă traduce acest vers ca la piaţă: „La femme grecque est douce, sage et parfumée”, adică „Femeia greacă (sau grecoaica, mă rog) este dulce, înţeleaptă şi parfumată”!

Să luăm însă şi un pasaj din „Levantul” lui Cărtărescu, în care poetul aşază versurile unul sub altul, ca în poezie:

„Neagră este egipţianca, ca o noapte de iubire,

Se topeşte în desmierduri, gungureşte în delire,

Arde şi se-ncolăceşte ca o viţă pe arac

Pe un boi de june mîndru; talianca e un drac

Ce te-nşeală şi te vinde şi se uită numa-n punge

Şi ibovnicul îşi pune la răscruci de te împunge”.

În traducerea prezentată la Tîrgul de carte de la Paris, Nicolas Cavaillès nu se dezminte şi ne oferă o nouă mostră de traducere naivă, dovedind că nu înţelege absolut deloc textul original:

„L’Égyptienne est noire comme une nuit de passion, et fondante de caresses, dans le délire amoureux elle gémit et halète, et brûle et s’enroule sur le corps du gaillard comme la vigne sur son treillage. L’Italienne est diabolique : elle te trompe et te vend, te prend tout ton argent, et une fois ta bourse épuisée, elle envoie son amant te poignarder au détour d’un sentier”.

Vă las plăcerea să savuraţi această ridicolă traducere, subliniind doar felul în care sînt traduse versurile „Arde şi se-ncolăceşte ca o viţă pe arac / Pe un boi de june mîndru; talianca e un drac”, care devin „brûle et s’enroule sur le corps du gaillard comme la vigne sur son treillage. L’Italienne est diabolique”, adică „arde şi se încolăceşte pe corpul voinicului ca viţa de vie pe spalierul ei. Italianca este diabolică”! Concluzia care se impune este cît se poate de clară: au şi francezii Coana Chiriţa lor în persoana acestui tînăr traducător Nicolas Cavaillès!

Ceea ce surprinde, însă, este faptul că Mircea Cărtărescu însuşi nu a remarcat ce deserviciu îi face Nicolas Cavaillès prin această traducere chiriţească şi ne întrebăm de ce nu a intervenit pentru a pune lucrurile la punct. Explicaţia nu poate fi decît că nici Cărtărescu nu prea cunoaşte limba franceză, ceea ce pare absurd pentru un absolvent de filologie. Totuşi, dacă recitim o poezie a sa, „Câteva cuvinte despre Ioana”, am putea avea o explicaţie:

„Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept

şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:

baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile”.

Ei, dacă însuşi Mircea Cărtărescu îl citea pe Kundera „cu micul dicţionar francez-român pe piept”, atunci înseamnă că nu i s-a părut nimic anormal în faptul că exact aşa pare că acest Nicolas Cavaillès i-a tradus „Levantul” în franceză, adică, parafrazînd, „cu dicţionarul român-francez pe piept”!

Lista participanţilor la acţiunile ICR este făcută de Nicolae Manolescu

Sursa noastră din interiorul ICR ne-a dezvăluit un lucru uluitor: Lilian Zamfiroiu, directorul instituţiei, ştiind că priceperea sa în materie de literatură nu se ridică deasupra genunchiului broaştei, execută orbeşte ordinele primite de la fostul său şef de la Paris, nimeni altul decît preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu! Aşa se explică faptul că în toate manifestările importante ale ICR este nelipsit Mircea Cărtărescu, pariul lui din vremea „Cenaclului de luni” pe care l-a condus, cel pe care în fiecare an îl propune la Premiul Nobel!

De altfel, dacă ne uităm pe CV-ul lui Mircea Cărtărescu de la Universitatea Bucureşti, citim că „în 2011, 2012 și 2013 autorul a figurat pe lista Ladbrokes a candidaților pentru Premiul Nobel pentru literatură”. A uitat să scrie un amănunt: Ladbrokes este o casă de pariuri! Cu alte cuvinte, toată operaţiunea „Premiul Nobel” nu este altceva decît o acţiune de PR a lui Manolescu pentru a-şi justifica mandatele de preşedinte al USR, de care, evident, profită şi Cărtărescu pentru a-şi promova într-un mod nesperat opera şi pentru a-şi plimba soţia prin toate capitalele lumii, prezentînd-o ca mare scriitoare!

Pentru cei care se îndoiesc de faptul că acest „Le Levant”, prezentat la Tîrgul de carte de la Paris, este o catastrofă şi s-ar întreba dacă nu cumva exagerăm noi, motivînd că este imposibil ca Nicolae Manolescu, de ani de zile ambasador UNESCO la Paris, să nu fi observat că traducerea este proastă, le oferim o mostră şi din franceza preşedintelui USR. La p. 157 din „Istoria critică a literaturii române”, cartea sa de căpătîi, Nicolae Manolescu, vrînd să citeze din Rousseau, scrie savant „contemplînd „les immenses roches” şi „les hautes et brigantes cascades”, paradigma se preface…”! Iată facsimilul:

Cine a citit în original nuvela „Hèloïse” se va întreba, desigur: qu’est que c’est „les brigandes cascades”, monsieur Manolesco? Oare, ce-or fi alea „brigantele cascade”? Dacă deschidem cartea lui Rousseau ne lămurim: nu e vorba de „les brigandes cascades”, cum scrie Manolescu, ci de „les bruyantes cascades”, adică „zgomotoasele cascade”, ceea ce devine inteligibil!

În aceste condiţii, cum să ne mai mire faptul că la Salonul de carte de la Paris România prezintă o traducere mizerabilă, cum este cea a „Levantului” lui Cărtărescu, fără ca vreunul dintre organizatori să observe acest lucru? Dar de ce să ne mirăm aşa de tare, cînd, în acelaşi CV al lui Cărtărescu, depus la Universitatea Bucureşti, citim la capitolul „Prezenţe în băncile de date şi în bibliotecile din ţară şi din străinătate”: „Mult prea numeroase ca să poată fi menționate aici. O singură mențiune: în The Library of Congress din Washington DC există 23 de volume de Mircea Cărtărescu, dintre care o parte tratate chimic special ca să reziste 300 de ani”? Aici găsim şi explicaţia acelui premiu pentru înţelegere de la Liepzig, transformat mincinos în Premiul pentru cea mai bună carte, obţinut de poetul german Jan Wagner!

Ne oprim aici ca să nu fim obligaţi să citim întreaga listă de invitaţi, cu Magda Cârneci, fata lui Radu Cârneci, sau cu Linda Maria Baros, fata lui Aurel Maria Baros. Concluzia este simplă: o minciună grosolană, o grandomanie bolnăvicioasă, o falsificare continuă. La fel ca pe vremea ICR-ului condus de H.R. Patapievici!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.