Mircea Cărtărescu se plînge că a fost eliminat din viaţa publică

Revista „22” anunţă că marţi va publica un amplu interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu, în care acesta spune: „Nu mai am nici o legătură cu viaţa publică românească şi nici nu vreau să mai am”. El adaugă că vrea să-şi ignore compatrioţii „la fel de mult cum mă ignoră şi ei pe mine”. Invidia şi ura confraţilor i se par acum de nesuportat.

Este a nu ştiu cîta oară cînd Cărtărescu spune că se retrage din viaţa publică, însă, de fiecare dată, cînd spectrul unor stipendii reapare, hop!, Mircea iar sare la războiu’ şi reîncepe seria de editoriale băsiste.

În interviul anunţat de „22”, Cărtărescu spune: „Am fost eliminat din viaţa publică de la noi cu o brutalitate securistică, şi nu mi-a luat nimeni apărarea”! Cum aşa, cînd era plimbat peste tot şi tradus pe bani grei în toate limbile pămîntului, nu se simţea „promovat cu brutalitate securistică”?

Acum vrea să fie apărat. De cine? De scriitorii români care abia reuşesc să-şi mai publice cîte o carte în regie proprie şi trăiesc din cîteva sute de lei amărîte? Sau de serviciile secrete care i-au asigurat prin MAE şi ICR o viaţă de huzur?

Ieşirile acestea repetate, prin care ne pune la punct că nu sîntem în stare să-i vedem genialitatea încep să devină enervante şi ne fac să ne amintim cum îl umilea el pe Eminescu în „Dilema” lui Pleşu. Şi, săracul Eminescu, nu ne mai ameninţa că iese din literatura română!

Ca să ne dăm seama ce pierdem prin retragerea lui Cărătărescu din spaţiul public financiar, de unde şi-a asigurat deja un trai de belfer, să-i recitim cîteva capodopere.

În anii din urmă, opinia publică românească a fost „ameninţată” cu Premiul Nobel de care Mircea Cărătrescu se apropia mereu. Cînd să pună mîna pe el, venea cîte un chinez şi i-l sufla: „ptiu, drăcia dracului, lasă că-l iau la anul”, părea să ne spună globe-trotter-ul nostru genial. Până atunci, ia să-i mai citim cîteva pagini din „Orbitor”, romanul său bine finanţat de ICR.

Cotidianul.ro a mai publicat fragmente din acest roman pseudo-pornografic, în care Mircea Cărtărescu, desigur, prin intermediul personajelor sale: “Mă fut în ea de Casa Albă?” (pag. 241), “Îmi bag pula în regina Angliei” (pag. 241), “Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară..” (pag. 58), “La rîndul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorinţă, capul umed al penisului, pe care-l sugea” (pag. 339).

De data aceasta, publicăm facsimilele unor pagini din romanul „Orbitor, Aripa dreaptă”, pe care le lăsăm libere pentru comentariile cititorilor.

Exerciţiul acestei scriituri pornografice a fost făcut încă de pe vremuri, cînd nişte scriitori tineri s-au dus la ţară o săptămînă, au practicat „textul în grup”, cum scria criticul Alex. Ştefănescu, după care au publicat un volum experimental, intitulat „40238 TESCANI”.

Pentru a avea o imagine completă asupra drumului spre Nobel al lui Mircea Cărtărescu, reluăm cîteva pasaje din acest frumos volum de versuri. Reamintim că atunci colegă de creaţie îi era Ioana Nicolaie, soţia unui bun prieten, devenită apoi, în timpul unei burse de creaţie a lui Cărtărescu (cum singură mărturiseşte într-un interviu) soţia veşnicului nominalizat la Nobel.

Iată versurile:

– „îndreptându-şi limba înspre tine, îţi intră-ntre picioare pe sub rochiţa scrobită”…

– „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot”…

– „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis”…

– „am umplut closete întregi cu vată însângerată”…

– „fut şi la revedere”.

– „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea / coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere / sub ţâţele ei nehrănite / iar ea mânca, din el mânca / îi sorbea ochii, îi sugea creierul / îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.

– „ea-şi zdrelea gingiile în lună / ea-şi spărgea dinţii în ficatul lui/ ea ronţăia garful lui, sorbea măduva lui / folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui / folosea ca suzetă un deget al lui”.

– „Totul era ca lumea. Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, / un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept / s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură”.

Părerea noastră este că Mircea Cărtărescu nu trebuie lăsat să plece dintre noi. Alfel, cine o să-i mai spună domnului Traian Băsescu că este „un Preşedinte pentru alte coordonate istorice”?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.