Apărătorii patrimoniului unic al Roşiei Montane în faţa asaltului celor de la Gold Corporation au speculat inteligent lăcomia mai-marilor Federaţiei Române de Fotbal. Şefii fotbaliştilor, care au vrut şi mai mulţi bani fără să ştie sau nu dacă sunt din cianurile care ucid viaţa, au crezut că apărătorii Roşiei Montane sunt de fapt investitorii de la controversata companie minieră Roşia Montană Gold Corporation, cea care vrea să obţină de la regimul Băsescu aprobarea de începere a exploatării aurului românesc din Apuseni.
Apărătorii Roşiei Montane, care s-au dat drept investitori de la Roşia Montană Gold Corporation, s-au distrat cu preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, de-a sponsorizarea echipei naţionale de fotbal a României cu multe milioane de euro. Un fax trimis greşit i-a adus faţă în faţă pe şefii FRF şi pe oponenţii implicării Gold Corporation în exploatarea aurului de la Roşia Montană. Mai-marii fotbalului românesc, în goana lor după bani, i-au confundat pe adversarii Gold Corporation tocmai cu… Gold Corporation, derutaţi fiind probabil de elementul comun din titulaturi: „Roşia Montană”.
Gabriel Niţescu, director de marketing al Federaţiei Române de Fotbal, trimitea un mesaj prin fax către ceea credea că e Compania Minieră, dar care de fapt a ajuns la Asociaţia Alburnus Maior. În mesajul-fax, FRF cerea o sponsorizare la Roşia Montană Gold Corporation.
Jurnalistul Mihai Goţiu, un foarte vocal militant împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, a preluat solicitarea FRF şi, după cum afirmă pe Vox Publica, „împreună cu nişte amici am conceput farsa”.
Mihai Goţiu relatează că, după o serie de discuţii cu oficiali ai FRF, a ajuns chiar la Bucureşti la sediul central al Federaţiei, tratând direct chiar cu preşedintele federaţiei, Mircea Sandu, chiar în biroul acestuia.
Ca orice investitor serios, Goţiu s-a dus la negocieri cu o echipă: „o secretară” şi doi consilieri pe care i-a prezentat ca fiind de la „Roşia Montană”, fără să rostească însă numele companiei Gold Corporation.
Mircea Sandu ar fi fost de acord să primească, în baza unor condiţii, sponsorizarea de mai multe milioane de euro de la „Roşia Montană” pentru echipa naţională de fotbal a României.
„Acţiunea de mai sus (desfăşurată marţi, 14 februarie 2012, la sediul Federaţiei Române de Fotbal) a început cu mai bine de două luni în urmă, în decembrie 2011. Cu un mail din partea FRF, sosit pe adresa Asociaţiei Alburnus Maior, din Roşia Montană. Mailul exprima intenţia FRF de a-şi vinde drepturile de imagine către RMGC. Doar că (teribil ghinion, pentru Mircea Sandu, evident) mailul a fost trimis tocmai către opozanţii proiectuluim”, explică Mihai Goţiu în articolul său „Mircea Sandu, cianură şi fotbal”.
Federaţia Română de Fotbal nu a avut cale de întors după darea în vileag a farsei şi, pusă în faţa adevărului, a precizat sec: „N-a fost propriu-zis o negociere. Ne asumăm eroarea. Direcţia de marketing nu a luat legătura cu destinatarul corect. E tendenţios însă să spui că am vrut să vindem naţionala, cum susţin acum cei cu care am vorbit! Mircea Sandu a vrut doar să atragă sponsori”.
Până acum, Roşia Montană Gold Corporation nu a dat publicităţii vreun punct de vedere.
Înainte de a reproduce o parte din dialogurile dintre „investitori” şi şefii FRF, preluăm prezentarea personajelor aşa cum a descris-o jurnalistul Mihai Goţiu:
„Dragoş Năstase (CEO-ul „de la Roşia Montană”) este un nume ales aleatoriu, fără a avea nici o legătură cu persoane care poartă acest nume. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Doamnei M. (CSR Manager) şi a Domnului T. (Marketing Manager). La începutul acestei acţiuni, am stabilit că le voi proteja identitatea celor doi prieteni care au interpretat rolurile. De asemenea, persoanele care apar în filmuleţul următor (în care îl puteţi asculta şi pe Mircea Sandu) sunt mesageri, nu persoanele care au participat la pregătirea demascării”.
Fragmente din dialogul care poate fi citit integral aici:
Mircea Sandu: Acum… o să vedem asta cu băut din iaz…
Dragoş Năstase: Nu… e un pahar de apă în care NOI SPUNEM că e cianură (râsete). Doar n-o să punem cianură… poate whisky punem în el…
Mircea Sandu: Da… mai simbolistic, aşa… ăăă… mă gândesc la o chestie… că dacă finalizăm undeva pana în luna mai… să iau un charter să mă reped cu echipa… eventual să facem un meci cu Alba Iulia. Deci noi pe 25 mai plecăm deja să facem un turneu de pregătire în Austria şi Elveţia… Pe 23 am finala Cupei… doar fără jucătorii ăştia care pot juca finala, eventual.
Dragoş Năstase: Dacă nu, şi pe parcursul parteneriatului, nu e chiar…
Mircea Sandu: Sigur, sigur. Nu, dar putem să facem până atunci… Pe interviuri, pe declaraţii, cu jucători. Se crează prin specialişti, în spate imagini cu… şi ei se întâlnesc… aveţi încredere…
Dragoş Năstase: Adică NE PUTEM BAZA PE DUMNEAVOASTRĂ?
Mircea Sandu: Sigur că da. Putem face… încă o dată… ei sunt plătiţi de noi şi TRE’ SĂ PRODUCEM. CA SĂ PRODUCEM, EI… Avem drept asupra imaginii lor de grup. SUNTEM ECHIPA NAŢIONALĂ…
Mircea Sandu: „Dracu să-i ia!” „Se pot controla!”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.