Miracolul căderii comunismului a fost produs de criza economică şi, în egală măsură, de tratatele relativ secrete ale celui de-al Doilea Război. O coincidenţă, poate o recunoaştere a realităţii pe fondul sfârşitului unor înţelegeri care au generat o istorie asasină. Regimul comunisto-securist din România a sperat într-o supravieţuire, bazându-se pe inerţia terorii de zeci de ani, prin care orice contestare a regimului a fost cu adevărat redusă la tăcere. Prezenţa lui Ion Iliescu în fruntea statului român post-comunist a reprezentat tocmai această continuitate, în conexiunea cu Moscova. Probabil nu exista o altă soluţie în urma patriotismului torpilant care transformase România într-un iad. Căderea lui Ceauşescu a părut multora, din primul moment, o rotire a cadrelor, nimic altceva. „Salvatorii ” au vrut o producţie pentru televiziunile de ştiri cum nu se mai văzuse, şi au reuşit. Cu trecerea anilor, îngheţul totalitar continuat, prin delapidarea proprietăţii publice şi exercitarea unui dispreţ implicit, a blocat orice schimbare, în sensul democraţiei. Direcţia de mers a fost aceeaşi, Rusia fiind schimbată cu alte destinaţii. Înfiorătorul patriotism al cuplului Ceauşescu aglutinase personaje de tot felul şi păstra, astfel, un mic inventar al naţiunii, cel care ar fi putut pune în mişcare istoria post-decembristă. Acesta a declanşat simpatia întregii lumi, dar s-a dovedit a fi el însuşi o parte a sistemului. Acel construct imposibil, aparent invincibil şi exemplar, România comunistă, a fost în linia unei salvări care era o copie avant la lettre a Coreei de Nord.
Noii salvatori, echipa lui Ion Iliescu, în fapt aceasta conduce şi astăzi ţara. Dacă am fi fost o ţară din Asia sau Orient, nu ar fi fost nimic grav. Însă România se află într-un angrenaj politico-militar care impune o altă abordare. Rămaşi cu mâna la chipiu, în speranţa unor recompense, politicienii români avansează într-o criză generalizată. Toate statele UE se centrează pe valori polemice impresionante, redefinindu-se, relaţionând în raport cu interesele electoratului pe care îl reprezintă. Despre acest aspect, oamenii politici români, tehnicienii şi negociatorii par să nu fi auzit. Ei vorbesc în numele ţării cu o iresponsabilitate care arată declinul în care este însuşi sistemul public. De la preşedintele statului român la prim-ministru, miniştri, toţi demnitarii pot lua decizii pe care numai un dictator şi le permite. Nu este vina acestora, în mod direct. Reforma instituţiilor pe care le reprezintă a rămas în mod brutal la nivelul statului totalitar, iar ei acţionează cu paralelismul care accentuează statutul de colonie al ţării. Deja datoriile, prin condiţionările asumate, lasă tot mai puţin loc unor decizii politice corecte. Clasa politică speră ca prin această insularizare să îşi păstreze imunitatea şi protecţia celor de la vârful statelor alianţelor. Confundând mediul politic internaţional cu unul mafiot, indiferent de aparenţe sau realităţi propriu-zise, ei uită că acesta are o dinamică mult mai predictibilă şi morală decât cel actual românesc. Una din surprizele momentului este demantelarea, chiar de suprafaţă, a corupţiei.
Alianţele României nu mai pot fi lăsate drept umbrelă pentru corupţia clasei politice. O corupţie care se sprijină pe lipsa de reforme a instituţiilor principale, dublată de imunitate. Chiar acum în plin proces de curăţenie, alţi politicieni se aliniază unor grozăvii identice. Salvarea României nu poate veni decât din interiorul ei, prin deciziile şi maturizarea democratică a societăţii. Toate serviciile au preţul lor, şi nimeni nu este dispus să-l acopere, aşa cum politicienii evită să recunoască, ei având deocamdată un uriaş profit. Sub marele halou al salvatorului, istoria noastră a fost în fapt a şenilelor.
Problema parteneriatului este una care ar trebui pusă cu maximă acuitate în societate, în politica internă şi externă. Nu de alta, dar ni se va livra atât de mult bine, exterminant, încât accesul electoratului la urne va trebui interzis, să nu destabilizeze.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.