Mituri, femei frumoase şi scene biblice pe ceramica din Castelli, Faenza şi Deruta

Castelli, floarea majolicii italiene

Expuse la Teramo, în Italia, până în 31 octombrie, peste 200 de piese încântătoare din colecţia Matricardi aduc omagiu producţiei de la Castelli, centru ceramic rămas fidel, de la începuturile sale, artei majolicii.

Suspendată de contraforţii muntoşi din Gran Sasso, în Abruzzo, pitoreasca localitate Castelli nu te-ar face să bănuieşti că, în afara prezenţei unui artizanat tradiţional, a fost unul dintre centrele cele mai prestigioase de producere a faianţei din Italia.

Recunoscută recent, vechimea activităţii sale o face să împartă cu Faenza, Deruta, Montelupo Fiorentino laurii creării ceramicii italiene. A doua particularitate notabilă constă în faptul că la Castelli n-a încetat niciodată fidelitatea pentru majolică.

Castelli, Francesco Saverio Grue, Platou cu peisaj şi blazon

Născută în Italia la sfârşitul secolului al XV-lea, această artă este caracterizată prin folosirea unui email alb pe bază de staniu, peste care este pictat un decor ce acoperă întreaga piesă cu culori ce permit arderea la temperaturi înalte: albastru cobalt, galben de antimoniu, brun de mangan şi verde de aramă.

Castelli, Francesco Saverio Grue, Odihna Dianei

Totuşi, mai multe enigme înconjoară încă dezvoltarea majolicii la Castelli. În pofida arhivelor ce atestă o puternică activitate începând din Renaştere şi în care figurează numele unor antreprenori, cum ar fi Orazio Pompei (către 1516-1590), istoricii nu reuşesc să identifice precis producţia, exceptând decorul în carouri din anii 1510-1520 şi 1615-1616, al celebrei biserici San Donato, de lângă localitate. Regăsite în timpul săpăturilor, fragmente ale acestei producţii au permis, în 1984, să i se atribuie importanta serie de vase de farmacie, numită „Orsini-Colonna”, dintre care 12 au fost expuse cu prilejul vânzării publice de la Chavallon, în 2002. Cu forme diverse şi culori vii, aceste recipiente, considerate până atunci producţii de Faenza, au fost legate de înţelegerea de pace semnată între două familii romane, Orsini şi Colonna.

Bernardino Gentili din Castelli, Platou decorat cu alegoria Primăverii

Două date punctează reconcilierea acestor „Capuletti şi Montague” ai cetăţii papale: 1511 şi 1552. Relaţionate cu cea de a doua înţelegere şi datate astfel din a doua jumătate a secolului, aceste vase au fost atribuite lui Orazio Pompei, fiind diferite de cele din Toscana (Sienna, Florenţa, Montelupo, Cafaggiolo), Faenza şi Veneţia. Reluând un tip de decor pus la punct la Faenza în perioada 1510-1520, Orazio Pompei lucrează pentru cardinalul Alexandru Farnese, în jurul anului 1580, un rar serviciu cu blazon, cu fond albastru intens şi cu motive pictate cu galben, subliniate cu aur. O placă decorată cu o „Bunăvestire”, datată 1557, dovedeşte de altfel că manufactura de la Castelli producea de timpuriu acest tip de artă decorativă.

Ghirlande şi scene antice

Mituri şi istorie în majolica renascentistă

Între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, arta majolicii a cunoscut la Castelli, ca de altfel aproape peste tot în Italia, o importantă mutaţie. În faţa unui dublu efect, al democratizării şi al decăderii interesului pentru reprezentările pictate ca un tablou, dar fără a egala prestigiul picturii de şevalet, Castelli a început să producă piese mai sobre, dar şi mai populare, în care dominau subiectele pastorale şi religioase. Unei compoziţii complicate i-a succedat moda decorului numit „a compendiario”, decor simplificat, cu o paletă cromatică restrânsă la albastru, galben şi verde, acordând fondului alb o importanţă neobişnuită până atunci. Castelli a reluat majolica colorată către mijlocul secolului al XVII-lea, în perioada în care triumfa estetica barocului, dornică de efecte de toate felurile. Un artist, Franceso Grue (1618-1673), a jucat un rol determinant în această renaştere, anunţată, înaintea lui, de pictori ceramişti ca Antonio Lolli, născut într-o familie de faianţari. Castelli a beneficiat şi de relaţiile strânse cu oraşul Napoli, debuşeu natural al produselor sale, ale cărui manufacturi, de altfel, foloseau pictori din Castelli, ceea ce a creat legături fecunde între cele două localităţi. Francesco Grue s-a specializat în majolică istoriată, artă în care, până atunci, Castelli nu încercase niciodată să rivalizeze cu marile centre italiene.

Manufactura Pompei, Vas pentru sirop de fructe de pădure

După ce atinsese, încă din 1520, o culme a invenţiei la Urbino, majolica istoriată era cultivată în câteva locuri, în special în fostul Casteldurante. Francesco Grue a reînnoit cu succes genul, producând mari platouri, decorate adesea cu scene antice, inspirate după gravuri. Într-o paletă potolită, îmbogăţită de strălucirea aurului, el prezenta motive tradiţionale, trofee şi motive decorative preluate din antichitate, ghirlande de frunze şi flori, fie în gustul antic, fie prezentate naturalist, care vor fi îmbogăţite cu motivul micilor amoraşi. Francesco Grue a imprimat figurilor umane o expresivitate intensă, care a devenit, după el, una dintre preocupările constante ale ceramicii de Castelli. Urmaşii lui au asigurat, prin activitatea artiştilor-antreprenori de geniu, renumele centrului până în secolul următor. Emulaţia a fost hrănită şi de sosirea la Castelli a unei a doua dinastii de artişti excepţionali, Gentili, al cărei prim membru reputat, Bernardino cel Bătrân, a colaborat, în jurul anului 1680, cu un descendent al familiei Pompei.

Castelli colecţia Orsini-Colonna, Vase de farmacie

Cu un oarecare fler pentru gustul publicului, Castelli a devenit, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, specialistul european al plăcilor pictate, reluând culorile vii ale majolicii şi pictura pe toată suprafaţa vasului.

Au ieşit din cuptoarele de la Castelli şi din manufacturile apropiate, ca Atri, fondată de Aurelio Grue (1699-1751), numeroase plăci, considerate, încă de la început, ca mici tablouri, demne de a fi încadrate. Mai întâi religioase, mitologice sau cu subiecte din istoria antică, gama s-a lărgit apoi, incluzând peisaje cu ruine, pastorale, scene de gen contemporane, inspirate din gravurile franţuzeşti.

Antonio Patanazzi, ceramică istoriată

În această producţie abundentă s-au ilustrat, până la începutul secolului al XIX-ea, mai multe generaţii, provenind din familiile Gentili şi Grue, în sânul cărora Francesco Antonio Grue (1686-1746) este considerat „geniul” dinastiei.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, triumful neoclasicismului, cu cortegiul lui de motive severe, a favorizat, în pofida talentului ultimilor maeştri, ca Gesualdo Fuina (1755-1822), o producţie mai tradiţională, constituind o lovitură pentru prosperitatea manufacturilor din Castelli. Simbol al unei arte de esenţă barocă şi rococo, Castelli s-a dedicat în secolul al XIX-lea unei producţii cu caracter retrospectiv, capabil totuşi să păcălească uneori cunoscătorii.

Renaşterea e servită…

Platou cu blazonul familiei Farnese

Scenografii, populate de mituri şi alegorii, au fost create în scop ornamental de către celebre manufacturi italiene. Fragmente din lumea antică par să înflorească nu numai pe fresce, dar şi pe platouri, pe farfurii. Nu unele oarecare, ci piese decorative de lux, care povestesc scene din viaţa cotidiană, amoruri mitologice, episoade biblice şi evenimente istorice.

Sunt desene realizate pe ceramică de Taddeo Zuccari (1529-1566), aflate acum în colecţiile de la Luvru şi care au fost realizate în Urbino în 1580 în atelierul ceramistului Antonio Patanazzi, unul dintre maeştrii recunoscuţi ai acestei arte preţioase. Platourile au de obicei un diametru respectabil, de aproximativ 47 de centimetri.

Platou din secolul al XVI-lea, de la Deruta

Aceste farfurii, numite şi „de paradă”, cu caracterul lor ornamental, cu preţiozitatea lor, dădeau un anumit ton festiv camerelor în care erau expuse. De obicei, ele erau oferite ca daruri de nuntă şi erau numite şi farfurii „de celebrare a cultului căsătoriei”. În acest sens, este cunoscut un celebru platou din ceramică de Faenza, din fabrica lui Fernianini, sau un altul, semnat Francesco Xanto.

Luca Melegati, expert în ceramică italiană al Casei de licitaţii „Wannenes”, spune că este un moment propice pentru a achiziţiona piese în majolică realizate chiar de la 1500. „S-au sfârşit timpurile preţurilor nebuneşti. Criza a echilibrat piaţa de artă. Cifre precum 200-300 de mii de euro pentru o farfurie, chiar dacă este o capodoperă, sunt excepţii rare. Chiar dacă au mici imperfecţiuni, astăzi se pot cumpăra ceramici renascentiste la preţuri modice. În acest sens, preţul vestitei ceramici de Faenza din secolele XVI-XVII, care odată oscila între 800 şi 2.000 de euro, a scăzut considerabil.

Farfurie cu blazon, evaluată la 800 de euro

„Frumoasele doamne” sunt o caracteristică a manufacturilor din Faenza şi Deruta. Sunt pictate bust, în rochii foarte elegante, decoltate, cu părul strâns la spate şi de obicei împletit cu funde şi au denumiri precum „Giulia cea Frumoasă”, Splendida Diana”… Alături de ele pot fi întâlnite figuri masculine, paji, muzicieni, personaje alegorice şi eroi din Vechiul Testament, precum Ida Macabeul, eliberatorul Ierusalimului, reprezentat pe un cal. Un loc important în tipologia decoraţiilor îl ocupă imaginile rafaeleşti, inspirate din operele maeştrilor şi din frescele lojelor Vaticanului. Temele decorative au cunoscut multe expresii artistice în domeniul ceramicii, alăturându-se repertoriului de imagini şi sirenele. De cele mai multe ori sunt pictate într-o policromie de albastru şi galben, multe dintre ele cu un lustru metalic.

Platou cu scenă de luptă, ceramică de Castelli

De amintit numele maestrului Giacomo Mancini, numit şi „Călugărul”, care îşi făcuse o adevărată şcoală la Deruta în secolul al XVI-lea. Unul dintre splendidele sale exemplare, „Sfântul Francisc din Asissi primind stigmatele”, a traversat Oceanul intrând în colecţia magnatului William Randolph Hearst (1863-1951), apoi în Muzeul de Artă de la Los Angeles. Un alt mare maestru care şi-a legat numele de aceste „farfurii de paradă” a fost Francesco Xanto Avelli, născut la Rovigo, lângă Ferrara, în 1486. Temele sale sunt de cele mai multe ori legate de mitologie. Un platou creat de el, datat 1540, a fost adjudecat pentru 67.900 la Casa Christie’s.

În aceeaşi arie geografică a lucrat şi Orazio Fontana, fiul lui Guido Durantino, autor a unor importante scene istorice. Farfuriile şi platourile lucrate între 1540 şi 1550, tratând teme istorice, sunt recognoscibile şi prin bogăţia cromatică: portocaliu, galben, albastru, gri, negru, verde, violet.

Platou de paradă de la Faenza, vândut cu 700 de euro

Folosirea acestor „platouri de paradă” se întâlneşte adesea şi în ceramica meridională, dar colorată în culori mai aprinse, cu teme naturaliste, ca în cazul producţiei de la Cerreto, Sannita.

Astfel, o farfurie de la Deruta, datată 1500, a fost vândută la Sotheby’s pentru 1.200 de euro. Un platou din acelaşi loc, datat 1520, cu scene din viaţa de curte din perioada Renaşterii, a fost achiziţionat la Christie’s Londra pentru 39.700 de euro, iar două farfurii, semnate Antonio Pantanazzi, din Urbino, prima datată 1580, cea de a doua 1590, au fost adjudecate la aceeaşi casă de licitaţii pentru 30.750 de euro.

Scenă biblică

Dacă dimensiunile sunt importante şi sunt apreciate mai ales cele monumentale, formele sunt variabile. Unele au partea centrală concavă, pe care este concentrată decoraţia, altele au o bogată pictură pe margine, iar unele au în centru un blazon, aşa cum era cel al familiei Cavin de la Faenza. În general, această manufactură de la Faenza a avut un rol de prim-plan în producerea majolicelor „albe”, acoperite cu un email luminos. Afirmaţia de monocromie este foarte rară.

Şi la noi, colecţia de faianţă italiană a „Castelului Peleş” cuprinde piese semnificative din toate atelierele consacrate în epocă: Ginori, Caffaggiolo, Torelli, Cantagalli, Faenza, Deruta, Savona, Gubbio, Orvietto, Nove, Capodimonte şi Urbino. Motivele decorative tipice atelierelor Urbino şi Faenza, cristalizate încă din secolul al XVI-lea, sunt integrate în repertoriul decorativ al pieselor Faenza sau Ginori.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.