Zilele trecute, la Antalya, în sudul Turciei, a avut loc o reuniune militară trilaterală inedită, ignorată de armatele de scapeţi autointitulaţi analişti sau comentatori militari. Motivul? Fie, având orbul găinilor ori sunt teleghidaţi, ei fac alergie la tot ce înseamnă o prezenţă rusă la orice reuniune internaţională la „vârf“, fie nu sunt capabili să perceapă semnificaţia deosebită a unei atare întruniri. Dincolo de orice opinie, să amintim aici motivele pentru care socotim că este vorba despre un eveniment militar şi politic cu impact excepţional, atât în raporturile dintre statele participante la întrunire, cât şi pe plan internaţional.
Înainte de toate, trebuie arătat că la reuniune au participat şefii Statelor Majore ale armatelor Rusiei, gen. Valeri Gherasimov, SUA, gen. Joseph Dunford, şi Turciei, gen. Hulusi Acar. Este vorba, aşadar, despre o premieră absolută în cronica relaţiilor dintre aceste ţări. În al doilea rând, este prima întâlnire dintre şeful Statului Major al armatei americane şi omologul său rus, care, până mai ieri, pe vremea administraţiei Obama, caracterizată printr-o ciudată cecitate, ar fi fost de neconceput. În al treilea rând, aceleaşi remarci se pot face şi în cazul contactelor la un atare nivel între Rusia şi Turcia, ţări care, după noiembrie 2015 până vara trecută, consemnaseră o criză de o amploare greu de sugerat.
În fine, dacă ţinem seama de declaraţiile oficiale, în reuniunea militară trilaterală s-a discutat cu prioritate complicatul dosar sirian, fapt excepţional, având în vedere că fiecare dintre părţi are o altă poziţie. Totodată, în ultima vreme, în raporturile dintre ele au avut loc tot felul de sincope.
Puncte comune
Din această perspectivă, simplul fapt că Washingtonul şi Moscova au acceptat să răspundă iniţiativei Ankarei şi să-şi trimită „capii“ armatelor lor la negocieri – căci, dincolo de orice alte păreri, aceştia au avut negocieri la Antalya –, trebuie evidenţiat şi salutat. El arată, deopotrivă, că acţiunile, nu doar militare, pe care le-a iniţiat în ultima vreme Statul Islamic creează mare îngrijorare în cele trei ţări implicate în diferite grade pe frontul sirian şi, deopotrivă, pe cel irakian. Nuanţa este cu atât mai deosebită cu cât există semnale că jihadiştii sunt în recul la Rakka, fieful lor din Siria.
Reuniunea militară trilaterală a identificat puncte comune, părţile convenind să găsească mijloace prin care să-şi amelioreze coordonarea în Siria, spre a evita eventuale confruntări între forţele rivale pe care ţările respective le sprijină în lupta împotriva Statului Islamic. Altfel spus, în joc sunt tot felul de nuanţe şi mize, pe care SUA, Rusia şi Turcia le-ar putea depăşi pentru a avea succes în lupta lor contra aceluiaşi duşman jihadist – Statul Islamic –, deși fiecare sprijină grupuri rivale.
„Aglomerație” de state, în Siria
De pildă, chiar înaintea trilateralei militare, Turcia reamintea că se opune participării la lupta antijihaidistă a miliţiilor kurde YPG (Unităţile de Protecţie a Poporului), despre care susţine că ar fi emanaţia Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Or, acestea sunt susţinute de Washington. La ora actuală, tensiunile s-au cristalizat în jurul oraşului sirian Minbej, din nord, de unde Turcia vrea să alunge miliţiile kurde YPG, dar în condiţiile în care SUA trimiseseră militari acolo, iar Rusia – vehicule blindate.
Potrivit agenţiei France Presse, în ajunul trilateralei militare, premierul turc, Binali Yildirim, acceptase că ţara lui nu ar putea lansa o operaţiune militară pentru a prelua controlul localităţii Minbej, „fără o coordonare cu Rusia şi SUA“. „Avem nevoie să ne coordonăm, pentru că există numeroase ţări acolo (în Siria – n.n.)“, declara Yildirim. „Trebuie evitat (…) ca diferitele părţi să se interfereze cu operaţiile altora şi să se asigure că nu se vor produce incidente regretabile“, a spus el.
Interese divergente
De la faţa locului, specialiştii opinează că riscul este real, dat fiind că recentele evoluţii din nordul Siriei au adus faţă în faţă grupuri antagoniste sprijinite de actori internaţionali, care, deşi combat Statul Islamic, urmăresc în paralel interese divergente. Se ştie că Moscova îl susţine pe preşedintele Bashar Al-Assad, în timp ce rebelii sprijiniţi de Ankara încearcă să-l alunge de la putere, iar Washingtonul vrea acelaşi lucru, dar ajută miliţiile YPG, urâte de Turcia, ce le consideră teroriste.
În consecinţă, o înfruntare între facţiunile rivale care lupă împotriva jihadiştilor ar putea compromite lupta contra Statului Islamic, cu consecinţe mai largi şi mai grave pe plan internaţional.
În atare context, era firesc, aşadar, ca şefii celor trei State Majore „să abordeze probleme comune de securitate regională, începând cu situaţia din Siria şi Irak“, aşa cum declara un oficial militar turc. La rândul lui, confirmând desfăşurarea reuniunii, Ministerul rus al Apărării a adăugat că discuţiile au abordat „probleme de securitate în Siria şi în Irak“.
Siria, prinsă în confruntarea dintre grupuri antagoniste sprijinite de actori mondiali
Deschideri de drum, într-o „alianță contra naturii“
Trilaterala din Antalya a avut loc cu trei zile înaintea vizitei la Moscova a preşedintelui turc Erdogan, care vrea o cooperare militară între ţara sa şi Rusia în cazul operaţiunilor din Siria, spre a se ajunge la crearea unei „zone de securitate debarasate de jihadiştii Statului Islamic şi miliţiile kurde YPG“. E un fel de alianţă contra naturii, ştiind că ruşii îl susţin pe Assad, iar Erdogan îl vrea alungat de la putere. Pe urmă, cum arătam la început, după ce Turcia a doborât un avion militar rus aflat pe frontul din Siria, relaţiile dintre cele două ţări s-au degradat masiv, Putin luând măsuri de retorsiune dintre cele mai dure.
În context, semnalăm că niciun avion militar rus ori sovietic nu a mai fost doborât de o ţară NATO, chiar şi în timpul Războiului Rece. De aici, şi una dintre explicaţiile reacţiei dure a Moscovei. Până la urmă, poziţia Rusiei pro Erdogan, după tentativa de puci de la Ankara, şi faptul că preşedintele turc s-a conformat exigenţelor lui Putin după scandalul avionului doborât au dus la o apropiere spectaculoasă între cele două ţări. Ea are loc şi pe plan militar, fiind pur pragmatică şi neorientată împotriva Occidentului, Turcia rămânând marele său apărător în zona sa. Resorturi pur pragmatice, dar benefice în planul relaţiilor dintre Rusia, SUA şi Turcia, a avut şi recenta lor consultare militară, care poate fi considerată deschizătoare de drum pe calea dialogului internaţional în actualul context atât de grav.
Reuniunea militară trilaterală a identificat puncte comune, părţile convenind să găsească mijloace prin care să-şi amelioreze coordonarea în Siria, spre a evita eventuale confruntări între forţele rivale pe care ţările respective le sprijină în lupta împotriva Statului Islamic. În joc sunt tot felul de nuanţe şi mize, pe care SUA, Rusia şi Turcia le-ar putea depăşi
În conflictul din Siria, Moscova îl susţine pe preşedintele Bashar Al-Assad, în timp ce rebelii sprijiniţi de Ankara încearcă să-l alunge de la putere, iar Washingtonul vrea acelaşi lucru, dar ajută miliţiile YPG, urâte de Turcia, care le consideră teroriste
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.