România are intelectuali, iar intelectualii trebuie să fie modele. Și reușesc, mai ales atunci când se proclamă ca fiind așa. Iar în România există câteva grupuri, oarecum interconectate, de intelectuali care fac asta. Exploatează statutul de model, statut pe care și l-au arogat, apoi și l-au cultivat unii altora, cu o râvnă demnă evident de cauze mai intelectuale. Da. Ați ghicit. E grupul cu treimea Patapievici, Liiceanu, Pleșu. Nu-s doar ei trei, dar ei trei sunt cei mai vizibili, iar unul dintre dânșii are, din fericire pentru grup, și un real talent al scriiturii (Pleșu, să ne-nțelegem). Dânșii vorbesc în numele „intelectualității din România“, dânșii acordă „sprijinul intelectualilor“ politicianului de care au conjunctural nevoie, dar se leapădă de dânsul când alt politician devine mai curtabil. Iar dânșii sunt modele și modelele trebuie urmate. Când s-au reunit intelectualii din România de i-au ales pe ei ca voce, când și cine le-a dat dreptul de a vorbi în numele unei extrem de eterogene și aproximative (ca definire) categorii socio-ocupaționale, nu știm. Însă domniile lor vorbesc și, mai cu seamă, scriu. (Ai zice: viață-ntre ei, uite, dl Manolescu e împuternicit, de scriitori, că-i șef de uniune. Ah, uniunea aia care se rupe tocmai pentru a scăpa de „leadership-ul“ lui).
Și scrie domnul Liiceanu tâmpenia aia zguduitoare cu oamenii știrbi, cu săracii fără dinți. Că din nou este exploatată frica de cei diferiți nici nu e evident. Cert că e „aia fără dinți“ provoacă frică în grupul celor cu dinți și bani să-și pună dinți când dintâi cad, pentru că-s altfel, sunt ciudați. Sunt ca ăia fără picioare și care se târăsc pe jos, ca ăia cu pielea pătată și roșie ca o bubă, ca orice altă arătare care merită gonită cu pietre. Niște gay deci! Scriind-o, dar neavând vârsta dlui Dănăilă, Liiceanu nu poate beneficia de prezumția de îmbătrânire a gândirii, așa că beneficiază de o traducere semnată de dl Pleșu. Modelul nu trebuie perturbat, condeiul cel talentat sare să apere grupul de modele, însă sarcina domnului Pleșu e imposibilă chiar și pentru harul domniei sale la mânuit cuvinte. Liiceanu chiar a scris o bășină de text, încărcat de-o ură tembelă, pusă în slujba noii orânduiri politice la care modelul a decis să se-nchine.
Și așa apare bietul lider de sindicat studențesc. Dacă n-am uitat eu și mi-am pierdut și simțul observației, după aprigii ani ‘90 ai Ligii Studenților, statutul de lider studențesc și-a cam pierdut din aură. Corvoada n-a mai fost apetisantă pentru liderii informali ai studenților și a devenit apanajul celor care voiau să se remarce și ei cumva. Iar unul din cumva-urile prin care poți să te remarci pentru o funcție electivă nedezirabilă este să zici ce zic toți cei care te-ar putea alege. Dar nu oricum. Mai tare ca ei, mai exagerat ca ei. Să fii de acord cu toți, să n-ai niciun punct de vedere al tău și să strigi ceea ce ei doar spun. Mai tare în sonor, mai exagerat în conținut. Recunoașteți personajul? Este, probabil, cel mai inadaptat din haită, nu are recunoaștere obiectivă, reală și atunci vânează una formală.
Un statut care să-l facă, măcar ca titlu, să aparțină haitei: liderul studenților de la…
Și iată-l pe tânărul Andrei Nicolae Popa, liderul studenților de la Facultatea de Științe Politice a Universității București, cum scoate perla tâmpeniei, demna continuatoare a ceea ce Modelul Fabricat, dușmanul știrbilor săraci și vârstnici, l-a sădit în mințile discipolilor. La cine să se uite bieții studenți, dacă nu la „reprezentanții intelectualității“? Și cum el e lider, deci trebuie să fie mai vocal decât vocalii dintre studenți, a comis-o! Dar el nu-l are pe Pleșu să dreagă boacăna în urma lui. Deci și-o fură demn și singur zilele astea, de la mai toată lumea.
Nu spune nimeni că-i rău să ai modele. Nici n-ar putea cineva spune, căci e în natura noastră de oameni, de bipezi, să fim gregari, iar în interiorul grupului să avem modele în jurul cărora să ne strângem. Dar alegeți modelul nu după poziționarea pe care și-o arogă sau pe care grupul lui de reciproc-lăudaci i-o arogă. Alege-l după faptele și principiile în baza cărora face faptele. Alege-l după ce a dovedit nu că știe să zică ce ar face dacă, ci după ce a făcut deja ceva în acel spirit. Și, dacă ai ales prost, nu-ți fie rușine să-i retragi vehement încrederea acordată. Tu ai fost cinstit în greșeala ta. El a fost ticălos în statutul arogat. Și uită-te și la comportament: uită-te că-i nefiresc o doamnă procuror în cârca unui puști sau pedalând stângace un fel de Pegas pe-un trotuar. Uită-te că-i suspect un nene care dă-n judecată primăria la orice șantier, e împotriva a tot, dar nu propune nimic de făcut, ci doar se opune să se facă. Uită-te că e bizar ca un venerabil de 75 de ani (atât are Liiceanu) să fie atât de odios, de lipsit de empatie față de vârstnicii fără bani de proteză și implant, el având bani, că are o editură cu sedii și resurse, primite semi-moca de la politicienii ale căror fapte le-a ridicat în slăvi.
Și mai ales, uită-te că victimele lor, bunicul Dănăilă și nepotul Popa, deși probabil că față în față s-ar respecta și înțelege unul pe celălalt, sub presiunea manipulării prin modele, ajung să spună lucruri impardonabile despre fix același subiect, nepotul jignind bunicul, iar bunicul acuzând inadmisibil oameni. Un referendum pe o temă care n-ar trebui niciodată să facă obiectul unui vot popular. Un drept al unei minorități, drept încă nici revendicat de minoritatea în cauză.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.