Modificările lui Toader şi penibilele reacţii ale lui Iohannis, Lazăr, Kovesi şi Orban

În mod surprinzător, ministrul Justiţiei Tudorel Toader s-a ţinut de cuvînt şi a venit cu un proiect de lege impecabil pentru modificarea legilor Justiţiei. Imediat, preşedintele Klaus Iohannis, procurorul general Augustin Lazăr, şefa DNA Codruţa Kovesi şi preşedintele PNL Ludovic Orban au reacţionat într-un mod incalificabil, care dovedeşte fie necunoaşterea Constituţiei, fie interesul personal ca lucrurile să rămînă aşa cum sînt acum!

L-am criticat deseori aici pe Tudorel Toader tocmai pentru că, la fiecare apariţie publică, părea că ne „abureşte” cu o voluptate demnă de cauze mai bune. Nu este cazul acum şi singura reţinere pe care o mai am este că, la presiunea partidului sau a lui #Rezist, ar putea să revină asupra acestor modificări, aşa cum s-a întîmplat cu Ordonanţa 13. Vom vedea dacă Liviu Dragnea şi Mihai Tudose nu-l vor convinge pe Tudorel Toader să revină asupra acestui proiect de lege.

Ceea ce este de-a dreptul aiuritor, este felul în care au reacţionat cei patru oameni care ar fi făcut mai bine să tacă:

preşedintele Klaus Iohannis, cel care a trimis-o pe Livia Stanciu ca judecător la CCR, după ce aceasta i-a permis să candideze la alegerile prezidenţiale din 2014, deşi era pe rolul ÎCCJ dosarul său de incompatibilitate. Nu trebuie uitat că imediat, şeful ANI, cel care sesizase această incompatibilitate, a fost arestat la puţin timp după ce Iohannis a devenit preşedintele ţării.

procurorul general Augustin Lazăr, cel care a transformat Parchetul general în umbrelă pentru Laura Codruţa Kovesi, fiica prietenului său Ioan Lascu.

Şefa DNA Laura Codruţa Kovesi, cea care a făcut ca aceste modificări să se impună ca necesitate, după ce au ieşit la iveală înregistrările care au devoalat metodele sale de „înhăţare” a unor oameni politici. „Cazul Rarinca” i se datorează în bună parte, ca şi Comisia parlamentară care vrea să afle dacă a fost acasă la Gabriel Oprea în noaptea alegerilor din 2009.

preşedintele PNL Ludovic Orban, cel care a fost împiedicat de DNA să candideze la Primăria Capitalei, fiind apoi achitat de prima instanţă. Acum aşteaptă cu sufletul la gură judecarea apelului pentru a nu se trezi cu o condamnare.

Tocmai ei, care au interese personale în păstrarea actualei stări de lucruri din Justiţie, s-au găsit să sară în sus ca arşi, deşi abia prin aceste modificări propuse de Tudorel Toader Justiţia are şansa de a deveni cu adevărat independentă, ruptă de influenţele politice!

Prezentăm pe scurt aceste modificări, în paralel cu aceste reacţii penibile ale celor trei, pe care le vom însoţi de cîteva comentarii lămuritoare.

KLAUS IOHANNIS CREDE ÎN MOD ERONAT CĂ PREŞEDINTELE ESTE GARANTUL INDEPENDENŢEI JUSTIŢIEI

Chiar în prima propoziţie din Comunicatul Preşedinţiei, Klaus Iohannis afirmă apocaliptic: „Propunerile prezentate astăzi de ministrul Justiției se constituie într-un atac asupra statului de drept, independenței și bunei funcționări a Justiției, precum și împotriva luptei anticorupție”. Iritat că preşedintele ţării este „eliminat din procedura de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar”, Klaus Iohannis se aventurează pe teritoriul lingvistic cu o propoziţie de-a dreptul paradoxală:

Articolul 132 din Constituție prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea, și nu în subordinea ministrului Justiției. Autoritatea însă nu se confundă cu subordonarea, iar un jurist onest, indiferent de interesele unor oameni politici vremelnici, nu ar trebui să inducă diferențe artificiale între statutul judecătorilor și cel al procurorilor”.

Ce vrea Iohannis să spună prin faptul că „autoritatea” nu presupune „subordonarea” este greu de înţeles pentru cine cunoaşte chiar superficial limba română! În DEX, „autoritatea” este definită ca „Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. Drept, putere de a comanda, de a da dispoziții”, în timp ce „subordonarea” înseamnă „Raportul de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior”. Nu înţeleg nici în ruptul capului de ce Iohannis nu i-a dat este mînă analfabetului care a scris acest comunicat, căci nu a înţeles că „autoritatea” unei structuri înseamnă chiar „subordonarea” celor ierarhic inferiori, că autoritatea implică simultan subordonarea!

Preşedintele Iohannis are impresia falsă că el este garantul independenţei Justiţiei, deşi articolul 123 din Constituţie spune foarte clar altceva: „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei”! Or, proiectul anunţat de Tudorel Toader tocmai această anomalie o îndreaptă pe linia constituţională, propunînd ca procurorul general, DIICOT sau procurorul-şef DNA să fie numiţi de Secţia de procurori a CSM, adică exact de structura care garantează independenţa Justiţiei! În schimb, preşedintelui îi este lăsată în continuare numirea preşedintelui ÎCCJ, la propunerea Secţiei de judecători din cadrul CSM.

Klaus Iohannis nu înţelege că propunerile lui Tudorel Toader nu sînt atacuri la adresa Justiţiei, ci, din contră, înseamnă revenirea la normalitate după „mica reformă” a Monicăi Macovei, care i-a permis lui Traian Băsescu s-o aducă pe ne-experimentata Laura Codruţa Kovesi în fruntea Parchetului General, decizie pe care acum o regretă chiar fostul şef al statului!

Ce nu înţelege Klaus Iohannis este faptul că această poziţie ciudată exprimată faţă de aceste modificări propuse de ministrul Justiţiei pot readuce în discuţie felul în care au fost soluţionate dosarele sale, atît cel legat de falsurile din cazul caselor din Sibiu, cît şi din cel legat de incompatibilitatea de care a fost acuzat de către ANI înainte de a cîştiga fotoliul de Preşedinte.

Dar, ceea ar trebui să ia serios în considerare Klaus Iohannis este atitudinea sa obedientă faţă de aceste structuri din Justiţie, atunci cînd i-au fost semnalate abuzurile. Este vorba de:

– „Cazul Rarinca”, atunci cînd i s-a cerut să le demită pe Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu

– „Ordonanţa 13”, cînd CCR a constatat că DNA şi Parchetul General au încălcat grav Constituţia

– „Binomul SRI-DNA”, rezultat din Protocoalele semnate în cadrul şedinţelor CSAT

– „Parteneriatul DNA-ÎCCJ”, subliniat de Livia Stanciu

– „Cîmpul tactic”, afirmat de generalul SRI Dumbravă, în care judecătorii erau monitorizaţi de SRI.

În nici unul dintre aceste cazuri grave, care au contribuit decisiv la imaginea din ce în ce mai proastă a Justiţiei în faţa opiniei publice, Klaus Iohannis nu s-a pronunţat niciodată, în aşa fel încît „autoritatea” rezultată din responsabilităţile sale să pună capăt acestor abuzuri. Din contră, tăcerea sa a dus la perpetuarea şi accentuarea acestor abuzuri!

Un lucru este foarte simplu: dacă Ministerul public(!!!), un minister care nu există în structura Guvernului, îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei, nu este clar că ministrul Justiţiei trebuie să aibă la îndemînă pîrghiile prin care să decidă ce trebuie făcut atunci cînd şefii parchetelor încalcă legea, Constituţia şi atribuţiile lor de serviciu? Dacă ar vrea să păstreze la Cotroceni toate atributele pe care le are în desemnarea şefilor din Parchete, Klaus Iohanni ar fi trebuit să-şi amintească de primul discurs în calitate de Preşedinte, pe care l-a avut la bilanţul DNA, cînd atrăgea atenţia asupra „zăngănitului de cătuşe la televizor”, discurs pe care, din păcate, l-a uitat chiar de a doua zi!

AUGUSTIN LAZĂR VREA SĂ-ŞI ALEAGĂ SINGUR ŞEFII

Unul dintre personajele cele mai ridicole din spaţiul public este, fără îndoială, Procurorul general Augustin Lazăr. „Cotidianul” a scris despre „caracatiţa” care l-a adus într-o funcţie atît de importantă, el fiind, rînd pe rînd sau simultan, atît şeful cît şi subalternul Laurei Codruţa Kovesi sau al tatălui acesteia, procurorul comunist Ioan Lascu (http://www.cotidianul.ro/caracatita-procurorilor-lascu-lazar-kovesi-au-fost-pe-rind-sefi-si-subalterni-300360/).

Ce spune Augustin Lazăr despre modificările propuse de ministrul Justiţiei? Iată: „Tragem un semnal de alarmă în legătură cu următoarele modificări: crearea unei direcții specializate pentru cercetarea magistraților (sugerând că problema corupției se află în corpul magistraților și nu în exterior, fiind singura categorie profesională din România pentru care ar urma să se creeze o asemenea structură); trecerea Inspecției Judiciare în subordinea ministrului Justiției, numit politic (precizăm că, în ceea ce privește procurorii, Inspecția Judiciară a fost cel mult în subordinea procurorului general, niciodată sub tutela ministrului Justiției); respingerea propunerii formulate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), garantul independenței Justiției, de numire a funcțiilor de conducere de la vârful Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, propunere agreată și de MCV, constând într-o procedură de selecție transparentă a candidaților, realizată de către CSM, care ar face propunerea, cu avizul ministrului Justiției, numirea fiind făcută de președintele României”.

În faţa unei asemenea aroganţe, te apucă rîsul, ştiind că vine din partea celui care este formal şeful Codruţei Kovesi, deşi, în realitate, se comportă ca şi cum ar fi subalternul acesteia, lucru dovedit cu vîrf şi îndesat atunci cînd a făcut toate eforturile ca subalterna lui să nu apară în faţa Comisiei parlamentare sau cînd CCR a constatat că ea a încălcat grav Constituţia în cazul Ordonanţei 13!

Ce vrea, de fapt, Augustin Lazăr? Ca Inspecţia judiciară să rămînă în continuare ca o anexă a CSM, urmînd să fie la fel de obedientă faţă de colegii procurori şi fără control! Cel mult, Lazăr ar vrea ca Inspecţia judiciară să fie în subordinea sa! Cum este posibil un astfel de mod de gîndire, ştiindu-se că şi el, ca Procuror general, lucrează sub autoritatea ministrului Justiţiei, aşa cum spune textul Constituţiei? Lui Lazăr nu i se pare normal ca o structură de control să se afle sub coordonarea şefului său ierarhic, ci a lui, în calitate de subaltern al ministrului! Este ca şi cum Corpul de control al Primului ministru s-ar subordona unuia dintre miniştrii din cabinet! Cu o asemenea logică strîmbă, este greu de înţeles cum de Augustin Lazăr a rămas atîta timp în fruntea unei instituţii cum este Parchetul general!

Acest personaj se pronunţă şi faţă de numirile în funcţiile de conducere de la vîrful Parchetului de pe lîngă ÎCCJ, adică ale Parchetului general! Ce competenţă are el în această chestiune? Evident, nici una! Omul acesta nu înţelege că legislativul, adică Parlamentul, la propunerea Guvernului, este cel care adoptă legile, iar instituţia pe care o conduce este obligată să le pună în practică şi să le respecte! Atît şi nimic mai mult!

Pentru Augustin Lazăr, faptul că asociaţiile magistraţilor şi opinia publică cer de ani de zile revenirea la procedura de numire a şefilor din Parchetul general de către CSM, la propunerea ministrului Justiţiei, este ceva grav! El ar vrea să fie numit tot de către Preşedintele României, în urma sforilor trase în CSM de oamenii numiţi de către acesta, aşa cum s-a întîmplat în vremea vechiul CSM, din care făceau parte personajele de tristă amintire, precum Cristi Danileţ, Oana Schmidt-Hăineală sau Iulia Motoc!

Dovedind încă o dată lipsa de logică, Augustin Lazăr spune că ministrul Justiţiei este numit politic, deşi tot din cadrul partidelor provine şi preşedintele României! Dar, este oare aceasta treaba Procurorului general sau trebuie să fie respectat textul Constituţiei, unde se prevede cît se poate de clar la art. 132 că „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei? Or, dacă procurorii, inclusiv Procurorul general, îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei, nu este normal ca propunerile la vîrf să fie făcute chiar de către acesta, urmînd ca numirile să fie făcute de CSM, instituţia care, tot potrivit Constituţiei, „este este garantul independenţei justiţiei” (art. 133, al. 1)? Greu de înţeles pentru Augustin Lazăr, cel care ştie că are o singură misiune: de a-i apăra spatele Laurei Codruţa Kovesi!

LAURA CODRUŢA KOVESI VREA CA MAGISTRAŢII SĂ FIE ANCHETAŢI DOAR DE EA

Din tot tabloul panicaţilor după anunţatele modificări ale unor legi penale nu putea să lipsească Laura Codruţa Kovesi. În Comunicatul DNA, aceasta spune: „DNA nu a luat cunoștință nici anterior, nici după conferința de presă în care au fost prezentate modificările la legile justiției, de forma scrisă a celor trei proiecte de lege pentru a avea posibilitatea dea le analiza și de a exprima un punct de vedere fundamentat pe marginea acestor modificări.

Neînţelegînd că activitatea departamentului pe care-l conduce are o subordonare faţă de Procurorul general şi una faţă ministrul Justiţiei, Codruţa joacă în continuare cartea „stăpînului inelelor” cu care s-a obişnuit în ultimul deceniu. În mod normal, dacă are vreo opinie, Kovesi trebuie s-o trimită lui Augustin Lazăr, iar aceasta s-o cuprindă într-un punct de vedere al Ministerului public, alături de opinia şefului DIICOT. Faptul că Laura Codruţa Kovesi vrea să arate lumii că nu se subordonează Procurorului general (pe care, între noi fie vorba, nici nu-l consideră şeful ei), nu face altceva decît să confirme că modificările propuse de Tudorel Toader sînt mai mult decît necesare!

Mai spune Codruţa Kovesi în Comunicatul DNA: „Trecerea Inspecției Judiciare în subordinea ministrului Justiției, numit politic, este o modificare de natură să afecteze grav independența procurorilor în exercitarea activității lor, în raport de factorul politic”. Vă daţi seama cît tupeu are şefa DNA? Ea uită că recent, cînd tocmai în cazul său, cînd a refuzat să se prezinte în faţa comisiei parlamentare, în momentul în care s-a trimis o sesizare către Inspecţia judiciară, imediat DNA a anunţat începerea urmăririi penale a şefului acestei structuri! Asta ar vrea Codruţa Kovesi să se perpetueze: să aibă controlul asupra Inspecţiei judiciare, astfel încît ea şi procurorii săi favoriţii (Negulescu, Uncheşelu etc) să nu suporte cumva vreo sancţiune!

Dar, bomboana pe coliva Comunicatului DNA este acest pasaj: „Crearea unei direcții specializate pentru cercetarea magistraților nu a fost justificată de apariția unei situații obiective ce ar necesita o schimbare de politică penală și nici nu a fost discutată în cadrul sistemului judiciar; o asemenea modificare ar restrânge aria de competență a DNA, în sensul că procurorii DNA nu vor mai putea investiga fapte de corupție săvârșite de magistrați.

Asta doare cel mai mult: că procurorilor li s-ar putea lua din mîini această armă teribilă cu care să-i ţină sub control pe judecători! Aşa s-a întîmplat pînă acum, cînd orice judecător era atît de timorat în faţa procurorilor DNA, încît s-au dat pe bandă rulandă avize de interceptare, sentinţe de arestare preventivă şi condamnări la ordin! Este de mirare seninătatea cu care Kovesi recunoaşte că s-ar restrînge aria de competenţă a DNA dacă magistraţii n-ar mai fi anchetaţi de subalternii săi, ca şi cum asta ar fi prioritatea, nu faptul că trebuie stopate cazurile de corupţie în rîndul magistraţilor!

Şi ar mai fi ceva la care să se gîndească Laura Codruţa Kovesi (dacă nu este un efort prea mare): nu cumva noile condiţii privind vechimea şi experienţa unui procuror înainte de a ocupa o funcţie în conducerea Parchetelor au fost impuse ca necesitate tocmai pentru că numirea sa a arătat ce mare greşeală au făcut Traian Băsescu şi Monica Macovei atunci cînd au adus-o pe Kovesi de la Mediaş, deşi nu avea nici priceperea şi nici competenţa pentru a deveni procuror general?

LUDOVIC ORBAN A UITAT CE SPUNEA ACUM PATRU ANI DESPRE ROLUL NEFAST AL PREŞEDINTELUI ÎN NUMIRILE DIN JUSTIŢIE

Dintre toţi cei care au sărit în sus la anunţarea posibilelor modificări ale unor legi penale, Ludovic Orban, preşedintele PNL, este cel mai ridicol. Acum patru ani, în 2013, cînd PNL făcea parte din alianţa USL şi cînd preşedinte era Traian Băsescu, acelaşi Ludovic Orban declara public: „Atât timp cât Procurorul general, șeful DNA, șeful DIICOT sunt numiți de Președinte, întotdeauna vor exista interferențe în justiție și întotdeauna vor exista tentative de comandă politică”!

Şi iată ce declară acum, cînd aşteaptă cu sufletul la gură sentinţa definitivă în dosarul de mită pe care DNA i l-a deschis înaintea alegerilor locale de anul trecut: „Dragnea și Tăriceanu vor să subordoneze politic parchetele pentru a inhiba anchetele, în special pentru fapte de corupție, care vizează liderii partidelor de guvernământ. Scoaterea președintelui din ecuația numirii șefilor de parchete permite arbitrariul ministrului de justiție, care este politic, în nominalizarea acestora. Şi, ca să nu mai fie îndoieli despre consecvenţa ideilor sale, Orban adaugă: „PNL se va opune categoric propunerilor formulate de ministrul Justiţiei, în special aceea de a elimina preşedintele din procedura de numire a şefilor parchetelor.

Am ţinut cîndva prea mult la Ludovic Orban ca să-mi exprim acum fără perdea opinia despre el. Repet doar ce-i scriam într-un editorial din 3 septembrie 2015, cînd se speriase de reacţia PNL-ului condus atunci de Alina Gorghiu, după ce declarase că în Cazul Rarinca a fost comis un abuz de către DNA şi ÎCCJ: „În fond, orice mîrţoagă inutilă ajunge, mai devreme sau mai tîrziu, ori la abator, ori la groapa de gunoi. Chestia cu făraşul plin cu jăratic, care face dintr-o mîrţoagă un cal zburător, este valabilă doar în basme”!

TOTUL DEPINDE ACUM DE SPAIMELE LUI LIVIU DRAGNEA ŞI DE CURAJUL LUI MIHAI TUDOSE

Modificările legilor penale, anunţate acum de Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, ar putea să fie cu adevărat revoluţionare în procesul greoi de redare a încrederii populaţiei în Justiţie.

În faţa reacţiilor de mai sus, este firesc să ne îndreptăm atenţia către cei care s-au remarcat în ultimii ani în lupta dură cu Sistemul. În acest sens, iată ce spune Dana Gîrbovan, preşedinta UNJR: „După ce ministerul va publica proiectele de legi le vom analiza minuțios și vom comenta pe marginea lor, arătând implicațiile pentru fiecare dintre ele. Modificările legilor justiției reprezintă un moment crucial pentru justiție și societatea românească. Remarcăm, de asemenea, rezervele sale în legătură cu şansele ca aceste propuneri să devină legi: „Tuturor celor interesați de proiect le aducem aminte că de la faza de conferință de presă până la cea de proiect legislativ care apoi să fie transpus într-o legee cale lungă”!

Şi are dreptate Dana Gîrbovan, căci de acum înainte vom consemna numeroase tentative de a se stopa din faşă orice modificare care ar putea duce la scăderea puterilor malefice ale procurilor DNA, adică a abuzurilor pe care pînă acum le-au făcut pe bandă rulantă la solicitarea factorului politic. Vom asista la Proteste în Piaţa Victoriei sub stindardul #Rezist, vom auzi numeroase poziţii venite dinspre USR, vom asculta îndemnurile PNL pentru ca tinerii frumoşi şi liberi să iasă în stradă (Ludovic Orban deja a lansat acest apel), îi vom auzi pe intelectuali ţipînd că statul de drept este în pericol şi, mai mult ca sigur, o vom auzi pe Monica Macovei care va anunţa o nouă lovitură de stat!

Dar nu acestea vor fi piedicile reale în calea punerii în practică a modificărilor anunţate de ministrul Tudorel Toader! Dacă îmi este teamă că acestea vor fi retrase sau schimbate pentru a fi convenabile celor de mai sus, ei, bine!, teama aceasta se îndreaptă în primul rînd către Liviu Dragnea, preşedintele PSD!

Nu pot uita că, în cazul Ordonanţei 13, Liviu Dragnea l-a demis pe ministrul Justiţiei de atunci, Florin Iordache, sub presiunea străzii, deşi CCR a confirmat că ordonanţa era legală. Nu pot uita reacţia lui atunci: cînd toată lumea cerea demisia Codruţei Kovesi pentru încălcarea Constituţiei, acelaşi LiviuDragnea declara că nu consideră oportună acea schimbare în fruntea DNA! Nu scoatem din calcul, de asemenea, teama lui Liviu Dragnea că ar putea fi condamnat în „Dosarul Bombonica”, situaţie în care ar ajunge în puşcărie şi ar pierde definitiv poziţia privilegiată pe care o are acum!

În aceste condiţii, îmi este foarte clar că, după anunţarea acestor modificări ale legilor penale, „binevoitorii” vor face presiuni enorme faţă de Liviu Dragnea, în aşa fel încît el să forţeze mîna lui Tudorel Toader sau să-i convingă pe liderii PSD care-i sînt apropiaţi pentru ca aceste modificări să nu devină lege. Nu pentru că le-ar considera nepotrivite, ci pentru că aşa vor cei care au încă în mîinile lor frînghiile care-l împiedică să se mişte în voie!

Iată declaraţia lui Liviu Dragnea, cu adresă către preşedintele Iohannis, care mă face să am rezerve serioase faţă soarta propunerilor făcute de Tudorel Toader: „Sincer nu am înţeles împotriva a ce protestează. Am înţeles că foarte mulţi sunt supăraţi că se propune ca numirea procurorului şef să nu mai fie făcută de preşedinte, ci de către CSM.Şi eu am susţinut asta în toamnă, cînd nu am fost de acord cu proiectul domnului Tăriceanu, dar nu am ieşit în stradă. Asta nu înseamnă că trebuie să mă năpustesc asupra unui om care a enunţat nişte principii”!

Nu ştiu de ce, dar mi se pare că Liviu Dragnea îi linişteşte pe cei care au intrat acum în panică: „Eu nu reacţionez imediat. Noi vorbim aici, totuşi, de nişte propuneri, care vor deveni proiecte de legi discutate în Parlament!

Eu înţeleg din această declaraţie că deja propunerile lui Tudorel Toader vor rămîne doar ca o adiere de vînt. Sper să mă înşel. Deşi semnele o confirmă pe Dana Gîrbovan: „E cale lungă!” Vom vedea acum şi cît de real este curajul Primului ministru Mihai Tudose dacă va putea să susţină pînă la capăt propunerile lui Tudorel Toader, chiar dacă Liviu Dragnea îi va cere altceva.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.