Mohammad Munaf, file de poveste (I)

Pentru a înţelege mai bine cum a ajuns Mohammad Munaf al doilea terorist al României, trebuie să ne întoarcem în timp, în anii ‘80, când, prin politica înţeleaptă a Partidului Comunist Român, universităţile ţării au fost înţesate cu arabi dornici să-şi cumpere multe diplome universitare cu dolari puţini. Responsabili cu spaţiul arab în anii ’80 din partea Securităţii / Departamentul de Informaţii Externe, instructori şi supraveghetori ai studenţimii arabe erau arabistul Gheorghe Ţerbănescu – nume conspirativ Dobrogeanu, colonelul Luigi Ciulu şi alţii ca ei. Mulţi învăţăcei din spaţiul arab instruiţi de serviciile secrete comuniste s-au stabilit la noi legându-şi familii şi afaceri la limita legii, dar şi mai mulţi au plecat în ţările de provenienţă cu soţii românce, unde au ocupat funcţii imporante.

Adevăratele tunuri s-au dat în România tranziţiei, unde studenţii străini de ieri, afacerişti astăzi, au reuşit să acumuleze averi impresionante peste noapte sub aripa protectoare a băieţilor cu ochi albaştri, dar şi sub stricta lor supraveghere. Din această categorie fac parte cei mai cunoscuţi absolvenţi străini de învăţământ superior românesc, teroriştii Omar Hayssam şi Mohammad Munaf, ambii condamnaţi la ani grei de temniţă pentru diverse infracţiuni printre care şi cea de răpire a trei jurnalişti români în Irak în 2005. Foştii colegi de facultate ai teroriştilor, ulterior parteneri de afaceri Raad Halool, Shamil Al Abadi şi Mehdi Dulimli au şi ei familii pe la noi, dar au interdicţie de a intra în ţară. În prezent, partenerul lor de afaceri murdare, trafic de influenţă şi şantaj Mohammad Yassin face subiectul dosarului 640/P/2014, fiind judecat în prezent în stare de arest. Astfel, trei din patru complotişti ai afacerii Răpirea din Irak, reuniţi în data de 15 marite 2005 la sediul din strada Comana nr. 4 (conform rechizitoriului din dosarul 540/D/P/2005 – pagina 13), se află după gratii. Jurnalista prezentă acolo cu aceeaşi ocazie este liberă. Încă.

Fondul problemei

Iată de ce intrarea României în organizaţiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puţin secrete semnate de ţara noastră cu viitorii aliaţi prevedeau desovietizarea, demilitarizarea şi renunţarea la vechile parteneriate cu unele ţări din spaţiul arab devenite între timp subiectul luptei împotriva terorismului. Activităţile de devoalare şi de conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către preşedintele american George Bush la 26 octombrie 2001. Surse din serviciile secrete spun că, în acelaşi an, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care spionajul primea dispoziţii să încalce orice lege în vigoare. Primiseră misiunea să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de cel puţin 1.000 de persoane (majoritatea cetăţeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp şi fără mandat din partea magistraţilor. Această şedinţă a însemnat începutul sfârşitului pentru Omar Hayssam, Mohammad Munaf şi ai lor.

Salvat de clopoţelul UTC

Un student de înaltă ţinută al învăţământului superior românesc (deşi are dificultăţi serioase de exprimare şi înţelegere în limba română chiar şi acum, după decenii petrecute în ţara noastră şi avea soţie româncă) a fost şi Mohammad Munaf, teroristul nr. II al României. Născut la 29 noiembrie 1962 într-o familie de comercianţi sunniţi numeroasă din Bagdad, teroristul american Mohammad Munaf Mohammad este fiul lui lui Munaf Al Amin (născut în 1919) şi al soţiei acestuia, Suad Omar. Într-o înregistrare video, realizată la biroul său din reprezentanţa diplomatică a României din Bagdad, negociatorul în criza ostaticilor din 2005, colonelul SIE Octavian Hârşeu, susţine că Munaf ar fi pierdut cetăţenia irakiană când a optat pentru cea americană. Conform foştilor săi colegi de facultate, ulterior, parteneri de afaceri, teroristul şi-ar fi achiziţionat cetăţenia SUA pe căi nelegale, printr-o reţea de contrabandişti arabi din Olanda şi Suedia, fără a călca vreo dată pe pământ nord-american. Paşaportul său legal are seria PA nr. 112264008 şi este emis de Autoritatea New York în data de 03.02.2000.

Mohammad a recunoscut că fost trimis de familia în România la începutul anilor ‘80, pentru a scăpa de înrolare în războiul iraniano-irakian, la Universitatea Tehnică de Construcţii (UTC), Facultatea de Hidrotehnică. Coleg de facultate cu viitorul său partener de afaceri Omar Hayssam între anii 1982 şi 1985, Munaf s-a transferat la un moment dat secţia de Construcţii Civile. Cei doi l-au avut ca profesor chiar pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, conferenţiar universitar la acea vreme în cadrul Facultăţii de Hidrotehnică. Informaţia este confirmată de fostul procuror şef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu, magistratul care a instrumentat dosarul răpirii.

Familia Munaf

Mohammad Munaf are nu mai puţin de 10 fraţi şi surori (toţi absolvenţi de facultate) şi două duzini de nepoţi. Unul dintre aceştia este Youssef Al Amin, unul dintre participanţii direcţi la operaţiunea răpirii jurnaliştilor români. Două dintre surori sunt Buteina, Miriam, aceasta din urmă participantă la toate acţiunile de spălare a banilor folosiţi în activităţile de terorism ale fratelui său. Căsătorită cu un cunoscut medic specialist în afecţiuni ale rinichilor pe vremea dictatorului Saddam, Miriam este multimilionară, având în 2005 afaceri prospere cu echipamente medicale în Marea Britanie prin firma Timesco Ltd. Anul trecut a fost identificată în Statele Unite şi a făcut demersuri pe lângă avocatul Pavel Abraham pentru a-l reprezenta în România pe fratele său (propunere de contract de 20.000 de euro). Aceste demersuri sunt dovada că teroristul american ştia că i se apropie funia de par şi că va fi predat oficialilor români.

Fratele său, Youssef, vorbeşte bine româneşte, semn că a stat o perioadă lungă în ţara noastră. Soţia sa era din Fallujah, fieful insurgenţilor irakieni. Irakianul avea mâna dreaptă ţeapănă şi susţinută de un suport ortopedic. Cândva încasase un cartuş de calibrul 7,62 care i-a atins un nerv important. Prima operaţie reuşise parţial, dar braţul atârna inert. Urma o nouă operaţie în Marea Britanie, după care Youssef voia să-şi ia familia şi să plece din Irak pentru totdeauna. Înainte de răpire, teroristul se pregătea pentru a doua operaţie. Youssef a fost primul membru al familiei Munaf arestat pentru răpirea jurnaliştilor români, în cursul lunii aprilie 2005, apoi condamnat la moarte pentru terorism alături de cumnaţi şi alţi membri ai familiei.

Casa familiei Munaf se află într-o zonă luxoasă a capitalei, în cartierul Al Yarmouk, la doi kilometri de Zona Verde şi valorează cel puţin un milion de dolari. Terenurile deţinute de Munafi pe malurile râului Tigru sunt adevărata lor avere. Nimic din toate aceste bunuri sau valori folosite în activităţi teroriste internaţionale nu a fost indisponibilizat. Există date că Miriam, sora lui Mohammad, a reuşit să înstrăineze o bună parte din averea teroriştilor. Conform procurorilor, în afacerea Răpirea din Irak, Munaf ar fi jucat rolul executiv, împreună cu fratele său Youssef Al Amin şi cu nişte cumnaţi de ai lor (vezi foto cu inculpaţii) punând la cale acţiunea de răpire a jurnaliştilor români în teren.

Ca şi în cazul colegilor săi Hayssam, Halool, Shamil sau Mehdi, Mohammad s-a căsătorit cu o româncă, Georget (probabil Georgeta, o fată simplă care, după spusele conaţionalior lui Munaf, frecventa barul Melody din Capitală), cu care are trei copii. La vremea aceea, cunoştinţe ale lui Munaf afirmă că mariajul dintre cei doi a declanşat un adevărat scandal în comunitatea arabă. Deşi este căsătorit cu o româncă, Munaf nu a primit cetăţenia română. O are în schimb pe cea… americană! La un moment dat, în anii ‘90, Munaf a dispărut prin Olanda, întorcându-se după 2000 cu cetăţenie americană şi cu ceva bani. Foştii colegi de facultate arabi ai lui Mohamad Munaf spun că acesta nu a călcat niciodată pe teritoriul SUA.

Cât despre foştii săi colegi de facultate, Shamil, Halool şi Mehdi, cu toate că au avut grijă să-şi ia neveste românce, aceştia au interdicţie din diverse motive să calce pe la noi. Multimilionari în Irak, prietenii lui Munaf au înfiinţat acolo diverse asociaţii de prietenie româno-irakiene. Intervenţia lor în favoarea jurnaliştilor răpiţi în Irak în 2005 afost salutară, doi dintre ei ajungând să lucreze la caz cu Ambasada României din Bagdad. Despre Raad Halool se ştie doar că a primit interdicţie de intrare în România deoarece a fost implicat într-o escrocherie în programul ONU “Petrol contra hrană”. Intervievaţi în 2006, cei trei nu au niciun cuvânt de laudă pentru foştii prieteni Hayssam şi Munaf. Dimpotrivă.

De partea Irakului

Familia teroristului american avea afaceri cu regimul comunist de la Bucureşti, comercializând uniforme şi accesorii pentru uniforme, fabricate la secţia specială a fabricii APACA de la Gara de Nord. Conaţionalii săi spun că Munafii au avut la Bagdad şi un magazin de textile care a dat faliment. Beneficiind de sprijinul fostului preşedinte al SUA Richard Nixon, familia Munaf ajunsese să vândă armatei lui Saddam Hussein uniforme şi accesorii fabricate de o secţie specială a Atelierelor de Producţie Armament şi Confecţiuni ale Armatei (APACA) de la Gara de Nord sau de la Fabrica de Confecţii de la Râmnicu Sărat, în timpul războiului irakiano-iranian 1980-1988. Comerţul intermediat de Nixon între Ceauşescu şi Saddam s-a materializat în contracte de sute de milioane de dolari. Ministrul român al Afacerilor Externe din perioada respectivă, Ştefan Andrei, a confirmat pentru ziarul Cotidianulexistenţa afacerii.

„Într-adevăr, am vândut uniforme Irakului. În războiul dintre Iran şi Irak, noi eram mai degrabă de partea irakienilor, ca şi Statele Unite, de altfel”, a spus fostul ministru.

Într-una din întâlnirile avute cu americanul Munaf la sediul grupului de firme Manhattan, în biroul care aparţinuse partenerului său Omar Hayssam, care-l numise preşedinte şi îi cadorisise (pe el şi pe Georget) cu o parte din avere, pentru a le pune la adăpost, acesta a povestit că unul dintre unchii săi figura pe cărţile de joc din dotarea soldaţilor americani din Irak, fiind unul dintre cei mai căutaţi nomenclaturişti irakieni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eduard O. Ohanesian 144 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.