Ne aflăm în ultima săptămână a campaniei pentru alegerea preşedintelui Moldovei. La 30 octombrie, poporul moldovean va fi chemat la urne pentru a-l alege, în primul tur, pe cel ce urmează a fi preşedintele republicii pentru următorii patru ani. În toată această perioadă de campanie, actorii politici de la Chişinău au încercat să transforme campania într-o dispută între pro-europenism şi pro-rusism, între pro-unionism şi anti-unionism şi, de ce nu, într-o dispută între valorile de dreapta şi de stânga ale candidaţilor. În realitate, întreaga dispută este între oligarhie şi anti-oligarhie, între nişte inşi care controlează statul moldovean până în cele mai profunde sectoare de activitate, şi actori politici care vorbesc de „statul captiv” ce trebuie eliberat şi care cer de îndată reinstaurarea statului de drept peste Prut.
Propaganda oligarhiei a lucrat atât de bine încât la Bucureşti nimeni nu a înţeles adevărata miză a alegerilor de duminica aceasta. Spaţiul public de la noi a fost invadat de meetingul unionist de la Bucureşti, mişcare ce a avut un puternic caracter electoral atât pentru partidele din România, cât şi pentru unii candidaţi de la Chişinău. Retragerea lui Andrei Năstase din cursa pentru preşedinţia Moldovei, intens salutată de la Bruxelles de către popularii europeni, la Bucureşti nu a avut nici un ecou, ba mai mult, în presa de la noi, am văzut o intensă preocupare pentru „cine l-a retras pe Andrei Năstase”, or, această abordare aparţine aparatului de propagandă al lui Plahotniuc, care încearcă, în acest fel, să discrediteze tabăra opoziţiei, insinuând că deciziile vitale pentru Moldova nu vor fi luate la Chişinău în situaţia în care Maia Sandu va câştiga alegerile. Vineri, 21 octombrie, Partidul Popular European publică pe site-ul acesteia un comunicat în care îşi afirmă sprijinul pentru Maia Sandu şi cere, încă o dată, candidatului Iurie Leancă „să urmeze exemplul lui Andrei Năstase”, prin aceasta confirmându-şi poziţia, conform căreia doar un candidat comun al partidelor pro-europene ar avea şanse să îl învingă pe socialistul Igor Dodon. Solicitarea partenerilor europeni nu a avut un răspuns favorabil din partea lui Iurie Leancă, preşedintele PPE Moldova, chiar dacă omul doi din partidul său, Oazu Nantoi, vicepreşedintele popularilor moldoveni, l-a părăsit, alăturându-se taberei canditatului unic şi mergând acum la dezbateri televizate ca reprezentant al Maiei Sandu.
Alegerile de duminică stau sub un foarte mare semn al fraudării. Există suspiciuni că puterea urmează a frauda scrutinul de duminică, temere întărită de faptul că, pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale, au fost tipărite cu 300 de mii de buletine de vot mai mult decât numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale. Acest număr de buletine tipărite în plus reprezintă aproape 10% din totalul votanţilor. O altă tehnică prin care se urmăreşte diminuarea voturilor pentru Maia Sandu este cea a confuziei de identitate, ceea ce se traduce prin faptul că pe buletinul de vot apare un nume asemănător cu Maia Sandu (Maia Laguta). Ştiu, o să râdeţi, dar ceea ce pare imposibil la Bucureşti aici, în Moldova, s-a întâmplat o dată. La alegerile din 30 noiembrie 2014, pe buletinul de vot pentru alegerile parlamentare a apărut o fantomă de partid – Partidul Comunist Reformator din Republica Moldova – ce avea acelaşi însemn electoral cu Partidul Comuniştilor lui Voronin, şi care, după numărarea voturilor, a avut un rezultat de 4,2 la sută. Această invenţie, precum şi scoaterea lui Renato Usatii din cursă, a făcut posibilă, la acea dată, crearea unei majorităţi pro-europene în parlamentul moldovean. Opoziţia de la Chişinău reclamă presiuni din partea puterii, primarii ce s-au alăturat candidatului Maia Sandu se văd acum cu bugetele ciuntite, profesorii de la ţară se plâng de presiuni politice, întreaga societate moldoveană se află într-un conflict generalizat între statul oligarhic şi opoziţia pro-europeană.
În tot acest peisaj de război absolut, poate cea mai aşteptată intervenţie ar fi fost cea a Bucureştiului, iar un mesaj al lui Klaus Iohannis se lasă aşteptat la Chişinău. Urechea preşedintelui la Chişinău, ambasadorul României, este foarte preocupat de „războaie hibride”, dar nu vede presiunile la care sunt supuşi cei aproape un milion de cetăţeni români de peste Prut. Analiştii politici de la Bucureşti ce cunosc foarte bine problema basarabeană au preocupări geo-strategice, or, cum am spus mai devreme, preocupări ale propagandei de la Chişinău. În acest fel, problemele de fond cu care se confruntă societatea moldovenească sunt absente din spaţiul mediatic de la Bucureşti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.