ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Societate » Mona Pivniceru: Reforma sistemului judiciar, între contestare şi declin (II)

Mona Pivniceru: Reforma sistemului judiciar, între contestare şi declin (II)

02 Noi 2009 | 2 comentarii | 1023 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Când într-un stat nimic nu rămâne de necontestat sau, în orice caz, de ridiculizat ori de pus sub semnul întrebării, când totul pare că se tranzacţionează sub nume ori culori derivate din substrat politic şi când nu contează cum se conduce, ci doar că se conduce, fiind nesemnificativă competenţa ori autoritatea profesională a celui astfel desemnat, este limpede că putem vorbi despre o evoluţie regresivă, sinonimă cu destructurarea de la care nici un sistem, şi prin urmare nici cel judiciar, nu se poate abstrage.
 
Mona-Maria Pivniceru
Raţiuni mobilizatoare
Dar cum rămâne cu cetăţeanul? Mai este acesta raţiunea singulară, măsura tuturor lucrurilor, în numele căruia se organizează societatea şi chiar sistemul judiciar în sine? Este de ajuns doar să îl invocăm, să îi cerem sprijinul în a critica ori folosi nemulţumirile acumulate în a reglementa după cum se doreşte drepturi şi situaţii juridice ale altora, ori trebuie în respectul drepturilor pe care trebuie să şi le exercite să se realizeze translaţia spre efectivitatea lor, aşa încât să se producă o substituţie importantă între a contesta dreptul altora şi realizarea dreptului propriu?

Pentru aceasta trebuie să şi primească însă ceva:

• plenitudinea exerciţiului drepturilor democratice;

• sinceritatea actelor şi faptelor care îi amprentează, într-un fel sau altul, existenţa;

• executarea drepturilor câştigate;

• informarea asupra legii şi a consecinţelor ei, precum şi asupra efectelor juridice produse în dreptul naţional prin aderarea României la Uniunea Europeană şi a mecanismelor juridice ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Schimbări reclamate de evidenţă. Fără a avea pretenţii reformiste, o serie de schimbări se impun cu forţa evidenţei:

• puterea executivă şi legislativă trebuie să se asigure că judecătorii sunt independenţi, iar independenţa lor nu este susceptibilă de a fi pusă în pericol (a se vedea abaterea disciplinară imprescriptibilă);

• schimbarea cadrului juridic privind carierea profesională a procurorilor, în sensul identităţii de procedură şi organism decizional cu cel al judecătorilor;

• condiţii de muncă adecvate, număr de magistraţi corespunzător pentru desfăşurarea cu eficienţă a activităţii, condiţii de perfecţionare profesională, sedii, logistică, documentare;

• statutul şi remuneraţia magistraţilor să fie pe măsura demnităţii profesiei, a responsabilităţii, a interdicţiilor şi a incompatibilităţii pe care aceştia şi le asumă;

• degrevarea magistraţilor de atribuţii nejurisdicţionale;

• reducerea încărcăturii de dosare de pe rolul instanţelor şi a celor aflate pe rolul Parchetelor;

• personalul auxiliar judecătoresc să fie în număr corespunzător şi calificat profesional.

Toate acestea simplifică în fapt traducerea în practică a cerinţelor Recomandării 94(12) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Schimbări necesare de conduită
Unele schimbări ţin exclusiv de abordarea corectă a unor conduite care aparţin puterii politice:

• recunoaşterea şi garantarea în exerciţiul autorităţii lor de către celelalte puteri ale statului a rolului puterii judecătoreşti în societatea democratică drept fundament al statului de drept;

• recunoaşterea statutului european al magistratului în România, în concordanţă cu reglementările constituţionale şi recomandările internaţionale în materie;

• reconsiderarea atitudinii Executivului de încălcare a drepturilor statuate prin legislaţia naţională privind magistraţii şi normele internaţionale;

• reaprecierea poziţiei guvernanţilor de a culpabiliza sistemul judiciar de toate nerealizările sociale, cu incitarea opiniei publice prin intermediul mass-media asupra magistraturii;

• sancţionarea politicii oficiale de discreditare a puterii judecătoreşti.

Modificări legislative
Nu în ultimul rând se impun o serie de măsuri legislative, din care pot fi sumar enumerate câteva:

• trecerea bugetelor instanţelor judecătoreşti din administrarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în aceea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi adoptarea lor în condiţii similare adoptării bugetului Parlamentului şi al Guvernului;

• modificarea Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin acceptarea amendamentelor formulate de magistraţi şi personalul auxiliar;

• trecerea în bugetul justiţiei a tuturor „veniturilor proprii“, precum şi a altor surse de venit realizate din activităţi strâns legate de activitatea judiciară, în scopul transferării în bugetul justiţiei a veniturilor obţinute din: taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, amenzi penale, amenzi judiciare, cheltuieli judiciare, sumele obţinute din valorificarea bunurilor confiscate, impozitele obţinute din activităţi desfăşurate în legătură cu sistemul judiciar (notari publici, avocaţi, executori judecătoreşti, experţi etc.) şi instituirea cheltuielilor de procedură;

• stabilirea volumului optim de activitate, pentru magistraţi şi personalul auxiliar, deoarece activitatea din justiţie nu are un volum optim anticipat, existând dezechilibre în ceea ce priveşte schemele de personal şi volumul de activitate;

• degrevarea magistraţilor de atribuţiile nejurisdicţionale;

• interzicerea reglementării statutului magistraţilor prin ordonanţe de guvern.

Aceste măsuri au aptitudinea de a normaliza activitatea sistemului judiciar, la acest moment normalitatea fiind un deziderat de esenţă al societăţii româneşti.

Întrebări remanente
Dar cine îi va garanta cetăţeanului că dreptul său la momentul judecăţii mai există încă şi că nu a fost modificat ori anulat între timp, în formule abil disimulate? Cine îl va informa despre procedurile greoaie, legale însă, pe care magistratul este obligat să le respecte? Cine îi va aduce la cunoştinţă distincţia între lege şi aplicarea ei spre a nu se mai translata consecinţele ce decurg din lege asupra magistratului care doar a aplicat-o? Cine îl va informa despre obligaţiile internaţionale asumate de România, care îi amprentează într-un fel sau altul şi drepturile sale? Sau despre sumele pe care trebuie să le plătească statul român, consecinţă a condamnărilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a nemodificării legilor proprietăţii, incluse în Legea reformei? Sau cine îi poate răspunde la întrebări simple, cum ar fi spre exemplu: de ce s-a adoptat Codul civil pe calea răspunderii guvernamentale, din moment ce nu Codul civil vechi împiedica realizarea drepturilor, ci ordonanţele de urgenţă şi legislaţia specială, care l-a lipsit de aplicabilitate, şi de ce nu s-a adoptat Codul de procedură civilă, care ar înlătura procedura greoaie şi trenantă, ca şi harababura competenţelor cu consecinţa unificării practice etc.?

În loc de concluzii
Întrebările ar putea continua spre a releva nuanţe nebănuite, însă poate că a venit timpul ca printr-un efort conjugat al puterilor în stat şi al societăţii în general să îi fie redată cetăţeanului efectivitatea drepturilor, şi nu stindardul potenţialităţii lor.

Puterea judecătorească, în limitele conferite de lege, nu poate face singură acest lucru, aplicarea legii neputându-se identifica cu însăşi legea şi nici cu executarea ei.

Când o putere în stat protestează public, în formule extreme, singurele măsuri care se impun sunt cele care se referă la supremaţia şi echilibrul puterilor în stat, cu consecinţa independenţei puterii judecătoreşti, relevând astfel temelia statului de drept care trebuie consolidată, şi nu subminată.

 

Poate că a venit timpul ca printr-un efort conjugat al puterilor în stat şi al societăţii în general să îi fie redată cetăţeanului efectivitatea drepturilor, şi nu stindardul potenţialităţii lor. Puterea judecătorească, în limitele conferite de lege, nu poate face singură acest lucru, aplicarea legii neputându-se identifica cu însăşi legea şi nici cu executarea ei.

Prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru, judecător la Curtea de Apel Iaşi Preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România
 
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
Popescu_Dumitru 02-Noi-2009 22:24
halal
la citi bani le da societatea ar putea sa-si tocmeasca un stilist. ca-n zilele de azi e cam scump sa mergi la oculist cu retina zgariata
2
lia 03-Noi-2009 02:37
amprenteaza?
Nu inteleg ce aveti cu acest cuvint de il folositi atit de des, exista sinonime, daca ati auzit de asa ceva.Frazele articolului prea lungi, greu de urmarit, oare ce intelege cineva mai putin educat din articol?Aveti probleme cu limba romana.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Citeste si:
Video News Network
 
 
 
 
 
 
SOCIETATE

UNICEF cere României să dea bani pentru copii şi în vremuri de criză

20 Noi 2009 Simona Popa | 1 comentarii
Autorităţile române ar trebui să continue politicile începute pe respectarea drepturilor copiilor şi în vremuri de criză, iar fondurile ar trebui să fie transparente, susţin ONG-urile din acest domeniu.

Avocatul Copilului, o instituţie necesară

20 Noi 2009 Daniela Ionescu | 0 comentarii
Părinţii, copiii şi instituţiile care le apără drepturile consideră că înfiinţarea Avocatului Copilului, ca adjuvant al Avocatului Poporului sau ca instituţie independentă, ar fi o soluţie pentru consolidarea apărării drepturilor minorilor.

Vacanţă de iarnă prelungită

20 Noi 2009 Daniela Catrina | 0 comentarii
Ministerul Educaţiei a stabilit ca atât în ultima zi din noiembrie, cât şi în perioada 14-18 decembrie să le acorde concediu fără plată cadrelor didactice.

Drepturile copilului, după 20 de ani

20 Noi 2009 Daniela Ionescu | 0 comentarii
Scăderea cu 28% a ratei mortalităţii la copiii de sub 5 ani şi accesul la surse îmbunătăţite de apă sunt realizări ale ultimelor două decenii, datorate adoptării Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.

Prădarea României, Capitolul 25: Dezmembrarea DIICOT

19 Noi 2009 | 0 comentarii
Plângerea lui Ilie Botoş
A trecut neobservată o informaţie importantă apărută în volumul “Prădarea României”. Ilie Botoş a făcut o plângere penală împotriva ministrului Justiţiei de atunci, Monica Macovei, devenit un fel de stea anticorupţie şi vedetă a setei de dreptate anunţate de Traian Băsescu. În prima fază, preşedintele României, enervat peste măsură de ministrul impus de societatea civilă (cea care l-a ajutat şi-l mai ajută la gâfâita campanie de acum!), a vrut să-l schimbe în câteva săptămâni.
 
CELE MAI
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de