Guvernul ne minte, clipă de clipă, în dimensiuni greu de imaginat şi cu toată candoarea de care este în stare nebunul inocent. Numai că miniştrii şi cei din fruntea guvernului, premierul Ponta şi vicepremierii Dragnea şi Oprea, nu par să fi cunoscut vreodată inocenţa.
Primul tur al alegerilor prezidenţiale nu ne-a dezvăluit, ci ne-a reconfirmat irefutabil, în toată urâţenia ei pestilenţială, mizeria din sufletele şi caracterele bufonilor politici ajunşi în tronurile puterii prin perpetue minciuni, înşelătorii şi dedublări de personalitate.
În lunga vară fierbinte a anului 2012 era, cât pe cât, să explodeze bomba secretului în care este ascuns numărul real al populaţiei cu drept de vot. În plin scandal al mistificării rezultatelor referedumului de demitere a cetăţeanului Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, afirmam: “(…) scandalul listelor electorale este atât de imens şi cu consecinţe atât de devastatoare, încât interesul înmormântării lui – dacă se poate în Groapa Marianelor (cel mai adânc punct al Pământului, aflat în Oceanul Pacific la 11.034 metri sub nivelul apelor) – va deveni periculos de contagios, impunând fie trimiterea unora în carantină, fie achiesarea un monstruos compromis”.
În listele electorale pentru alegerile aflate pe rol sunt cu mult mai mai multe persoane decât numărul populaţiei adulte a României. Declinul demografic în care a intrat România în utimul sfert de veac este deja un dat statistic, o concluzie dramatică, expusă constant în toate analizele cu cel mai înalt gir ştiinţific.
Deşi faptele evidente nu pot contestate decât de nebuni, Guvernul o face, ori de câte ori este în joc interesul păstrării puterii, împotriva voinţei poporului căruia i se uzurpează suveranitatea.
În anul 1992, România avea 16.597.508 alegători. Peste patru ani, la alegerile prezidenţiale din 1996, numărul alegătorilor a crescut la 17. 218. 654 (+ 621.146, faţă de 1992). La alegerile din luna decembrie 2000, numărul alegătorilor a fost 17.699.727 (+1.102.219, faţă de 1992), pentru ca la alegerile din decembrie 2004 să se ajungă la 18.449.344 (+1.851.836 faţă de 1992), iar în anul 2009, la 18.303.224 de cetăţeni cu drept de vot (- 146.120 faţă de alegerile prezidenţiale anterioare).
Datele oficiale pentru alegerile prezidenţiale pe rol indică un număr de 18.313.698 cetăţeni români cu drept de vot la data de 12.09.2014(+ 10.474 faţă de anul 2009).
Recensământul populaţiei din anul 2011 arată că numărul locuitorilor României este aproape egal cu cel din anul 1965, adică 19.043.000, în condiţiile în care atunci exista o creştere naturală de 115 mii persoane, iar în prezent, o scădere naturală de 55 mii persoane.
Din anuarele statistice aflam că populaţia şcolară este de 4.404.581 tineri, din care care se scad, cu suficientă marjă de siguranţă, 907.353 studenţi, care au drept de vot, şi încă 220.335 cursanţi ai învăţământului postliceal, tot cu drept de vot.
Ce rezultă? Că numărul votanţilor nu are cum depăşi nici cifra din 1992 şi nici pe cea rezultată din scăderea numărului minorilor din totalul populaţiei recenzate, adică 16 milioane şi ceva… Alte calcule indică vreo 15.800.000!
La marja de aproape 2 milioane a numărului populaţiei mai trebuie să ne reamintim de cca. o jumătate de milion de coduri numerice personale fără “adrisant”, cifră adusă în discuţie la fiecare contestare a alegerilor şi a “plajei de eroare”…
Că Guvernul ne minte o demonstrează şi faptul că între două recensăminte, cel din annul 2002 şi cel din 2012, deşi populaţia ţării a scăzut cu 2,6 milioane de locuitori, cea din listele electorale se situează, cu o nesemnificativă excepţie, în trend puternic crescător. Ca la întrecerile socialiste, pe cuvântul de pioneri al triadei Ponta – Dragnea – Oprea! Dar şi cu o perpetuă complicitate a tuturor guvernelor anterioare, care şi ele au păzit cu străşnicie acest secret teribil al numărului populaţiei României.
O mică taină a falsurilor din listele electorale am desluşit-o cu prilejul votului de duminică. Un cetăţean a sesizat că în listă erau înscrişi şi copiii săi, plecaţi pe la casele lor de vreo 15 ani şi care, între timp, se află, fiecare, la al treilea domiciliu, dar ei figurează în listele electorale de la toate cele trei domicilii din 1992, când au votat prima dată. Deci în loc de doi votanţi în liste apar şase!
La un moment dat, în evidenţele Casei Naţionale a Asigurărilor pentru Sănătate, pe lângă populaţia României, mai era înca una, care numeric putea fi a Ungariei, Bulgariei sau Greciei!
Sarabanda cifrelor din evidenţa populaţiei generează o perpetuă minciună în construcţia bugetului, planificarea veniturilor şi a cheltuielilor se face pe bază de minciuni statistice.
Relaţiile cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, ONU şi alte organisme internaţionale sunt şi în ceaţa minciunii.
Premierul şi vicepremierii se contrazic, mai zilnic, în declaraţiile publice. Deci, asta poate însemna ignoranţa sau minciuna. Ori şi una, şi alta. Esenţialul rămâne. Guvernul ne minte. Ne minte fiindcă nu este cinstit şi mereu are ceva de ascuns.
Ascunderea adevărului în legătură cu numărul populaţiei votante este unul dintre cele mai grave atentate la mecanismele de funcţionare a democraţiei, prin care se viciază fundamental bazele constituţionale ale puterii.
Ce baze constituţionale ale puterii asigură un guvern care pentru alegerea preşedintelui României, de către cetăţenii români din străinătate, nu a creat posibilităţi de exercitare a votului nici pentru a zecea parte din cei cu drept de vot. Un număr de 294 de secţii de votare înseamnă că pot vota cca. 235.000 de alegători. Dar, ca nici aceştia să nu poată vota, s-a legiferat inepţia declaraţiei pe proprie răspundere, că alegătorul român din străinătate nu va vota multiplu. Unde să voteze multiplu?! Câte secţii de votare există în Canada, ori Australia, de exemplu, şi la ce distanţe între ele, ca să fie posibil un eventual vot multiplu?! Iarăşi avem dovada unei alte minciuni, de această dată legitimată.
Un guvern nu minte dacă a preluat puterea prin mijloace cinstite şi dacă nu s-a abătut de la pactul politic legat iniţial cu electoratul. La prima trădare, prima minciună! La fiecare nouă trădare, o nouă minciună!
Cât ne vom mai complace într-o perpetuă minciună?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.