Aseară mai erau 127 de răniţi de la Colectiv. Acum mai sînt 120, pentru că încă 7 au murit. În 7 zile – 12 morţi, adică am depăşit „ziua şi mortul”, iar Strada cere Anticorupţie şi Guvern tehnocrat! Preşedintele spune că nu va anunţa ziua cînd se va duce în stradă, ca şi cînd ar şti că protestele vor mai dura. Despre răniţi – nimic!
E ceva putred aici, care seamănă a făcătură, ceva care a deturnat tragedia de la Colectiv şi a dus-o pe tărîm politic. Morţii s-au ales cu mii de candele puse frumos pe caldarîm, familiile acestora plîng şi sapă morminte, iar declaraţiile lor sînt numai bune pentru a fi puse pe muzică în cîteva ştiri scurte la televizor.
Despre răniţi nu mai vorbeşte nimeni decît în date statistice: ieri erau 127, noaptea trecută au mai murit 7, deci mai avem doar 120! Ieri erau 65 în stare critică şi gravă, azi sînt 81 în stare critică! Tragedia de la Colectiv s-a transformat în statistică şi demagogie.
În aceste zile l-am certat pe PS Daniel că nu a fost la căpătîiul muribunzilor în noaptea aceea dramatică, i-am certat pe Iohannis şi Ponta că nu trimit răniţii transportabili în cele mai bune clinici din străinătate. Într-un final, cînd mulţimea a ieşit în stradă, PS Daniel şi-a cerut scuze, Victor Ponta a demisionat iar Klaus Iohannis îşi face un guvern nou-nouţ, consultîndu-se cu Andrei Cornea, Cristina Guseth sau Liviu Mihaiu. „Strada” face „Partidul Colectiv”, care vrea să lupte cu corupţia de parcă ar fi portavocea DNA şi ar vrea s-o promoveze pe Kovesi ca Prim-ministru.
Răniţii din spitale au rămas pe mîna doctorilor şi asistentelor, aceştia fiind obligaţi să mintă că au cele mai bune condiţii din lume. Nimeni nu se mai gîndeşte că mulţi dintre aceia care vor supravieţui vor fi handicapaţi pe viaţă! A trebuit să vină o doctoriţă din Anglia să ne spună că nu avem decît 25 de paturi profesionale pentru astfel de situaţii şi să ceară ajutor de la Prim-ministrul Marii Britanii ca să aflăm şi noi prin ce trec cei răniţi!
Nici o ţară din lume nu poate să îngrijească 150 de arşi în stare gravă dintr-un motiv foarte simplu: cazurile de acest fel sînt rare şi nu se pot amenaja în toate oraşele spitale superdotate, care necesită aparatură şi medici specializaţi pentru astfel de situaţii. Cînd apar catastrofe de acest fel, se iau măsuri speciale pentru repartizarea victimelor în mai multe clinici, după un program gîndit cu mult timp înainte!
Noi sîntem atipici şi în faţa unor evenimente îngrozitoare. Eroizăm în stînga şi-n dreapta, decorăm morţii, facem teledonuri şi, mai nou, facem partide politice pe grămada de morţi! Politica noastră a coborît în stradă, suspendînd cu totul democraţia, lăsînd pe seama Preşedintelui şi a străzii decizia de a forma un Guvern, desigur, curat, profesionist, fără hoţi, altruist, superinteligent. Ca şi cum 20 de Einsteini ar sta la uşă, aşteptînd să fie numiţi în fruntea ministerelor! Asta nu înţeleg: a decis România să iasă din rîndul ţărilor democratice? Asta este noua ideolgie a ţării? Strada?
Se ştia că săptămîna aceasta vor apărea cele mai grele situaţii pentru cei răniţi, perioada critică apărînd între a 5-a şi a 10-a zi. Prima zi a străzii a fost ceva formidabil, care părea cu adevărat desprins dintr-o revoltă sinceră faţă de tragedia de la Colectiv şi poate că de aceea Guvernul a decis să plece.
Dar, după aceea, mă aşteptam ca mitingul să se mute la spitalele unde erau răniţii, să se înalţe acolo zeci de mii de rugi pentru sănătatea lor. Însă „Strada” a decis să se ocupe acum de „politică”, mai exact de rezolvarea peste noapte a tuturor problemelor: străzi, spitale, şcoli, cluburi, justiţie. Parcă aud cum partea raţională din mine întreabă: „Băi, eşti prost? Pui botul la vrăjelile astea?”
După primele zile, cînd păream toţi pătrunşi de compasiune, i-am auzit pe părinţii celor răniţi plîngînd şi spunîndu-ne adevărul: că nimeni nu-i bagă în seamă, că în spitale nu sînt suficiente paturi pentru arşi, că nu există feşe, că medicii sînt obligaţi să mintă că au de toate. Ei, părinţii celor suferinzi, sînt singuri acolo, în curtea spitalelor, nimeni nu-i întreabă cîte ore de nesomn au, ce au mîncat în aceste zile şi cîte lacrimi mai au pentru a-şi plînge copiii aflaţi în suferinţă cumplită. Unora li se spune sec: „Ne pare rău, am făcut tot ce se poate!” şi ei nu ştiu dacă nu cumva e mai bine că s-a sfîrşit suferinţa.
Într-un tîrziu, spitalele se vor goli şi vom afla tot nişte date statistice: X internaţi iniţial, Y pacienţi au murit, Z au handicap permanent. Total 14, vorba lui Constantin Noica. Oamenii vor mai aprinde cîteva zile după aceea mii de candele în faţa Colectivului, televiziunile vor face rating cu interviurile cu cei rămaşi mutilaţi, mulţi dintre noi vom plînge în faţa televizorului şi apoi Uitarea. Între timp, păpuşarii îşi vor freca palmele, aşteptînd o nouă tragedie pentru a mai pune la punct alte jocuri de culise cu ajutorul „Străzii”.
Pînă atunci, în această săptămînă vom trece prin infern, căci urmează cea mai neagră perioadă a tragediei de la Colectiv. Deja a început: cînd am început să scriu articolul muriseră doi dintre răniţi, apoi încă unul şi a trebuit să modific cifra, iar cînd l-am terminat mai murise unul şi am modificat iarăşi articolul. Sper ca pînă atunci cînd va fi publicat să nu mai fie nevoie de vreo erată!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.