Moțiunea din spatele moțiunii

Parlamentul României votează moțiunea. Adunați grămadă, aleșii neamului se ciorovăiesc și se bat pe viață și pe moarte în vorbe goale. Palavre agresive, duse până foarte aproape de limita sudalmelor, pe care ei le consideră însă „argumente politice“ solide. În schimb, prin ministere, de la nivelurile 2-3 în jos, oamenii așteaptă: astăzi, în solstițiul de vară, și pentru ei a fost ziua cea mai lungă din acest an.

La doar câteva sute de metri distanță de sediul Parlamentului, funcționează câteva dintre cele mai importante ministere. Este vorba despre Ministerul Justiției, cel al Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Plus alte câteva instituții mai mărunte, totuși nu lipsite de importanță. În față, intrările oficiale sunt accesibile doar înalților funcționari ministeriali. În spate, sunt intrările secundare, de unde lumea se vede exact ca prin ochii omului obișnuit. Și tot pe acolo ies fumătorii înrăiți atunci când își savurează „pipăroasele“. Sunt clipele lor de tihnă și relaxare, de care profită până la ultimul chiștoc.

Moțiunea, privită prin fumul de țigară

Medicii spun că fumatul dăunează grav sănătății. Și probabil că așa și este. Dar pentru jurnalist fumatul este „sănătate curată“: creează niște oportunități profesionale cu totul neașteptate. La o țigară, limbile se dezleagă, iar fumătorii, chiar dacă nu se cunosc între ei, devin brusc un soi de prieteni la cataramă, ce discută liber despre subiecte care, în alte condiții, ar fi inabordabile.
Am ajuns prin zonă cu puțin înaintea prânzului. La intrările din spatele ministerelor nu era aproape nimeni. În schimb, mașinile parcate alandala ocupau aproape tot spațiul liber de acolo. Astfel că o autoutilitară marcată cu sigla SRI, pe care scria „Poștă specială“, își făcea cu greu drum către intrările ministerelor. Ajunsă în fața fiecărei uși, din mașină coborau câțiva gradați: unul căra niște colete sigilate, în timp ce alți doi îl „gardau“, privind atent în stânga și-n dreapta. Apoi, fix la ora 12.00, probabil în pauza de masă, „eșaloanele doi-trei și restul“ au dat brusc, năvală, la o țigară. În mod cu totul neașteptat, majoritatea fumătorilor erau femei, distinse doamne angajate ministeriale. La Parlament se discuta soarta țării, se dădea jos un premier și se pregătea un nou guvern pentru România. În schimb, acolo, jos, fumătorii indiferenți la zbaterile politice, își vedeau de ale lor și discutau despre te miri ce. Unele dintre doamne discutau despre unde vor merge și ce vor face în viitoarele concedii. Două dintre ele făceau schimb de rețete ale cine știe căror delicatese culinare. Retrase un pic față de colegele lor, două dintre distinsele doamne discutau probabil despre vreo aventură intimă, căci una dintre ele a roșit brusc și a început să chicotească privind în stânga și în dreapta. Despre „moțiune“… absolut nimic.
Câteva dintre ele vorbeau la telefon, iar altele tastau SMS-uri despre Dumnezeu știe ce. Domnii fumători, și ei funcționari guvernamentali de ranguri mai mici, discutau despre ale lor: scule de pescuit, automobile și alte mărunțișuri specifice. Și pentru ei „moțiunea“ părea că nu există sau că nu are prea mare importanță.

Zile de haos

Spuneam că fumatul ajută profesiei de jurnalist. Exact asta s-a petrecut și acolo. La un moment dat, în zonă și-a făcut apariția un domn distins, înalt și grizonant, care, ieșit la fumat, a constatat că-și uitase bricheta sus, în birou. A cerut un foc, iar după aceea discuția a început de la sine. Mai întâi, despre faptul că țigările se scumpesc de la o zi la alta, apoi, despre unde mama dracului or fi ajuns banii de pe „taxa de viciu“, pe care noi, fumătorii, îi plătim incluși în prețul țigărilor… despre alte legi aiurea… iar de aici, firesc, și la moțiunea de cenzură. „Dom’le, să facă ăștia de un fel, să o rezolve. Cum o ieși la vot, dar să o rezolve. De trei zile toată activitatea din minister este blocată, nu se mișcă nicio hârtie. Secretarii de stat habar nu au dacă vor pleca sau vor rămâne. Oricum va fi, dacă vor veni unii noi, activitățile vor fi reluate, nu se știe cum și cu ce priorități. Iar dacă ăștia de acum vor rămâne, tot va trebui să fie luate de la capăt, căci se vor mai schimba niște nuanțe. Ei vin și pleacă, dar noi rămânem și trebuie să facem curat după ei, orice s-ar întâmpla.“ Un om de treabă, dar acum nu se știe dacă în noua formulă guvernamentală va mai rămâne și el pe post.

Scrumierele „ochioase“

Cam aceeași a fost „atmosfera locală“ în apropierea tuturor celor trei ministere. Dar la Ministerul Finanțelor Publice am dat și peste un soi de ciudățenie. Acolo, din loc în loc, exista câte un afiș care menționa că acolo este „Loc pentru fumat“. Iar lângă afiș zăceau niște scrumiere banale, din tinichea, unele deja ruginite. Alături de acestea mai exista un afiș care atrăgea atenția: „Acest recipient este monitorizat video“. Hait! Oare tinichelele alea „ochioase“ or fi produse de niște firme serioase? L-am întrebat pe unul dintre fumătorii aflați lângă „recipientul monitorizat“ despre rostul acelui anunț. S-a uitat lung la el, de parcă nu l-ar mai fi văzut niciodată, după care a oferit o tentativă de explicație: „Probabil este pus acolo pentru a nu le veni unora ideea de a fura vreuna dintre ele“. Am insistat: „Sunteți sigur că, de fapt, nu vă monitorizează pe voi, fumătorii, astfel încât șefii să afle cât timp pierdeți la fumat?“. Curiozitate la care răspunsul a venit oarecum șovăielnic: Nu… nu cred“. Așa o fi, dar dacă nu? Parcă despre o așa monitorizare auzisem cândva, pe vremea Securității.

Hai la „Bază!“

La un moment dat, acolo, în fața Ministerului Finanțelor Publice, am intrat în mijlocul unui grup de fumători care discutau, cu voce scăzută, despre ale lor. La un moment dat, mi-a trecut prin minte o idee năstrușnică. L-am sunat pe unul dintre colegii mei, căruia, cu cea mai milităroasă voce de care am fost în stare, i-am spus doar: „Gata, hai să ne întoarcem la bază!“. Urmarea a fost cu totul neașteptată: toți cei câțiva membri ai grupului de fumători, inclusiv cei abia veniți, și-au aruncat țigările și s-au împrăștiat precum potârnichile speriate de uliu. Mde… chiar și cu „scrumiere monitorizate video“, umbra SRI plutește peste tot, inclusiv la sediile ministerelor.

Alt minister, aceeași atmosferă

În timp ce în Parlament se discuta moțiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului Grindeanu, la Ministerul Afacerilor Interne era aceeași atmosferă de liniște și așteptare. Totuși, mai toată lumea se întreba de ce s-a ajuns într-o asemenea situație. Unii dintre oamenii de acolo se gândeau deja să-și facă bagajele. În același timp, alții, mai versați în mersul politicii, discutau discret despre varianta alegerilor anticipate. Și întrucât „Statutul polițistului“ le interzice să se implice în orice fel de activități de natură politică, toți vorbeau, la unison, despre impactul negativ pe care recentele evenimente îl vor avea asupra României. Iar mulți dintre angajații MAI au fost de părere că promisiunile făcute UDMR ar fi putut crea o serie de turbulențe: „Este o nebunie să faci așa ceva!“. Având, probabil, acasă copii aflați în febra examenelor, alți câțiva au constatat, cu regret, că prin această nebunie politică, proba la matematică de la Bac a fost trecută la capitolul „și altele“. Iar asta nu reflectă decât o lipsă crasă de interes a politicienilor în legătură cu viitorul țării. De asemenea, angajații MAI, la fel ca majoritatea românilor, nu au înțeles cum se face că „acum o lună de zile guvernul era bun, pentru ca, în câteva zile, să o cotească 180 de grade“. În urma adoptării moțiunii, cei angajați pe încrederea ministrului de Interne Carmen Dan se pregăteau să își facă bagajele. Sunt mai mult ca siguri că decizia va fi în mâna președintelui și că PSD va arunca un cartof fierbinte în brațele șefului statului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.