Munca şi posmagii

Dacă un străin ar citi “Povestea unui om leneş” de Ion Creangă nu ştiu cât ar râde la celebra replică “Da’ muieţi ţi-s posmagii?”, aşa cum râdem noi, însă ar lega mai mult ca sigur pedeapsa rezervată marelui trândav, spânzurătoarea, cu figura lui Vlad Ţepeş. Şi-ar zice, poate: “Ce simţ al justiţiei la acest popor. dar şi prin câtă violenţă!”. Noi însă ştim că suntem un popor plin de contraste şi că leneşul care preferă să moară spânzurat de consăteni decât să îşi înmoaie singur posmagii oferiţi de o boieroaică nu e incompatibil cu figuri de conaţionali care muncesc până cad în genunchi.

Nici în zilele noastre lucrurile nu stau altfel. Avem tot felul de leneşi, de la cei pe care îi vezi pe stradă, în plină zi, veseli şi relaxaţi, şi te întrebi de ce nu sunt la un job sau de ce nu cară măcar o sacoşă de la piaţă. Sunt bine îmbrăcaţi, cu mâinile în buzunare, şi sigur nu fac parte dintre cei mâhniţi sau angoasaţi că nu au un job. Nici nu prea caută pentru că sunt întreţinuţi de cineva. Pe de altă parte, există şi cei care muncesc inclusiv sâmbăta, cei care îmbătrânesc şi mor prematur pentru un salariu de toată mizeria. Avem de la cei care sunt patroni de magazine de second-hand, în care au angajate femei, iar ei vin şi fumează în prag, cu un aer superior, considerându-se “oameni de afaceri”, şi până la bugetari de tot soiul, care mută hârtii de pe un birou pe altul, fac nişte copii xerox, dar mai ales fac cafele şi sporovăiesc. Şi mai sunt şi cei din multinaţionale, care muncesc de-adevăratelea de dimineaţa până seara, aşa cum există mulţi care muncesc degeaba, adică fac lucruri inutile.

Scriitorul italian Cesare Pavese şi-a intitulat un volum de poezii cu expresia “Munca oboseşte” iar sintagma a făcut ceva carieră.

Sigur că munca oboseşte, şi cea fizică, şi cea intelectuală. Dar nu ea în sine oboseşte, ci condiţiile în care e făcută. Oboseşte munca făcută în silă, munca făcută într-o stare precară de sănătate, munca făcută în exces, fără pauze, munca plătită prost, munca din care nu vezi niciun rezultat.

Există şi o muncă binefăcătoare, cea făcută cu pasiune, cea în care te simţi valorizat, cea în care te simţi util, cea pentru care eşti plătit măcar decent, cea în care creezi ceva util.

De ce atâţia români numesc “serviciul” – “scârbici”? Nu cred că are legătură cu leneşul care voia ca posmagii să-i fie daţi înmuiaţi. De când avem 4 milioane şi jumătate de români care muncesc din greu în străinătate, nu avem dreptul să credem că am fi un popor leneş. Ceea ce ne face să credem că suntem mai leneşi e faptul că nu există o organizare inteligentă a muncii. Şi asta într-o ţară în care sunt atâtea de făcut!

“Serviciul” devine “scârbici” când tot ceea ce faci acolo nu te atrage şi eşti plătit prost. Cine nu a simţit că în timpul serviciului îşi pierde celulele nervoase, că pierde timp din viaţă în mod scandalos, că se mai apropie un pic de moarte, într-un mod care îl seacă? Acesta e simptomul muncii fără rost, fără interes, al muncii pe care o accepţi doar pentru că trebuie să îţi câştigi existenţa.

Întrebaţi ce ar face dacă ar câştiga o sumă imensă de bani, majoritatea românilor spun că şi-ar lua o casă, o maşină şi că nu ar mai munci. Foarte puţini spun că ar deschide o afacere cu ceva care le place.

Nu toţi au şansa să-şi urmeze cariera visată, dar sunt prea mulţi cei care se duc la muncă efectiv ca la o punere în jug. În comunism, se spunea “Timpul trece, leafa merge/ Noi cu drag muncim”. Era valabil pentru unii, alţii chiar munceau. Apoi erau obligaţi să raporteze că au muncit mai mult decât în realitate. Făceau tractoare, haine urâte, nasturi, conserve, dar ce nu făceau? Era o altă lume. Nu putem face comparaţii.
În zilele noastre, munca e văzută de mulţi tineri – în liceu şi în facultate – ca o îndeletnicire pentru fraieri, apoi, dacă nu sunt “copiii lui tata”, se înhamă la acest supliciu, fiecare se descurcă aşa cum poate sau pleacă din ţară. Munca e văzută ca un rău necesar şi foarte puţini o privesc ca pe un mijloc de a se dezvolta personal şi de a fi utili, în acelaşi timp. Nimeni nu predă această lecţie, e drept. Când îl lauzi pe un român că a făcut ceva bine, se plânge imediat: “Da, bre, da’ am muncit ca un nebun!”. Ca şi cum nu era normal să depună un efort, ca şi cum ar fi trebuit să apară produsul muncii lui din bagheta unui magician. Toţi se vaită că au muncit din greu după ce au făcut ceva şi chiar performanţele artistice şi sportive sunt comentate în mass-media ca necesitând extrem de multă muncă, de parcă asta nu ar fi subînţeles.

Munca oboseşte? Sigur că oboseşte. Dar depinde şi oboseala cum e. Există oboseala plăcută, în urma unui efort care te-a dus la o împlinire, la ceva ce ţi-ai dorit, la ceva care te-a făcut mai bun, există o oboseală atât de accentuată încât nu te lasă să dormi, dar, cu toate astea, eşti fericit.

Cel mai tare stresează şi te uzează munca inutilă, cu siguranţă. Munca făcută aiurea, fie că e birocraţie, fie că e săpatul unei gropi pe care peste 2 zile alţii vor veni să o umple. Unde e munca planificată, utilă, care duce la lucruri de care au nevoie oamenii? Ce face statul ca să creeze asemenea locuri de muncă? Nu trebuie să cânţi la locul de muncă, aşa cum făceau eroii filmelor din anii ‘50, în pură propagandă, dar nici nu trebuie să te duci la serviciu ca la o înmormântare (a ta însuţi).

La sate, vom găsi şi azi leneşi cărora dacă le oferi ceva uşor de muncă îţi spun că nu sunt interesaţi deşi abia au ce mânca şi cerşesc ţigări şi bani de băutură, figura cu posmagii nu a dispărut, e eternă, dar există şi oameni care ar munci dacă li s-ar oferi. Şi există 4 milioane şi jumătate de români care sigur ar prefera să muncească la ei acasă dacă ar avea cadrul şi condiţiile normale pentru aşa ceva. Nu pleacă nimeni din ţara lui de prea mult bine. Nici cei care spală bolnavi în spitale, nici cei care, înalt calificaţi, trebuie să fie de două ori mai buni decât occidentalii, în aceeaşi meserie, ca să aibă dreptul să o practice şi să fie recunoscuţi. Cine îşi asumă să organizeze o muncă utilă, aici, în ţară?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.