Muza unei epoci

Modelul lui Maillol, dar şi al lui Bonnard şi Matisse, curajoasă protagonistă a rezistenţei franceze, Dina Vierny influenţează arta timpului său în Galeria ei pariziană, dar şi prin creaţiile aflate în muzeul dedicat mentorului său.

Istoria Dinei Vierny se desfăşoară în culisele creaţiei, acolo unde descoperim că imaginaţia se naşte adesea din realitate şi că aceasta poate fi atât de fantezistă încât se confundă cu arta. Mitul lui Pigmalion, care îi cere Venerei să dea viaţă sculpturii create de el, de care se îndrăgostise, poate părea banal, dacă ne gândim la ceea ce i s-a întâmplat lui Aristide Maillol, unul dintre cei mai mari sculptori ai epocii moderne, când a descoperit că o tânără rusoaică, născută la Chişinău în 1919, fiica unui revoluţionar arestat de mai multe ori de cazaci, şi a unei frumoase evreice, se plimba prin Paris, ca o perfectă încarnare a uneia dintre sculpturile sale.

Aristide Maillol, Dina Vierny

În 1934, Maillol avea 73 de ani. Se ştie că sculptorul a revoluţionat conceptul retoric al artei statuare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, transformând corpul feminin în sol al artei abstracte. Artistul îi scrie imediat necunoscutei: „Domnişoară, mi se spune că semănaţi cu un Maillol şi cu un Renoir. M-aş mulţumi cu un Renoir”. Dina era atunci o tânără de 15 ani, cu forme voluptuoase şi senzuale, cu o carnaţie roz, ochi negri şi profunzi şi părul strâns în două cozi lungi lăsate pe spate. Crescută într-o familie de intelectuali, îşi petrecea zilele în librării, la manifestări antifasciste, unde îşi urma tatăl pe baricade, şi în cercurile politice de sinistraţi. Adolescenta frecventa Grupul „Octombrie” al fraţilor Prévert, „Frontul Popular”, „Prietenii naturii”, „Tineretul socialist”: „Era un tineret care căuta puritatea, care mergea în întâmpinarea naturii. Să spunem că valora mai mult cortul decât dansul. Anticipa epoca mea. Îmbrăcau şortul în 1936, când nimeni altcineva n-a făcea. Am ajuns aşa în metro şi lumea a urlat împotriva mea!”.

Imortalizată de fotograful Pierre Jamet în şort şi cu rucsacul în spate, Dina (care la 18 ani se căsătorise cu Sacha Vierny, de care a divorţat imediat, i-a păstrat numele toată viaţa) a devenit icoana tineretului socialist. Imaginea ei a fost reprodusă pe afişele Frontului Popular, ca simbol al gândirii epocii dintre cele două războaie. Fata l-a vizitat pe Maillol la atelierul său. Sculptorul i-a propus să-i pozeze: „Domnule Maillol, voi rămâne o jumătate de oră cu dumneavostră”, iar rezultatul a fost că „a rămas zece ani!”.

Aristide Maillol, Râul

La început, Dina Vierny a pozat pentru un bust, apoi pentru desene. În 1935 încă poza numai pentru capete şi pentru studii de mişcare. „În sfârşit, povesteşte ea, eu am fost cea care a spus: Maillol, nu-ţi fie teamă să-mi ceri să renunţ la haine. Sunt înscrisă la «Prietenii naturii», face parte din generaţia mea. Nuditatea înseamnă puritate”.

Puritate, legendă, perfecţiune geometrică, sculptura lui Maillol se modelează după corpul frumosului model. Fanteziile sale se regăsesc în opere majore ale sculptorului din perioada 1934-1944, anul tragicei sale morţi într-un accident de circulaţie.

Omul este pentru tânără un tată spiritual, o învaţă să iubească arta, să observe şi să înţeleagă frumuseţea unei opere. „Vreau să sculptez impalpabilul”, spunea artistul. „Voia ceva din interior”, spune Dina, conştientă că acest ceva palpită sub suprafaţa bronzului sculpturilor sale şi mai ales a operelor monumentale inspirate de ea: „Muntele”, „Râul”, „Aria”, opere impozante şi fluide, corpuri întotdeauna în echilibru, suspendate între două dimensiuni: una actuală şi una viitoare. Un contrast continuu între static şi dinamic, imponderabilitate şi gravitate, fragilitate şi forţă. Încarnate perfect de corpul energic al tinerei femei.

Maillol, Dina cu rochie roşie

Într-un an, modelul îl urmează pe Maillol la Banyuls-sur-mer, satul natal al sculptorului, situat în Pirinei, la graniţa dintre Franţa şi Spania. În acest oraş, în 1940, foarte tânăra Dina Vierny începe activitatea ei în rezistenţă. Contactată de Varian Fry pentru „Comitetul de ajutor american”, Dina ajută sute de persoane să fugă de nazism. La sfârşitul zilei se ducea la gară în aşteptarea ultimului tren, noaptea îi conducea pe fugari pe periculoasele drumuri de munte dincolo de frontieră. Văzând că lipseşte toată ziua, Maillol era îngrijorat pentru sănătatea ei, dar, când a aflat adevărul, şi-a lăsat imediat lucrul pentru a-i arăta drumul de munte cel mai rapid către Spania. „Dar cum faci ca să-i recunoşti pe fugari?”, a întrebat-o sculptorul. „Port o haină roşie!”, i-a răspuns Dina. Maillol a pictat atunci lucrarea „Dina cu haină roşie”, ca un omagiu adus curajului tinerei, care, într-o zi, a fost totuşi arestată şi salvată numai de intervenţia intempestivă a lui Maillol.

Sculptorul, neliniştit din cauza soartei tinerei, încearcă s-o îndepărteze, trimiţând-o la unii prieteni. Tânăra petrece o lună la Pierre Bonnard, care o pictează în „Nudul întunecat”, şi o lună la Matisse, care, sedus de figura ei, creează o mare pânză cu Dina Vierny: „Olympia”. Dar Maillol îşi cere înapoi modelul, care îl părăseşte pe Matisse pentru a poza pentru „Armonia”, ultima sculptură a artistului, rămasă necunoscută multă vreme.

Întoarsă la Paris, Dina descoperă că tatăl său a fost deportat la Auschwitz, de unde nu avea să se mai întoarcă. Este închisă şi ea la Fresnes, Gestapoul acuzând-o de spionaj. În închisoare, tânăra cântă la cererea condamnaţilor la moarte cu care comunica prin fereastră. Dina petrece o lungă perioadă la Fresnes şi din nou Maillol o salvează din braţele morţii. Pentru a o elibera, el îi cere ajutorul lui Arno Breker, obişnuit al Cafenelei Montparnasse, devenit sculptor oficial al celui de Al Treilea Reich. „Maillol, voi face tot posibilul pentru a-ţi salva modelul, dar îmi trebuie ceva în schimb: pozează pentru mine!” În timp ce Breker sculptează un bust al lui Maillol, Dina iese în mod miraculos din închisoare. Nu le rămăsese mult de trăit. „Mai presus de orice, sunteţi pe jumătate evreică?”, întrebase un oficial al Gestapoului în timpul interogatoriului. „De ce numai pe jumătate”, răspunsese mândra inculpată.

După eliberare, Matisse îi sugerează Dinei de a-şi deschide propria galerie. În 1947, cu un omagiu al lui Maillol, se deschide la Saint-Germaine-des-Prés Galeria Dina Vierny, unde se succed cele mai importante expoziţii ale marilor artişti ai avangardei: Arp, Giacometti, Léger, Matisse, Picasso, Duffy. Prietenă extraordinară cu Breton, Dina expune suprarealiştii şi arta abstractă, de la Kandinsky la De Stael şi la alţi pictori din Uniunea Sovietică, repudiaţi de guvern. Ea este cea care l-a descoperit pe Serge Poliakoff, dar şi culorile sale poetice, ba chiar sculpturile olandeze ale lui Cornelis Zitman, pe care l-a cunoscut în timpul unei călătorii în Venezuela. În 1950 se decide să deschidă o librărie nocturnă şi amestecă în biblioteca sa, în afara lucrărilor de mare valoare, şi recentele scrieri semnate de scriitori homosexuali. Va deschide diferite cafenele, în special la Paris, printre care „Les Fontaines des Quatre saisons” (Fântânile celor patru anotimpuri), iar în 1955 reuşeşte să-şi cumpere Palatul Bouchardon.

Maillol, Fete la râu

Colecţionară de piese de arheologie, dar şi de păpuşi, cai şi caleşti, pe care le împrumută producătorilor de filme de epocă, răspândeşte faima lui Maillol organizând expoziţii în întreaga lume, din Japonia în SUA. Fiind o pasionată cântăreaţă, în 1959 pleacă în Rusia, unde, pe lângă cântecele populare pe care le adună, strânge şi declaraţii ale deportaţilor în Siberia, scoţând apoi un disc de poeme şi cântece politice ruseşti, în urma căruia are interdicţia de a se întoarce în propria ţară. În 1964 Dina Vierny donează oraşului Paris 20 de sculpturi ale lui Maillol, pentru Grădinile de la Tuilleries. În 1972, la moartea fiului sculptorului, ea rămâne singura moştenitoare şi decide să creeze un muzeu care să strângă operele lui Maillol, colecţia personală şi Colecţia Dina Vierny. Împreună cu cei doi fii avuţi din cea de-a doua căsătorie cu Serge Lorquin şi cu cel de al treilea soţ, Manfred Klein Diepold, conduce Muzeul Maillol şi Fundaţia ei până în 2009, anul morţii sale. Crease şi un alt Muzeu Maillol la Banyuls-sur-mer, unde se află şi mormântul ei. În Palatul Boucheron, sediul Muzeului Maillol şi al Fundaţiei Dina Vierny, sunt deschise expoziţii diferite, continuând dialogul artelor între modern şi contemporan. În sălile colecţiei permanente, între sculpturile silenţioase ale lui Maillol şi picturile sale senzuale, se poate întâlni adesea figura Dinei Vierny, cu formele sale voluptuoase, dar, dincolo de asta, puţini ştiu că dincolo de sculptură se află o femeie curajoasă şi pasionată, care a trăit toată viaţa din artă şi pentru artă.

Printre pânzele ce pot fi admirate în muzeu se află şi pictura intitulată „Dina cu rochie roşie”, „Nud” al lui Pierre Bonnard pentru care a fost model. În Muzeul Maillol se află un nud în mărime naturală, intitulat „Armonia”, iar pe un postament, la Tuilleries, sculptura intitulată „Râul”. Printre lucrări, „Două fete pe malul râului”, 1939, pictură realizată de Aristide Maillol.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.