Muzeul de Artă Ploieşti, întâlnire provincială cu două secole de pictură românească

Unii oameni aleg să intre într-un muzeu fiindcă plouă. Alţii au dorinţa de a călători într-o altă lume. Poate nu realizăm, dar un muzeu poate fi o destinaţie în sine. Chiar dacă sună pretenţios, însă, într-un muzeu putem avea sentimente diferite pornind de la uimire şi ajungând la… sfială. Acesta ar fi un scurt preludiu al dorinţei de a vizita un muzeu. Popularitatea lui este adesea legată de numeroasele opere de artă celebre pe care le posedă, dar fiecare muzeu, oricare ar fi mărimea lui sau raritatea operelor sale, poate avea o popularitate, însă tematica şi amplasarea lui au un rol important.

Vă propun să facem un tur de recunoaştere în Muzeul de Artă Ploieşti. Ce ar putea să ne atragă într-un muzeu de provincie? Cel puţin, curiozitatea. Iar în modul cel mai real, dorinţa de a cunoaşte şi a recunoaşte pictura românească, întinsă pe două secole.

Situat în centrul oraşului, Muzeul de Artă Ploieşti îşi are originea în Pinacoteca Municipiului Ploieşti, înfiinţată în noiembrie 1931.

Nu a fost simplu. Un grup de intelectuali ploieşteni, dintre care avocatul, omul politic şi colecţionarul de artă Ion Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, au facut un efort constant şi susţinut pentru a pune bazele pinacotecii.

După Marea Unire din 1918 s-au luat numeroase măsuri, la scară naţională, pentru organizarea unei reţele de muzee specializate. Astfel, dispunând de o colecţie de artă românească din perioada clasică, modernă şi vizând achiziţii de la artiştii contemporani epocii respective, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se alătura muzeelor de artă deja existente la acea dată, între care Muzeul Brukenthal, Pinacoteca Naţională, Muzeul „Theodor Aman”, Muzeul „Anastase Simu”, Muzeul „Toma Stelian”, pinacotecile din Cluj şi Iaşi.

Lucrările au fost duse în zona Vălenii de Munte în timpul bombardamentul pentru ca apoi în 1950 muzeul a început să funcţioneze în clădirea de pe bulevardul castanilor care adăpostise fosta prefectură încă din 1919.

În ceea ce priveşte clădirea, părerile sunt controversate: unii spun că a fost vândută, alţii spun că a fost donată.

Evacuată în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se va reînfiinţa în 1955, sub denumirea de Muzeul de Artă Ploieşti.

În 1969, autorităţile atribuie muzeului actualul sediu din Bulevardul Independenţei nr. 1, Palatul „Ghiţă Ionescu”, care a găzduit, după 1919, Prefectura Judeţului Prahova.

După 1990, clădirea a intrat într-un amplu proces de restaurare, consolidare, repictare, stucaturi, coloane. Interiorul este terminat, reuşind în urmă cu trei ani şi respectând condiţiile clădirii monument de clasă A, să se facă încălzire centrală. Caloriferele sunt de tip retro, aduse special din Italia, modelul de acum 100 de ani.

Muzeul de Artă Ploieşti are un patrimoniu de 6.000 lucrări din care câteva sute sunt picturi valoroase iar câteva zeci sunt clasate ca tezaur, ceea ce presupune o întreţinere permanentă de restaurare şi de conservare.

Sponzorizarile sunt rare iar vânzările de bilete sau materiale publicitare reprezintă doar 10 la sută din venituri. Restul costurilor sunt susţinute de Consiliul Judeţean Prahova.

În perioada comunistă proprietarii de tablouri sau alte obiecte de artă vindeau pentru a se putea întreţine.

“Noi avem foarte puţine litigii sau revendicări. Cele mai multe lucrări au fost cumpărate iar altele donate. Există două donaţii importante: colecţia Seulescu-Stere din partea nurorii lui Constantin Stere (13 lucrări), o lucrare de Luchian şi un portret de Grigorescu ale familiei Ionescu Quintus. Peste 14 lucrări au fost cumpărate de la văduva lui Ţuculescu dintr-o consignaţie din Bucureşti”, afirmă directorul Muzeului de Artă Ploieşti, Florin Sicoie.

Muzeul de Artă din Ploieşti are 34 angajaţi. Cele mai multe contracte de parteneriat sunt acelea cu şcoli şi licee din Prahova, ceea ce face ca jumătate din vizitatorii din Ploieşti să provină din mediul şcolar.

“Avem vizitatori iar una din secţiile noastre este Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu de la Câmpina, care este foarte vizitat. Dar cei care vin în Câmpina să vadă câteva din lucrările şi obiectele personale ale pictorului nu ştiu că în muzeul din Ploieşti există un mare număr de lucrări de ale lui Grigorescu care au fost achiziţionate de-a lungul timpului, înainte de al Doilea Război Mondial, dar şi după, iar colecţia noastră de artă românească este fabuloasă, avem tot ceea ce înseamnă pictor român din secolul XIX şi secolul XX”, spune Florin Sicoie.

Edificiul va găzdui anul acesta expoziţii ale pictorilor Ştefan Râmniceanu şi Horea Paştina, iar anul viitor cea de-a 12-a ediţie a bienalei internaţionale de gravură contemporană, Iosif Iser, unde vor participa câteva sute de artişti din întreaga lume cu zeci de tehnici de gravură.

Clădirea este un monument de arhitectură de valoare naţională, inscrisă pe lista monumentelor istorice şi are influenţa stilistică a arhitecturii româneşti şi străine din secolului al XIX-lea.

La început, palatul a fost o reşedinţă particulară, compusă dintr-un corp central şi dependinţe, marcată de un gard sobru, în feronerie, ce poartă în medalioane iniţialele primului proprietar – omul politic şi bancherul Ghiţă Ionescu (1833-1898).

Acesta îşi ridică şi îşi decorează casa în perioada 1885-1894, după planurile arhitectului român Leonida Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris şi influenţat de personalitatea lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) şi cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.

Exteriorul clădirii este sobru, decorat cu importante piese de stucatură ce susţin ancadramentele ferestrelor şi ale celor două balcoane de pe faţadă principală şi de pe latura de sud.

Acoperişul este înalt, semănat cu hornuri în stil francez, şi a fost realizat iniţial din solzi de ardezie.

„Anul acesta începem restaurarea exterioară a clădirii, acoperişul este în stare precară, probleme de etanşare, tabla care a fost instalată imediat după revoluţie este de proastă calitate, vom face o restaurare a stucaturilor şi vom reda culorile iniţiale ale clădirii: ferestrele erau un ocru în nuanţe diferite. Vom schimba şi lemnăria, lemn stratificat de stejar, pentru a păstra aspectul de monument al clădirii”, spune directorul muzeului, Florin Sicoie.

La intrarea principală observăm un mare hublou şi cele două felinare supradimensionate, realizate în feronerie, cu motive decorative.

Feroneria balustradei în două aripi a scării ce duce de la parter la etaj este lucrată în motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcată, de o parte şi de alta, de două sculpturi de bronz, care asigură totodată şi iluminarea. Ele sunt reprezentări feminine şi aparţin marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. Un important luminator asigură o vizibilitate spectaculoasă pentru holul de la etaj. Plafoanele acestuia şi cele de deasupra casei scării sunt pictate cu ghirlande şi medalioane reprezentând zeităţi romane.

Spaţiul interior are trei niveluri şi două scări din marmură albă.

Decoraţia interioară este în stilul neobaroc, cu influenţă şi realizare italiană. Coloanele, plăcile încastrate în pereţii holului central şi pe casa scării, plafoanele sălilor de la parter şi ale holului central, frontoanele de deasupra uşilor de la parter şi capitelurile coloanelor de influenţă barocă au fost facute de meşteri italieni: Elia şi Giaccomo din Friuli, Udine.

Palatul a păstrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importantă este căminul monumental pe două niveluri, realizat în faianţă de Meissen, cu un medalion pictat reprezentând un castel de pe Rin.

Patrimoniul muzeului este alcătuit, în principal, din artă românească modernă şi contemporană (secolele al XIX-lea şi al XX-lea) şi este structurat pe colecţii: pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă.

Colecţia de pictură a debutat în 1931 şi oferă o perspectivă amplă şi semnificativă asupra evoluţiei genului, stilurilor şi influenţelor europene asupra picturii româneşti de şevalet din ultimele două secole. Nu lipseşte aproape nici un autor important, de la anonimii începutului secolului al XIX-lea până la ultimele generaţii ale secolului al XX-lea.

Theodor Aman, Odalisca

Câţiva dintre cei mai reprezentativi artişti ai secolului al XIX-lea, prezenţi cu lucrări dintre cele mai valoroase sunt:

  • Nicolae Polcovnicul (1788-1842)
  • Josef August Schoefft (1775-1850)
  • Niccolo Livaditti (1804-1860)
  • Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851)
  • Ion Negulici (1812-1851)
  • Constantin Lecca (1807-1887)
  • Mişu Popp (1827-1892)
  • Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) şi Theodor Aman (1831-1891)

Nicolae Grigorescu (1838-1907) este, de asemenea, bine reprezentat în colecţia muzeului. Printre lucrările lui găsim Cap de ţărancă – delicată tratare cu note impresioniste, ca şi Marină, cu un motiv din nordul Franţei.

Ion Andreescu (1850-1882) este prezent cu lucrări precum Târg la Buzău, Ghiveciul cu garoafe, Margine de sat.

Ştefan Luchian (1868-1916) este reprezentat printr-un Autoportret de tinereţe, databil în anul 1899 şi executat la Paris, dar şi prin peisaje de la Brebu, între care Crângul verde din 1912.

Regăsim la Ploieşti şi generaţia anilor ’30, prin lucrări de Theodor Pallady (1871-1956), Gheorghe Petraşcu (1872-1948), Jean Al. Steriadi (1880-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), Francisc Şirato (1877-1953), Samuel Mützner (1884-1959), Rodica Maniu (1890-1958), Nicolae Dărăscu (1883-1959), Iosif Iser (1881-1958), la care se adaugă diferite generaţii de artişti contemporani, cum ar fi Corneliu Baba (1906-1998), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Ion Ţuculescu (1910-1962), Ion Pacea (1924-1999), Georgeta Năpăruş (1930-1997), Constantin Piliuţă (1929-2003), Ion Sălişteanu,Vasile Celmare, Vasile Grigore, Marius Cilievici, Viorel Mărgineanu.

Grafica Muzeului de Artă Ploieşti

Din colecţia graficii de şevalet sunt cele 20 de desene pe calc, cu motive dobrogene, semnate de Nicolae Tonitza, provenind din atelierul Eugeniei Iftode. Există, de asemenea, numeroase desene şi crochiuri semnate de Jean Al. Steriadi, multe din ele reprezentându-i pe unii din contemporanii săi, precum pictorii Nicolae Dărăscu şi Iosif Iser.

Se găsesc şi desene acuarelate, datorate lui Theodor Pallady, provenite din Colecţiile Yvonne Dinopol, Balcica şi Octav Măciucă, precum şi grafică satirică sau diverse compoziţii de Iosif Iser, provenind din Donaţia Elisabeta şi Mişu Weinberg.

Se adaugă la acestea guaşe semnate de Lucian Grigorescu (1894-1956), Corneliu Baba.

Gravura şi grafica de multiplicare în general sunt, la rândul lor, bine reprezentate, de la gravuri de secolul al XIX-lea, aparţinându-i lui Theodor Aman, până la gravura contemporană a unor autori din ţară şi din afara graniţelor ei.

Prin organizarea, după 1990, a Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană „Iosif Iser”, Muzeul de Artă Ploieşti şi-a îmbogăţit patrimoniul cu sute de lucrări ce ilustrează toate tehnicile de gravură, mai vechi sau mai noi, şi care reprezintă, prin autorii lor, toate cele cinci continente, reuşind să ofere astfel o imagine cuprinzătoare a gravurii internaţionale contemporane.

Salvarea Mănăstirii Zamfira!

Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” şi Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” de la Câmpina, muzee dedicate punerii în valoare a operei celui mai important pictor român, face un apel către toţi factorii responsabili (guvernamentali, administrativi, ecleziastici) pentru salvarea Mănăstirii Zamfira, important monument istoric de clasă A, de valoare naţională şi internaţională.

În urmă cu aproape 160 de ani, marele pictor Nicolae Grigorescu a primit 500 de galbeni pentru pictarea Mănăstirii Zamfira din comuna Lipăneşti. Acum însă ar fi nevoie de milioane de euro pentru a o recondiţiona.

Picturile de la Mănăstirea Zamfira sunt atacate de igrasie, este o zonă foarte umedă, apa urcă pe perete şi afectează picturile murale făcute de Grigorescu tânăr. Este necesar un proiect coerent şi obţinute fonduri europene, ceea ce ţine de ierarhia mănăstirii care trebuie să se lupte pentru că nu poate da statul bani pt toate lăcaşurile de cult. Situaţia este gravă pentru că în fiecare zi se degradează şi este o degradare continuă. Primii bani ar trebui alocaţi pentru proiectare”, spune Florin Sicoie.

Colecţia de sculptură a Muzeului de Artă Ploieşti

În ceea ce priveşte colecţia de sculptură, găsim aici lucrări reprezentative ale unora din cei mai importanţi sculptori români:

  • Dimitrie Paciurea (1873-1932)
  • Cornel Medrea (1888-1964)
  • Oscar Han (1891-1976)
  • Alexandru Călinescu (1889-1979)
  • Ion Jalea (1887-1983)
  • Constantin Baraschi (1902-1966) (prezent cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I şi Ferdinand)
  • Dumitru Măţăoanu (1888-1929)
  • Gheorghe Tudor (1882-1944)
  • Romul Ladea (1901-1970)
  • Ion Irimescu (1903-2005)

Artele decorative sunt reprezentate prin lucrări de artă contemporană din ceramică şi sticlă, o colecţie de icoane pe sticlă din secolul al XIX-lea.

Colecţia de tapiserie contemporană românească cuprinde lucrări realizate de Ion şi Teodora Moisescu-Stendl, Geta Brătescu, Pavel Codiţă, Lena Constante, Petre şi Ritzi Iacobi, Ion Nicodim, Ileana Dăscălescu, Angela Ionilete, Ileana Balotă, Ana Lupaş, Liliana Anastasescu, Ovidiu Paştina, Cela Neamţu-Grigoraş, Mariana Grumăzescu-Voicu.

„Le propun bucureştenilor ca în drumul lor către munte să se oprească să vadă muzeul pentru că tot ceea ce înseamnă mare pictor român îşi găseşte aici reprezentarea„, aceasta este invitaţia domnului Florin Sicoie, directorul Muzeului de Artă Ploieşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Rona Rita David 19 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.