Muzeul lui Carlos Slim, omul cel mai bogat din lume

La sfârşitul lunii martie a acestui an a fost deschis pentru public, în Mexico, „Muzeul Soumaya”, un incredibil muzeu particular, construit de Carlos Slim, omul cel mai bogat din lume, potrivit clasamentului revistei „Forbes”. El adăposteşte o parte dintre cele de 66.000 de opere de artă ale colecţionarului, printre care şi cea mai mare colecţie de sculpturi de Auguste Rodin din afara Franţei.

„Mica nebunie” a unui colecţionar

Gânditorul lui Rodin domină holul de la intrarea muzeului

La prima vedere, cubul asimetric, torsadat, ridicat de miliardarul Carlos Slim în vestul megapolisului Mexico este deconcertant, mai ales din cauza intrării înguste, practicate în centrul suprafeţei de aluminiu a imensului edificiu, un fel de sculptură imensă, înaltă de 45 de metri. Totul, începând cu scara care duce până la uşă în maniera unui templu Aztec, dă acestei străpungeri înguste a zidului alura intrării într-un sanctuar. Ca şi cum omul cel mai bogat din lume a vrut să concretizeze parabola biblică. Reflectând la bogăţiile strânse şi la cele 74 de miliarde de dolari, şi-ar fi adus aminte că „mai curând trece cămila prin urechile acului decât ajunge bogatul în împărăţia cerurilor”.

Carlos Slim s-a decis să ofere cheia unui paradis artistic concetăţenilor săi mai puţin favorizaţi de soartă, aşa încât oricine poate vizita gratis muzeul. Au venit deja mii de oameni să privească operele lui Rodin, de la „Sărutul” la „Danaidă”, să contemple lucrări semnate de artişti celebri, de la El Greco la Zurbaran, de la Van Gogh la Monet, de la Renoir la Cézanne, pe care cei mai mulţi dintre ei nu le-au văzut decât în reproduceri.

„Este un dar pe care a dorit să-l facă oraşului Mexico”, a afirmat arhitectul Fernando Romero, autorul edificiului şi ginerele lui Carlos Slim. La inaugurarea muzeului, la care au fost prezenţi preşedintele Felipe Calderon, scriitorul premiat cu Nobelul pentru Literatură Gabriel Garcia Marquez şi prezentatorul-vedetă de televiziune Larry King, Slim a declarat: „Este esenţial, când ai constituit cu răbdare o colecţie, să o poţi împărtăşi cu toată lumea”.

Zurbaran, Sfântul Francisc din Assisi în extaz

Nimeni n-ar îndrăzni să pună la îndoială latura socială a personalităţii lui Slim, prieten cu preşedintele brazilian Lula, care afişează o mare simplitate. În asemenea măsură încât un jurnalist de la „Sunday Telegraph” scria pe un ton condescendent că, în timp ce costumul lui, în ziua inaugurării, părea să fie o creaţie a rafinatului stilist Brioni, „ceasul avea un cadran obişnuit”, iar pantofii, „desigur bine lustruiţi, erau cei ai oricărui om de afaceri mexican respectabil”. Desigur, ziaristul ignora faptul că Slim îşi face o datorie de onoare de a se îmbrăca la magazinele lui, „Sears”, ce se întind pe o suprafaţă de mari dimensiuni şi în care preţurile costumelor sunt imbatabile. Aşa cum şi-a oferit un imobil de 44 de milioane de dolari pe Fifth Avenue, în care refuză să locuiască, considerându-l prea mare şi afirmând că îi preferă „mica” sa locuinţă dintr-un cartier rezidenţial al Mexico-ului. Acest „Howard Hughes în variantă latino”, cum îl numea un ziarist francez, refuză să bată la ochi. Nu are avion particular şi ca un „tycoon” de modă veche se laudă că nu are niciun computer şi se bizuie în totalitate pe secretara sa, că şi-a condus singur multă vreme Mercedesul şi că nu are alte vicii în afară de havane şi de pasiunea pentru base-ball.

Ar fi însă periculos să te încrezi în fizionomia sa bonomă, cu o mică mustaţă şi cu bărbie dublă. Acest magnat al companiilor de telefonie, deţinătorul a jumătate din acţiunile Bursei Mexicului şi al „tuturor cactuşilor din ţară”, cum se spune de multă vreme în glumă, este redutabil. Vastul ansamblu imobiliar din Plaza Carso, de fapt un cartier întreg construit de conglomeratul său în jurul „Muzeului Soumaya”, cu hoteluri de cinci stele şi o galerie comercială, a costat 800 de milioane de dolari, pe care Slim speră să-i recupereze. El crede că după baia de cultură gratuită, vizitatorii vor mearge să-şi recupereze forţele la „Sanborns”, lanţul său de restaurante, să-şi scoată bani de la banca sa, „Inursa”, sau să cumpere ultimul tip de iPhone de la „iShop”, distribuitorul „Apple”, în care a investit.

Şi operele lui caritabile sunt bine ordonate. „N-am de gând să-mi risipesc averea în dreapta şi-n stânga ca Moş Crăciun”, a răspuns el celor care i-au reproşat că nu a aderat la campania „Giving Pledge” al lui Warren Buffett şi Bill Gates, constând în donarea unei jumătăţi din avere pentru opere de caritate. „Pentru a combate sărăcia, caritatea nu serveşte la nimic. E mai bine să continuie să-şi conducă afacerile”, a adăugat acest filantrop care dă totuşi, prin fundaţia sa, „Carso”, miliarde de dolari pentru a finanţa aproximativ 200 de mii de operaţii chirurgicale şi oferă burse de studii de 150.000 de dolari.

El Greco, Sfânta Familie cu Maria Magdalena

Nu este genul de părinte care să-i ofere fiicei lui, Soumaya Slim Romero, Versailles-ul pentru nuntă, ca Lakshmi Mittal, dar i-a încredinţat conducerea colecţiei sale de artă, iar ginerelui său, în vârstă de 40 de ani, i-a oferit posibilitatea de a realiza o clădire emblematică, precum acest muzeu, cu imensul său vestibul în care tronează „Gânditorul” lui Rodin, învăluit de culorile calde ale unei „Naturi statice” de Rufino Tamayo, şi din care se înalţă rampa elicoidală ce constituie, până la al cincilea etaj, centrul construcţiei.

E drept că Romero nu este un nume necunoscut, dat fiind că a colaborat cu marele Rem Colhaas, fiind şeful de proiect la „Casa da Musica” din Porto. Iar pe cei trei fii ai săi, Carlo, Marco Antonio şi Patricio, i-a numit în posturi-cheie ale imperiului său după operaţia pe cord deschis din 1997, care a făcut să cadă Bursa din New York. El s-a concentrat asupra Grupului „Carso” şi a fundaţiilor sale de ajutorare a copiilor din America Latină, dotate cu aproximativ 10 miliarde de dolari.

Inspirat de sculpturile lui Rodin

Rodin, Catedrala

Vorbind despre muzeu, Romero explica: „Am vrut să dau celui care intră un sentiment de pace. Un moment de seninătate după zgomotul infernal al Mexico-ului. La început, mă gândisem la o soluţie mai raţională, pentru că grupul a construit imobile mai curând clasice. Am imaginat până la urmă acest edificiu mai special, cu o formă amintind de rezervoarele de apă, ca o fântână a artei, şi cu această mişcare în torsadă care îl pune în relaţie cu piesele cele mai importante ale colecţiei, sculpturile lui Rodin”. Comanditarul a avut însă unele idei ferme. Arhitectul a trebuit să renunţe la marmură în favoarea aluminiului, considerat mai modern de către Carlos Slim, dar, desigur, şi pentru că are o fabrică de aluminiu. De altfel, Romero recunoaşte că socrul său i-a spus de la început: „În proiectul ăsta vor fi doi arhitecţi. Unul dintre ei voi fi eu”.

Muzeul, de 6.000 de metri pătraţi, este dispus pe şase niveluri, iar faţada este acoperită cu 17.000 de hexagoane ce reflectă lumina soarelui. Este integrat unui ansamblu comercial şi de birouri, cu magazine, bibliotecă, sală de spectacole de 1.500 de locuri, un hotel de cinci stele şi un turn de apartamente. Considerat pasionant de amatorii de artă, el a suscitat şi critici, considerându-se că nu este o mare contribuţie la arhitectura mondială.

Colecţia cuprinde opere europene şi americane din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea, dar şi artă din Noua Spanie, impresionişti mexicani din secolul al XIX-lea şi creaţii semnate de David Alfaro Siqueiros sau Diego Rivera., dar şi creaţii ale lui Picasso şi Salvador Dali.

Auguste Rodin, Trei umbre

Puriştii îi reproşează caracterul inegal şi eclectic, precum şi tipul de expunere neconform cu cel al marilor muzee, elemente aproape inerente multor colecţii particulare. Ea posedă excelente exemplare de obiecte religioase, documente istorice şi monede coloniale, instrumente muzicale, fotografii, mobilier şi chiar veşminte din secolele XVIII-XX. Valoarea lor este estimată la 700 de milioane de euro.

Dispunerea pieselor a fost, de asemenea, îndeaproape urmărită de Slim, expunerea nefiind nici istorică, nici pe şcoli şi urmărind o îmbinare a artei mexicane cu cea universală. E drept, uneori vizitatorul poate fi uimit, mai ales în sala sculpturilor. Se află acolo capodopere cum ar fi „Valul” şi Conversaţia” de Camille Claudel, „Cele trei graţii” ale lui Carpeaux, „Melancolia” sau „Beethoven”, semnate de Bourdelle, admirabile „Groteşti”, realizate de Daumier, alături de „Iris” sau „Moartea lui Adonis” de Rodin. Dar şi opera pompieristică a lui Paul Dubois, „Caritatea”, sau un bronz nereuşit, „Furtuna”, o curiozitate, dat fiind că o are ca autoare pe Sarah Bernhardt. În apropierea lor, „Femeia girafă” şi „Elefantul spaţial” ale lui Dali dau un aer suprarealist expunerii. Este, de fapt, un muzeu în spiritul Salonului de la Paris. Pot fi văzute alături un Van Gogh din perioada olandeză, „După furtună”, „Portretul lui Jean Renoir”, realizat de Pierre-Auguste Renoir, opere de Cranach şi Rubens, de El Greco şi Tintoretto sau un „Sfântul Francisc în extaz” al lui Zurbaran. Totul creează un parcurs exotic, în afara timplui, în care poţi întâlni un şaman prehispanic sau portretul unei frumoase femei din timpul Conquistei.

Taj Mahalul sentimentalului miliardar

Muzeul Soumaya

Şi dacă Carlos Slim a rămas conservator în gusturile sale, el a oferit unui „tânăr miliardar”, Eugenio Lopez, „mult mai sexy şi mai amuzant decât el”, moştenitorul sucului de fructe „Jumex”, 2.500 de metri pătraţi de teren pentru a-şi adăposti colecţia de artă contemporană, cu opere de Jeff Koons sau Olafur Eliasson, cu un sentiment al clanului pe care îl datorează probabil originilor sale libaneze. Tatăl său, Yusef Slim Haddad, a debarcat la Tampico, în 1902, fugind din satul său de frica otomanilor şi a tensiunilor religioase. Luându-şi numele de Julian Slim, a devenit proprietarul unui bazar numit „Steaua Orientului”. Carlos Slim n-a uitat niciodată rădăcinile sale, căsătorindu-se cu Soumaya Domit Gemayel, nepoata vechiului preşedinte al Libanului. Odată cu ea s-a născut şi pasiunea pentru artă. În timpul lunii de miere, petrecută în Europa, au vizitat marile muzee şi au cumpărat prima piesă a viitoarei colecţii, o lucrare semnată Rudolf Stingel, cu 20.000 de dolari. După un timp, ea a fost vândută cu 1.000.000 de dolari. Şi-a spus atunci că este norocos şi că merită să investească în artă. Neconsolat de moartea soţiei sale, Carlos Slim i-a dedicat acest muzeu, care poartă numele ei. Către seară, soarele desenează pe faţada argintie un S. „Omul cel mai bogat din lume, prietenul prinţului Charles, este un sentimental, iar muzeul lui, un Taj Mahal”, scria Thomas Pignot.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.