Fostul premier Adrian Năstase, eliberat săptămâna aceasta condiționat din pușcărie, afirmă într-o postare pe blog transmisă de la Cornu, că regretă „o anumită apropiere” între dosarele sale și situația deținuților politici din anii comunismului. Năstase susține însă că și după Revoluție au existat dosare cu finalitate politică, explicând cum ar fi fost el „beneficiar” al acestora.
„Poate ar fi cazul să explic și să regret o anumită apropiere între dosarele mele și situația deținuților politici din anii comunismului. Există o anumită confuzie între noțiunile de deținut politic, dosare politice (sau cu finalitate politică) și condițiile de detenție. În opinia mea, au existat, din păcate, dosare cu finalitate politică și după Revoluție. Ele au avut ca scop scoaterea de pe “teren” a adversarilor politici. La fel s-a întâmplat și în România interbelică sau în cea de după război. În timpul comunismului, acest lucru s-a întâmplat la o scară mult mai mare. Eu am argumentat de ce dosarele mele aveau o finalitate politică – de la plângerea către parchet a Monei Muscă și a co-președintilor Alianței DA până la orchestrarea unor procese mamut cu aproape 1000 de martori și care au dus la condamnarea mea pe baza unor probe indirecte și prin raționamente “logico-juridice” sau pe baza unor bancnote -“corp delict” tipărite după 2 ani în SUA. Unii au spus că dosarele în care am fost condamnat nu sunt politice, că sunt de drept comun. E adevărat, termopanele, bideurile, “trofeul calității” nu sunt politice în sine dar scopul acestor procese a fost politic – lipsirea de libertate și eliminarea din spațiul politic a unui adversar care, după alegerile din 2004, era în continuare președinte al Camerei Deputaților și președinte executiv al PSD și posibil candidat la următoarele prezidențiale. Chiar nu este clar ce s-a întâmplat? Și în perioada comunistă se folosea tehnica acuzațiilor de drept comun (homosexualitate, etc) pentru a acoperi finalitatea politică.”, a scris Năstase pe blog.
Adrian Năstase recunoaște totodată că azi sunt mai bune condițiile din pușcărie decât cele din timpul comunismului.
” Asemănarile încetează când discutăm însă despre CONDIȚIILE de deținere. În perioada anilor ’50 si ’60 – în special – aceste condiții erau cumplite (la Pitești – celebrul centru de “re-educare”-, la Aiud, la Gherla, la Jilava, etc). Am fost în câteva rânduri la Fortul 13 de la Jilava și știu ce spun (dincolo de memoriile unor deținuți care au trecut prin acele locuri). După trecerea penitenciarelor de la Ministerul de interne la Ministerul justiției, după Revoluție, condițiile de detenție în penitenciare s-au schimbat radical. Sigur, a fost și presiunea Consiliului Europei, a CEDO sau a Comitetului împotriva torturii. Lipsirea de libertate are însă aceleași caracteristici și efecte. Am făcut aceste precizări în special din respect pentru cei care au suferit în închisorile comuniste – oameni politici, preoți, intelectuali de tot felul și care au suferit torturi fizice și psihice greu de imaginat”, mai spune fostul premier.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.