Am aflat cu durere despre plecarea dintre noi a scriitoarei Nina Cassian. În urmă cu doar câteva zile, directorul ICR NY, Doina Uricariu, vorbise la telefon cu Nina Cassian despre cărţile pe care poeta dorea să le expună la “Book Expo America”.
O scriitoare care a însemnat foarte mult în literatura română pentru perioada postbelică, atât de controversată, plină de compromisuri faţă de prolecultişti şi arta nevăzută ca propagandă a Ninei Cassian, care a reuşit să înfrângă, prin cărţile ei, câteva dintre barierele insurmontabile.
După moartea unui prieten apropiat, petrecută în condiţii nici azi elucidate, e vorba despre celebrul inginer Ursu, care scria un jurnal ce trezise interesul Securităţii, scriitoarea Nina Cassian s-a simţit în pericol în România şi a decis să emigreze.
Astfel că Revoluţia din 1989 a găsit-o la New York, unde poeta a trăit mai multe decenii la rând publicând o serie de volume de versuri în limba engleză.
În România a publicat o carte de memorialistică, fiind citată pentru numeroase evocări ale unor episoade din viaţa personală care au trezit curiozităţile cititorilor. O carte controversată prin existenţa unora dintre martorii evenimentelor consemnate care dau alt fir acestor poveşti.
Dispariţia Ninei Cassian din spaţiul literaturii ce aparţine României, dar care s-a mutat la New York de mai multe decenii, este o pierdere reală pe care mulţi dintre confraţii scriitoarei o deplâng.
Nina Cassian nu şi-a pierdut, nici la cei 89 de ani ai săi, trăsăturile unei personalităţi vitale, versatile, volubile, victorioase.
A avut toată viaţa arta de a trece peste vremuri, de a trezi interesul criticilor şi cititorilor, de a produce vâlvă în jurul ei, de a deschide noi căi în literatură. În afară de poezie, a scris cărţi pentru copii şi a fost o remarcabilă traducătoare. După publicarea, în 1947, a volumului cu tentă suprarealistă „La Scara 1/1”, sub presiunea autorităţilor a scris timp de mai mulţi ani poezie propagandistică, dar s-a întors treptat la adevărata ei vocaţie. A publicat o serie de cărţi de poezie ce se situează în primul plan al literaturii române, iar după ce a obţinut azil politic în Statele Unite i-au apărut poeme în traducere şi, în 1998, volumul „Take My Word for it”, scris în limba engleză, ultima carte dintr-o operă ce cuprinde peste 50 de volume.
Portretul ei va rămâne în biblioteci, pierzându-şi tot mai mult individualitatea chipului, păstrând chipul literaturii care ne-a interesat şi sperăm să ne mai intereseze.
Înmormântarea scriitoarei va avea loc luni, 21 aprilie, la Riverside (New York).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.