La sfârşitul secolului al XIX-lea, Mina Minovici a publicat articolul intitulat „Un caz de nebunie morală înaintea justiţiei“. Sursa articolului a fost o întâmplare nefericită a unui nevropat lăsat fără supraveghere. Povestea s-a derulat astfel: într-o seară de vară a anului 1896, un tânăr a cunoscut o fată, domnişoara S, şi află că „e fiica unică a unui om cu dare de mâna, care are peste 20.000 lei venit anual (azi, 200.000 milioane). Vânează această avere. Îşi propune a lua în căsătorie pe fată, pentru a pune mâna pe averea tatălui ei, unica fată la părinţi. Concepe o adevărată campanie, nu lipseşte de nicăieri unde ştie că se duce fata, profită de aceea că mama ei era în divorţ cu soţul ei; că această doamnă locuia cu fiica ei; se mută în aceeaşi casă în care se mutaseră dânsele; a încercat să vorbească cu fata, să-i treacă scrisori, cumpără servitorii. E respins pe toată linia. Încercările lui pe lângă familia, pe lângă mătuşa copilei rămân infructuoase.“ După toate încercările disperate de a o cuceri – inclusiv un simulacru de sinucidere, tânărul G. schimbă planul de atac. O va desfigura şi astfel nu va mai avea pretendenţi. Astfel, în seara zilei de 23 mai 1896 s-a dus cu trăsura la șosea, unde „încrucişează trăsura cu doamna şi domnişoara S, pândeşte când acestea opresc trăsura în faţa bufetului şi când ele mergând pe jos ajunge în dreptul lor, sare din trăsura lui pe treapta trăsurii domnişoarei S., înmuie tamponul de vată în vitriol, îl scoate, l-a frecat pe obrazul stâng al fetei, pe sub bărbie şi când să ajungă şi la obrazul drept, doamna S. pune mâna după gâtul fiicei, o deplasează, aşa că tamponul nu mai atinge decât braţul doamnei S., pe care o răneşte grav. La ţipetele mamei şi fiicei intervine sergentul, care pune mâna pe tânărul G., care, pe scara trăsurii fiind, aruncă jos paharul cu vitriol şi tamponul. E condus la secţie cu pantalonii arşi de vitriolul ce se vărsase din tampon. Oamenii de bine din jur aduc apă; copila se spală, dar vitriolul îşi făcuse opera, săpase figura, o marcase pentru totdeauna.“ Este judecat şi condamnat la 2 ani închisoare corecţională şi la 3.000 lei amendă şi despăgubiri.
După o serie de investigaţii este declarat alienat, adică un „degenerat hereditar“. Nu înseamnă că unii dintre ei nu pot parcurge cu precipitare două-trei licenţe, să-şi impună în mod agresiv propria lor imagine despre care au o părere foarte bună. Răstălmăcesc întotdeauna cuvintele şi evenimentele în favoarea lor, sunt sămânţă de scandal şi agresivitate, verbală şi fizică, uneori sunt conştienţi de reacţiile antisociale şi le cultivă pentru a-i anhilia pe cei din jur, potenţiali concurenţi sociali.
Devin afabili în momentul în care persoane de care depind material sau social îşi încrucişează părerile cu ei, dar sunt nemiloşi cu subalternii şi chiar colegii aflaţi pe aceeaşi linie socială sau profesională. „Sunt nesociabili la prietenie, indiferenţi pentru rudele lor, răi copii, răi bărbaţi, răi părinţi.“
Sunt foarte abili în a se face consideraţi ca victime, reclamând neîncetat răutăţi sau acţiuni împotriva persoanei lor, deşi realitatea susţine contrariul! Ei sunt într-o contrazicere perpetuă între vorbele şi actele lor. Această lene nevindecabilă este cel mai mare caracter al boalei lor, atât de periculoasă din punctul de vedere social.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.