Diferenţa dintre liberalismul tradiţional şi încercarea de coabitare a PNL cu stânga politică este atât de mare încât cel dintâi nu se poate uni forţat cu socialismul de tip FSN-ist al PSD. Este vorba în fond de un socialism perestroikist, şi nu un socialism democrat-european veritabil. Ponta se legitimează prin părinţii săi spirituali, Adrian Năstase şi Ion Iliescu.
Primul dintre ei a profeţit în tinereţea sa „leninistă”, sfâşitul capitalismului: „(…) Ceea ce interesează este formarea la «omul industrial» a conştiinţei capabile să-i dea o anumită capacitate de decizie la locul său de muncă, morale fiind acordul şi deci acceptarea, în funcţie de nişte categorii, a acţiunii pe care o dictează raţiunea, este în fond o chestiune oarecum individuală şi oricum subsidiară sistemului. Nu este important ca omul să fie de acord din punct de vedere subiectiv cu sistemul, ci să se integreze. (…) Tehnocraţia este concepută ca o realitate evidentă, periculoasă pentru socitetate. (…) considerând sistemul politic ca un mijloc necorespunzător pentru realizarea ideilor tehnocrate, A. Frisch, de fapt, neagă un anumit sistem politic, încercând să-l înlocuiască prin propriul său sistem, deoarece tehnostructura este în fond un sistem politic, iar tehnocratul se deosebeşte de «ales» prin competenţa sa tehnică mai mare şi o responsabilitate mai mică. Tehnostructura nu este decât un drum tiranic, opunându-se în mod evident democraţiei. (…) Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii capitaliste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în ultimii 3-400 de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem la dispariţie. (…)” (Adrian Năstase, „Ideologii occidentale la porţile viitorului”, „Tînărul leninist”, 10 octombrie 1972, pp. 12-14).
Revenind în timpurile noastre „capitaliste”, îndată ce şampaniile au explodat după victoria din alegerile parlamentare, au început marile probleme, cum se întâmplă de fiecare dată cu formaţiunile politice conglomerat. Conglomeratele politice mor. Vezi CDR-ul. Inclusiv sponsorii lor vor trece în altă zonă politică sau de interes.
Melanjul ideologic de tip CDR-ist nu rezistă în timp. Există un scandal la nivel ideologic între ideea social-democrată şi aceea socialistă de tip Iliescu-Năstase, această grupare reprezentând şi azi grosul din PSD.
Astăzi există însă şi o altă neclaritate ideologică a aşa-zisului partid „conservator”. Normal acest partid numit „conservator” ar trebui să fie cel mai de dreapta, după cum este conservatorismul britanic de pildă, sau cum a fost până la 1918, Partidul Conservator din România. Or, actualul partid zis „conservator” cochetează cu stânga. Este un conservatorism de stânga?!
Fiecare direcţie din USL avea un trecut bine determinat care se regăseşte în alianţe devenite peste noapte trădări sau şi mai grav duşmănii aprinse. Or, acest caz elocvent este alianţa dintre Sorin Roşca Stănescu şi Dinu Patriciu, amândoi adversari ireconciliabili ai lui Traian Băsescu. Amândoi în vizorul justiţiei. Amândoi având afaceri cu petrol. Foarte curios este faptul că cei doi se despart vehement, celebrul „ziarist” Sorin Roşca Stănescu părăsindu-şi fostul sponsor ideologic şi de afaceri, Dinu Patriciu. Dinu Patriciu, în disperare de cauză, s-a ascuns sub pulpana deloc protectoare a lui Traian Băsescu. Un alt foarte apropiat al „magnatului” Dinu Patriciu este prezidenţiabilul Crin Antonescu, care s-a lepădat ca dracu’ de tămâie de „patronul” său, sărind în barca lui Ponta. Dar în interiorul PNL, adversarul forte al lui Crin Antonescu este Tăriceanu. Pentru cunoscătorii vieţii interne a PNL există o luptă surdă între Antonescu şi Tăriceanu. Tăriceanu deocamdată se află pe toboganul politic, iar gurile rele vorbesc că nu peste mult timp Crin Antonescu nu va rămâne favorit pentru candidatura la Preşedinţia României.
Iar după Congresul PNL care se apropie, probabil că va fi şi o ruptură de facto în cadrul USL, PSD şi PNL continuând-şi separat drumul politic.
Moneda de schimb va fi aceea a UDMR-ului, care se foloseşte de vechea sa marotă: autonomia pe criterii etnice. Astăzi, această marotă este agitată sub flamura europenismului, dacă nu vor fi primiţi la guvernare, dar vor fi primiţi într-un târziu. Şi astfel se vor tempera în solicitările lor autonomiste.
După scandalul ruperii, care va fi inevitabil, vor reapărea în presă dosarele trecutului: Rompetrol, Petromidia, Afacerea Citroen. Ramura pro-Iliescu nu dă doi bani pe Crin Antonescu, fiind folosit ca marionetă temporară. Cât despre electorat, Dumnezeu cu mila. Pentru aceşti votanţi care nu au adesea nici ce mânca, sau nu-şi pot plăti la timp facturile şi creditele, în dispreţul lor, în loc să asistăm la o reducere de preţuri, avem o creştere a taxelor şi a costurilor vieţii. Poporul este doar o maşină de vot şi nimic mai mult. De aceea analizele lucide nu duc la o încetare a circului politic, ci vor scoate mai mult în evidenţă incapacitatea clasei politice actuale de a rezolva gravele probleme economice ale României. Fiindcă mai importantă decât clamata stare a naţiunii este starea găştii din care fac parte. Se merge pe ideea că oricum prostimea nu are ce face şi, din patru în patru ani, tot pe noi ne votează.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.