În ediţia online de ieri, cotidianul american New York Times a dedicat un necrolog generalului Iulian Vlad, ale cărui funeralii s-au desfăşurat marţi, 3 octombrie.
„Iulian Vlad, ultimul şef al temutei poliţii secrete din vremea dictatorului Nicolae Ceauşescu, a încetat din viaţă sâmbătă. Avea 86 de ani. Decesul său a fost confirmat de oficiali ai Guvernului României, care au menţionat cauza decesului: cancer. Nu au fost furnizate detalii suplimentare”, notează New York Times.
„Sub conducerea lui Iulian Vlad, trupele Securităţii lui Ceauşescu au fost acuzate de reprimarea unor reprezentanţi ai disidenţei prin torturi, încarcerări şi crime, dar şi prin internarea în clinici de psihiatrie.
După înlăturarea lui Ceauşescu, în 1989, generalul Vlad a fost arestat şi acuzat de complicitate la genocid. După reducerea acuzaţiilor la „favorizare a unor fapte de genocid”, acesta a fost condamnat la 9 ani de închisoare, din care a ispăşit 4.
În perioada ulterioară, mai mulţi foşti colegi, dar şi unele personalităţi publice i-au recunoscut generalului Vlad unele merite în limitarea numărului victimelor produse de evenimentele Revoluţiei anti-comuniste care l-a detronat pe Ceauşescu, cel care controlase statul începând cu 1965.
Aproximativ 1.000 de demonstranţi şi-au pierdut viaţa în cadrul acţiunilor de reprimare a luptelor de stradă din Bucureşti şi alte mari oraşe.
Ceauşescu a dorit înăbuşirea revoltelor, ordonând trupelor de securitate să tragă cu arme de foc în loc de gloanţe oarbe – ordin pe care, aparent, generalul Vlad l-a nesocotit. Fie pentru că se săturase de regimul comunist sau pentru că detectase schimbările politice care se produceau în acele zile, la o zi după ce Ceauşescu a părăsit Capitala, generalul Vlad a anunţat la postul public de radio că se alătură revoluţionarilor.
Ulterior, generalul Vlad, împreună cu un alt general, Ștefan Guşă, şi-a asumat meritele în prevenirea instituirii unui război civil, dar şi pentru înlăturarea unor riscuri ca Rusia şi Ungaria să anexeze Moldova, respective Transilvania.
Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au fost capturaţi de către soldaţi ai Armatei, judecaţi şi executaţi în ziua de Crăciun a anului 1989.
Fostul prim-ministru al României, Adrian Năstase, a scris pe blogul personal, în cursul acestei săptămâni, că recunoaşte eforturile generalului Vlad de a tempera situaţia din ţară în perioada dinainte de 1989, dar şi meritele avute de acesta în apărarea intereselor ţării în perioada de sfârşit a Războiului Rece.
După eliberarea sa din închisoare, în 1994, s-a spus despre generalul Vlad că ar fi fost implicat în relaţiile de afaceri dintre România şi China, dar imaginea sa a rămas afectată de trecutul său.
În cursul acestui an, şi-a susţinut nevinovăţia în urma unei plângeri penale în care a fost acuzat de către fiul unui disident decedat în arest, după participarea la un protest anti-totalitar din 1987.
Iulian Vlad s-a născut pe 23 februarie, 1931, în Gogoşiţa, un sat din apropierea graniţei cu Bulgaria, în familia lui Nicolae şi a Eugeniei Vlad. Tatăl său, cântăreţ într-o biserică, a fost exclus din Partidul Comunist pentru activităţile sale religioase şi pentru tăierea de lemne de pe o proprietate care îi aparţinuse, dar fusese confiscată.
Iulian, care s-a înscris în Partidul Comunist la 15 ani, le-a declarat oficialilor vremii că a încercat să îşi convingă tatăl să părăsească biserica. (Totuşi, un fost coleg al generalului Vlad a declarat pentru presa din România că acesta a beneficiat de seriviciul religios înainte de deces.)
A absolvit Universitatea Marxist-Leninistă, a urmat cursuri de securitate în Uniunea Sovietică şi a devenit specialist în educaţie militară în cadrul Ministerului de Interne. A fost numit în fruntea serviciului de contrainformaţii în 1977 şi şef al Departamentului de Securitate a Statului în 1987.
A avut un fiu, pe nume Adrian.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.