Neoprimitivii

Neoprimitivismul reprezintă o realitate culturală determinată economic și deține poziții sociale decizionale prin substituire și nu prin legitimare sau delegare. Adică parazitând instituțiile statului și paralizându-le prin simplă închiriere, apoi, șantaj și agresiune fizică. Neoprimitivismul a fost definit de filozoful și criticul sicilian Manlio Sgalambro, în urma colaborării cu regizorul și compozitorul Franco Battioto, sicilian și el.

Potrivit celor doi, neoprimitivii reprezintă rezultatul parvenirii materiale cu orice preț și a consumerismului fără limite. Aceste două elemente ale cotidianului contemporan au creat o cultură urbană specifică: neoprimitivismul. Neoprimitivii dețin o altă identitate culturală. Această identitate culturală, dacă ar fi să luăm cazul României, se manifestă prin cultura manelelor, aruncatul banilor, strigături susținute de gesturi care întăresc sublinierea puterii celui care este strigat. De exemplu, strigarea: „ghenosu-ghenosu-ghenosu-ghenosu!”, oferită teatral de manelistul «Copilul Minune», datorită sumei mari de bani aruncate manelistului în dar; «ghenosu» însemnând «tovarăș».

Neoprimitivii au un vocabular nou, al cărui vârf de lance sunt poreclele de clan, gen «Butoane», «Cîrpaci», sau de persoană, precum «Adi Minune», «Cosmos Tănase», «Bercea Mondial» ori «Gypsy Gypsanu» (în traducere ar fi «țiganu’ țigănoiu»); avem apoi cuvintele care forțează impunerea prestigiului social, care devin nume proprii, precum «Mercedes», «Napoleon», «Simeria». Vocabularul este „cifrat”, cuvintele obișnuite au un alt sens.

Urmează investiția în obiecte de dragul exhibiționismului. După investiția în obiecte de prestigiu social, odată devenită un vis împlinit și apoi ușor de obținut pentru membrii mai tineri ai clanului, s-a trecut la următoarea investiție: cumpărarea puterii în zona locală și dezvoltarea unor rețele de exploatare economică și socială a fiecărei regiuni din țară, prin cooperare cu alte clanuri.

Neoprimitivii stăpânesc România. Ei sunt aceia care, de fapt, o administrează și această administrare are legile ei. Legile instituite de neoprimitivi sunt deasupra Codului Penal, Codului Civil și Constituției. Acestea din urmă sunt doar repere formale, lipsite de consistență în imediat pentru neoprimitivi. Clanurile oferă voturi și bani în schimbul puterii.

Mai grav este însă un alt lucru: clanurile au început să ofere și siguranță pentru cei aflați la putere. Adică pacifică un județ sau zone întregi din țară asigurând câștigarea alegerilor pentru acela care le oferă în schimb putere deplină în teritoriu, omul politic devenind, la rândul său, garantul clanului atunci când neoprimitivii încalcă legea. Decidentul politic administrează de fapt statul prin intermediul clanurilor. De aceea s-a ajuns la paradoxul ca poliția, în loc să-i aresteze, chiar și în pofida evidențelor, nu numai că îi protejează în cazuri grave de încălcare a legii, dar le asigură și protecție, organizând filtre de ochii lumii, cum a fost la nunta organizată de interlopul «Cosmos Tănase», la Iași.

În consecință, președintele țării se încuscrește cu mai puternicul peste clanuri și îl protejează cu legitimitatea puterii oferite de masa de sclavi „alegători”. Pentru că realitatea cea mai dureroasă este întrebarea: unde sunt românii în această ecuație a puterii? Românii au devenit sclavii de pe plantațiile economice ale clanurilor. România clanurilor a înlocuit România suverană.

Românii plătesc taxe și impozite pentru întreținerea clanurilor și acoperirea facturilor față de păgubiții externi, care reclamă jaful și șantajul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.