„NETA” 2015, un provocator şi incitant Festival Internaţional de Teatru

Începând din 28 august, sub pălăria cea nouă a Teatrului Naţional din Bucureşti, iniţiator, organizator şi gazdă, se va desfăşura Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015, amplu eveniment teatral ce urmează să reunească la Bucureşti 13 producţii teatrale din 10 ţări membre ale reţelei NETA.

NETA (New European Theatre Action), reţea din care face parte, ca membru fondator, şi Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, a devenit, într-un deceniu de activitate, una dintre cele mai importante asociaţii teatrale europene, cu o activitate recunoscută şi susţinută de Consiliul Europei şi EACEA (Education, Audiovisual and Culture Executive Agency). Totodată este cea mai amplă asociere teatrală de acest format din Europa, reunind 67 de membri (teatre naţionale, companii, festivaluri) din 19 ţări europene şi urmând ca, în viitorul apropiat, să-şi extindă activitatea dincolo de bătrânul continent.

Timp de 8 zile, toate sălile Naţionalului bucureştean vor fi antrenate în această amplă reuniune de energii creatoare, invitate la Bucureşti să dea măsura Teatrului – erou al timpului prezent.

Câteva din cele mai reprezentative producţii teatrale aparţinând teatrelor membre ale reţelei NETA vor putea fi văzute pe scenele TNB. Spectacole dintre cele mai recente şi mai provocatoare, ca viziune şi ca realizare, sosesc la Bucureşti, între 28 august şi 4 septembrie, pentru o singură reprezentaţie.

Coproducţii naţionale şi internaţionale, comedie, dramă şi teatru-dans, piese clasice şi contemporane, creaţii colective şi spectacole de autor, în viziuni regizorale dintre cele mai moderne, vor aduce cu ele o problematică diversă şi extrem de actuală, suflul naţional precum şi o amprentă umană universală. Trăiri şi pasiuni puternice, în interpretări de vârf, vor da măsura teatrului şi timpului pe care-l trăim. Un teatru viu, străbătut de pulsiuni violente, care tinde să ne apropie chiar şi trecutul, şi transcendentul, printr-un teatru vizual, cu o simbolistică bogată.

Juriul de selecţie, din care au făcut parte trei personalităţi ale vieţii teatrale internaţionale, Blagoja Stefanovski, Preşedintele NETA, director artistic al Teatrului Mic de Dramă din Bitola (Macedonia), Damir Domitrović, Secretar general al NETA, directorul Festivalului Internaţional de Teatru ExPonto, Ljubljana (Slovenia), şi George Banu, teatrolog, preşedintele de onoare al AICT, profesor la Sorbona, s-a oprit asupra următoarelor spectacole:

Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, în regia lui Spiro Duni, Teatrul Naţional din Albania, Tirana

Medeea – mama mea de Ivan Dobcev şi Stefan Ivanov, regia Margarita Mladenova şi Ivan Dobcev, Teatrul-Laborator Sfumato din Sofia, Bulgaria

Confuzii,după Robert Musil, regia Branko Brezovec, coproducţie Festivalul Eurokaz şi Academia de Artă Dramatică, din Zagreb, Croaţia

Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, regia David Doiashvili, Teatrul de Muzică şi Dramă Vaso Abashidze din Tbilisi, Georgia

Cuvântul Tată, creaţie colectivă, regia Gabriele Vacis, Teatrul Koreja, din Lecce, Italia

Electra, după Sofocle, regia Andriy Zholdak, Teatrul Naţional din Macedonia, Skopje

Un Đilas obişnuit de Radmila Vojvodić, regia Radmila Vojvodić, Teatrul Naţional din Muntenegru, Podgorica

Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, regia Felix Alexa, Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti

Noaptea lui Helver, spectacol de teatru-dans, regia Alexander Bargman, Teatrul V.F.Komissarjevskaia, din Sankt Petersburg

Un mort se întoarce la iubita sa de Svetlana Makarovič, regia Jernej Lorenci, Teatrul Prešeren din Kranj, Slovenia

Tobelia de Ljubomir Đurković, regia Nick Upper, coproducţie Bulgaria – Teatrul din Vratsa, Slovenia – Festivalul Ex Ponto (Societatea Culturală “B-51”) şi Macedonia – Teatrul din Bitola

Acestora li se adaugă două coproducţii NETA caracteristice, realizate în spiritul unui dialog creativ între membrii săi, şi al „culturii fără frontiere”, special produse pentru acest eveniment:

Chiril şi Metodiu de Jordan Plevneš, regia Martin Kočovski, coproducţie Slovenia – Festivalul Ex Ponto (Societatea Culturală “B-51”), Bulgaria – Teatrul din Vratsa şi Macedonia – Teatrul din Bitola.

Noroc, Nosferatu! (Hurrah, Nosferatu!) de Andrej Skubic, regia Simona Semenič, Festivalul Ex Ponto, Teatrul Naţional din Nova Gorica, Teatrul de Tineret din Ljubliana – Slovenia.

În 2013, pe când lansa iniţiativa acestui festival, Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, vorbea despre noile spaţii de joc şi clădirea ce va găzdui sub acoperişul său trupe teatrale europene de renume, ca despre o realitatea ce aparţine viitorului. Din 28 august, această realitate, menită să ne dea de veste despre teatrul pe care mari artişti îl fac astăzi, prin reprezentaţiile ce vor avea loc pe scenele unuia dintre cele mai moderne teatre din Europa, Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, va fi de domeniul prezentului.

“Visul unei nopţi de vară”, în viziunea georgianului David Doiashvili, vine să răstoarne tiparele shakespeariene clasice

Un spectacol de excepţie în regia lui David Doiashvili, Visul unei nopţi de vară

În deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru NETA 2015, în data de 28 august, pe scena Sălii Studio, se va juca una din cele mai novatoare montări shakespeariene, Visul unei nopţi de vară, de la Teatrul de Stat de Muzică şi Dramă Vaso Abashidze din Tbilisi, spectacol încununat la Premiile Duruji 2013 cu Marele Premiu al Georgiei, precum şi cu alte trei premii, pentru cea mai bună: regie – David Doiashvili, interpretare feminină – Ana Aleksishvili (în Helena) şi interpretare masculină: Archil Sologashvili (Philostrat şi Puck).

Ieşită din tiparele clasice, după cum au apreciat criticii georgieni, nicio altă versiune a acestei piese nu ne dezvăluie atât de multe conexiuni între personajele mistice şi ideile ascunse ale operei celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Jocul actorilor, decorul, light designul, echipa de proiecţii video şi animaţii, dar şi muzica superbă a lui Chopin creează o atmosferă de feerie şi vis care, în combinaţie cu terifiantul coşmar, impresionează profund publicul de toate naţiile şi credinţele din toată lumea.

Performanţă şi afinitate regizorală, spectacolul de la Tbilisi, din 2012, reprezintă una din cele trei montări consecutive realizate de Doiashvili, celelalte fiind la Teatrul Naţional Croat, în 2013, şi la Teatrul Naţional al Ungariei din Budapesta, în 2014. Tot în seria realizărilor deosebite se înscriu şi cele 9 premii din 12 nominalizări, primite de alt spectacol al său pe un text de Shakespeare, Macbeth, la Rijeka International Theatre Festival of Croatia, în 2010.

David Doiashvili urmăreşte integrarea Teatrului georgian în rândul teatrelor europene

Artist de frunte al Georgiei, distins cu Medalia de onoare, în 2003 şi cu Ordinul Sfânt în 2013, de numele lui David Doiashvili se leagă şi revigorarea activităţii teatrului pe care-l conduce de un deceniu, confirmată şi prin numeroase participări la festivaluri naţionale şi internaţionale, premii personale şi premii ale spectacolelor Teatrului Vaso Abashidze din Tbilisi.

Născut în 1971, celebrul regizor georgian a atras atenţia lumii încă de la începutul carierei, după absolvirea facultăţii fiind invitat în Anglia să monteze Vrăjitoarele din Salem, la West Yorkshire Playhouse. În aceeaşi perioadă, pe scena Royal National Theatre din Londra avea loc şi primul lui spectacol cu Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare. Dintre proiectele de succes cu texte de Shakespeare mai amintim Regele Lear, din 1995. Alături de Visul unei nopţi de vară, între cele mai populare montări ale lui Doiashvili se numără: Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, Asediul de Albert Camus, Casa de pe graniţă de Sławomir Mrożek, Despărţirea de Giorgi Eristavi ş.a. În afară de pasiunea pentru regie, David Doiashvili urmăreşte integrarea teatrului georgian în rândul teatrelor europene.

O dramă americană celebră cu mari actori albanezi

Artan Imami şi Yllka Mujo, doi actori albanezi în Lungul drum al zilei către noapte

Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O᾽Neill, piesa laureatului cu Premiul Nobel pentru Literatură şi cu trei premii Pulitzer, peste care, această creaţie a aşezat o binemeritată faimă mondială, dar şi un ultim Pulitzer, acordat postum celebrului dramaturg, se va juca pe scena Festivalului Internaţional de Teatru NETA 2015 în interpretarea Teatrului Naţional din Tirana, Albania.

Doi actori vestiţi în fruntea distribuţiei – Artan Imami şi Yllka Mujo, îndrumaţi de unul din cei mai cunoscuţi regizori albanezi – Spiro Duni aduc la Bucureşti o dramă zguduitoare despre oameni disperaţi prinşi în ghearele sorţii, acea soartă care dă cu o mână şi ia cu cealaltă. O familie prinsă în vârtej, între iubire şi ură, între acceptare şi respingere, amară existenţă lipsită de soluţii, înecată în alcool şi droguri.

„Cu o regie aparent minimalistă, apreciază prof.dr. Josif Papagjoni, reputat dramaturg şi critic albanez, viziunea lui Spiro Duni atrage spectatorul prin adâncimea cu care explorează zona tristeţii şi amărăciunii omeneşti, caracterele fiind analizate pe niveluri psihologice profunde. Vezi sufletele suferind, tremurând, îngrozite de moarte, de ratare, de imposibil, de plictis, de mânie, de toate furiile, simţite şi ascunse mult timp”.

Arta actorului oferă un regal în această montare de două ore, jucată fără pauză. Cuvântul rostit pe scenă străluceşte în toată plenitudinea sensurilor logice, emoţionale şi ritmice, „ca un val cu suişuri şi coborâşuri, unde dincolo de pace şi calm distingem explozie şi violenţă, unde dincolo de ceea ce-i obişnuit pare să stea extraordinarul, iar împreună cu ce-i sobru şi curat stă ceea ce este turbulent şi brutal”.

El însuşi actor cunoscut, regizorul Spiro Duni şi-a început cariera la teatrul copilăriei sale, Skampa din Elbasan, două dintre montările realizate aici primind premii importante. Tot aici a adus în scenă cunoscuta piesă a lui Victor Eftimiu, Omul care a văzut moartea, în care l-a jucat pe Vagabond. Lista recunoaşterilor continuă, numele fiindu-i legat în ultimii ani de Teatrul Naţional din Tirana, de unde amintim Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru Kosova Infest. A colaborat şi cu Teatrul Naţional din Pristina, iar în America, unde a lucrat o vreme, a montat Dincolo de pod, la Aleksandër Moisiu Theatre din New York şi Vizita bătrânei doamne, la Salem State Theater din Massachusetts.

Pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, spectacolul cu Lungul drum al zilei către noapte se va juca joi, 3 septembrie, la Sala Studio, de la ora 20.00.

Teribil de actual, de neratat: “Noaptea lui Helver”

Un spectacol ce va zgudui sufleteşte, Noaptea lui Helver

Un spectacol ce promite să ne zguduie sufleteşte, Noaptea lui Helver de Ingmar Vilkvist, autor polonez jucat în toată Europa, montat şi la Sankt Petersburg, la Teatrul academic de dramă V.F.Komissarjevskaia, sub semnătura unui regizor renumit, Aleksandr Bargman, distins în numeroase rânduri cu cel mai important premiu teatral de la Sankt Petersburg, Sofita de Aur şi cu premiul naţional Masca de aur, precum şi cu alte premii prestigioase, va reprezenta Rusia la Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015.

Deşi piesa are o structură de manifest şi există tentaţia de a o transforma într-un spectacol politic, viziunea regizorului s-a concentrat pe latura umană, pe iubirea pentru aproapele aflat în primejdie. O poveste “în doi”. Nu doar o noapte, ci viaţa – într-o singură cameră, asaltată cu sălbăticie de violenţa de afară, într-un spectacol greu, incomod. Cum este adevărul. “Iar acest adevăr, cred, va lovi în spectator – declară Aleksandr Bargman. Şi totuşi sunt convins că piesa este despre «lumină»: ar trebui să ţi se facă dor de ochii iubiţi, de mâinile iubite, de căldură, de tăcere, de lipsa luminii prea puternice, de muzica preferată, de tăcere…”.

Construit în maniera teatru-dans, amintind de anii ‘30, prin revigorarea unor sentimente întunecate, în care omul firav, neînregimentat nicicum, este descoperit în faţa vitregiilor timpului, Noaptea lui Helver este un spectacol teribil de actual. Mitocănia şi lăcomia sunt la putere! Manipularea, minciuna şi ipocrizia, ura şi agresivitatea mergând până la exterminare se menţin, cu încrâncenare, pe primele locuri într-o societate cu valori răsturnate.

O poveste în doi, viaţa într-o singură cameră asaltată de violenţa de afară, în Noaptea lui Helver

„Publicul elegant, leneş şi relaxat de aici pare să fie scuturat de Bargman printr-un şoc dureros, care-i trezeşte interesul pentru cele mai acute probleme ale realităţii noastre”, scrie Peterburgskii teatralinii jurnal.

De la prestigiosul premiu Sofita de aur, în 2013, până la valul general de aprecieri, atestat şi de Premiul de simpatie a publicului acordat, în acelaşi an, de către societatea Teatral, regizorului şi celor doi interpreţi – Denis Pianîi şi Oksana Bazilevici, Noaptea lui Helver s-a impus ca o realizare artistică deosebită, confirmată şi de consideraţiile criticilor, şi de succesul repurtat oriunde spectacolul s-a prezentat.

La Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 de la Bucureşti, se va juca la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, joi 3 septembrie, de la ora 18.00, într-o unică reprezentaţie.

“Cuvântul Tată” – în rostirea a 6 actriţe de naţionalităţi diferite

Cuvântul tată, o producţie dedicată investigării universului feminin

Alături de Tobelia, spectacolul din Bulgaria invitat la Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 de la Bucureşti, o altă producţie dedicată investigării universului feminin în lumea contemporană va fi cea prezentată de Koreja – Teatro Stabile d’Innovazione din Lecce, Italia, la început de septembrie.

Imagini, dans, muzică, poveşti personale cu un impact scenic puternic, într-o montare modernă, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la mijloc de festival. Şase fete la o răspântie a prezentului, patru limbi naţionale (italiană, bulgară, macedoneană şi poloneză) plus una de circulaţie internaţională – engleza, sub semnul unui cuvânt bogat în semnificaţii, Cuvântul tată.

Teatrul Stabile din Lecce prezintă Cuvântul tată

O sofisticată operaţiune lingvistică, dar foarte eficientă teatral, o dramă poetică cu scriitură aspră, aşternută pe hârtie după un şir de lungi interviuri, adevărate şedinţe de psiho-analiză, ridicate apoi în scenă de un artist vestit, Gabriele Vacis. Înzestrat cu simţul construcţiei precise, absolvent de arhitectură, Vacis – regizorul, dramaturgul, scenaristul de televiziune, pedagogul şi directorul-fondator de teatru, distins cu premii importante, vădeşte un spirit viu, aflat într-o permanentă stare de căutare.

Şase tinere actriţe, selecţionate de el în timpul unui seminar pentru Europa Centrală şi de Est, organizat de Koreja, teatru-şantier deschis inovaţiilor şi competiţiei, şase interpretări răsplătite cu un palmares bogat (două premii internaţionale: Premio Best Actress Apollom 2012, în Albania şi Premio Adelaide Ristori, la Mittelfest 2014, Italia, plus numeroase aprecieri critice laudative), şase poveşti extraordinare de viaţă vor fi pe scena TNB, marţi, 1 septembrie, la Sala Atelier, reunite în Cuvântul tată.

“Butoiul cu pulbere”, spectacolul TNB, în regia lui Felix Alexa

Marius Manole şi Crina Semciuc în Butoiul cu pulbere

Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 ne aduce mai aproape lumea Balcanilor cei greu încercaţi de istorie, o lume colţuroasă şi plină de asperităţi, cu toată bogăţia ei de sensuri oglindită printr-o temă generoasă, menită să o cuprindă sub acelaşi acoperiş: Teatrul, erou al timpului prezent.

Spectacolul Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, în regia lui Felix Alexa, înfăţişează o lume asemenea unui butoi cu pulbere, în care infidelităţile, impostura, furia oarbă şi conspiraţiile se mişcă în voie, pe un teren propice, o lume cinică, în care oameni mutilaţi sufleteşte, imprevizibili, cu reacţii înfricoşătoare agresează omul obişnuit. Mijloacele de transport în comun, străzile, parcurile şi, inevitabil, puşcăriile sunt pline de ei. „O piesă puternică”, notează Time Out New York.

Mihai Călin şi Istvan Teglas într-o piesă puternică, Butoiul cu pulbere

Limbaj dur, gesturi violente şi porniri necontrolate. Peste toate acestea, dominant, sentimentul că îţi vine greu să mai trăieşti într-o asemenea lume… „Despre această viaţă goală de sens, despre cât de fragili şi dezorientaţi sutem în lumea de azi vorbeşte spectacolul meu”, declara regizorul Felix Alexa.

Această reprezentaţie unică, plasată între stagiuni, prilejuită de Festivalul Internaţional de Teatru NETA, va avea loc sâmbătă 29 august, de la ora 20.00, la Sala Pictura a Teatrului Naţional.

“Tobelia”, o coproducţie NETA multi-premiată, vine la Bucureşti

Tobelia, o coproducţie NETA, răsplătită cu 5 premii importante

Scrisă de un muntenegrean – Liubomir Giurkovici, unul din cei mai proeminenţi scriitori din ţara sa, adusă în scenă de un sloven, renumit actor şi regizor – Nick Upper, desemnată cel mai bun spectacol, în Macedonia, la Festivalul Actor of Europe, coproducţia NETA de mare succes Tobelia, piesa despre femeia care iubea prea mult, a cărei premieră a avut loc anul trecut într-un teatru bulgar, vă aşteaptă pentru o singură reprezentaţie la Bucureşti, în 31 august, la ora 18.00, la Sala Pictura a Teatrului Naţional!

Artist recunoscut pe teritoriul fostei Iugoslavii ca pionier al postmodernismului teatral şi al teatrului alternativ, performer al căutărilor în arta interpretativă şi în cea regizorală, Nick Upper este un explorator neobosit al teritoriilor de graniţă în arta sa.

Piesa este o dramă modernă, a unei familii damnate, din care a dispărut pentru totdeauna şi ultima prezenţă masculină, developată peste un obicei străvechi, albanez şi muntenegrean, numit Tobelia, care poate fi întâlnit şi astăzi în familiile fără urmaşi de sex masculin. Spectacolul dedicat lui Bertolt Brecht şi Dimitar Gocev impune actualitatea unui mit în mediul urban, printr-o realizare artistică de excepţie. Creaţii actoriceşti memorabile, Joana Popovska (Macedonia), Rositza Ognjanova şi Kamelia Lishkovska (Bulgaria), au fost încununate, fiecare, cu premiul pentru cea mai bună interpretare la Festivalul Internaţional NETA, în 2014, la Vratsa, ocazie cu care şi Nick Upper a primit Premiul pentru cea mai bună regie.

Tobelia, o coproducţie NETA (Bulgaria-Macedonia-Slovenia), răsplătită cu 5 premii importante, vine la Bucureşti, în 31 august!

Cu “Medeea – mama mea”, Margarita Mladenova şi Ivan Dobcev trag un dureros semnal de alarmă

Medeea – mama mea, cu 6 povestiri documentare

Duminică, 30 august, la Sala Studio, sub acoperişul Teatrului Naţional din Bucureşti, Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 va prezenta spectacolul Teatrului Atelier Sfumato din Sofia, Bulgaria, Medeea – mama mea, apreciat la premiile naţionale Icarus 2013 a fi „Cel mai bun spectacol al stagiunii”, iar la cea de-a 4-a ediţie a Festivalului NETA distins cu Premiul pentru un nou limbaj teatral.

“Medeea – mama mea este un spectacol-rană, în care şase povestiri documentare ne lovesc fără milă şi ne invadează, tulburându-ne liniştea şi gândirea raţională”, scria Svetlana Pancheva în Duma newspaper.

Chiar dacă autorul Ivan Dobcev (Stefan Ivanov, coautor) o subintitulează Improvizaţie naivă după un mit, piesa adusă în scenă la Sfumato de renumitul tandem artistic Margarita Mladenova – Ivan Dobcev oferă o oră şi jumătate de teatru elaborat, marcat de un tragism contemporan frapant. “Acesta este primul nostru spectacol cu o deschidere directă către sală. Până acum, noi am creat lumi în care i-am dus pe spectatori să călătorească”. De această dată, plecând de la o transfuzie, protagonistul spectacolului călătoreşte în lumi imaginare, în căutarea adevăratei sale mame.

Dramatic joc al abandonului şi al vânzării de copii, Medeea – mama mea este un semnal de alarmă privind pericolele lumii contemporane, pierderea valorii sacre a maternităţii, dezumanizarea post-umanului şi reducerea vieţii la stadiul de supravieţuire. „Bebeluşi vânduţi, copii abandonaţi, avortaţi, maltrataţi, căutarea rădăcinilor, mitul Medeei, balena Goliat, Harmanli şi Joker din Batman, toate în bum-bum-ul acesta care pulsează teribil”, consemna Kremena Dimitrova.

Artişti novatori, profesori universitari de prestigiu, recunoscuţi în Bulgaria şi în toată lumea pentru Teatrul Atelier Sfumato, creat de ei în 1989 ca un laborator de teatru destinat subiectelor pe termen lung, adevărate „expediţii” artistico-ştiinţifice, desfăşurate în parteneriat cu o gamă largă de experţi, directorii Margarita Mladenova şi Ivan Dobcev conduc de atunci, cu mult succes, acest proiect al lor. Poetic denumit Sfumato (termen ce evocă tehnica de pictură interesată de atmosferă), acest teatru-atelier a devenit, începând din 1994, Teatru de Stat, prin statutul său urmărind strategii de inovare şi cultivând o expresie teatrală unică. La Sfumato, captat într-o manieră artistică deosebit de sensibilă, imperceptibilul prinde concreteţe, devine vizibil.

Mergeţi să vedeţi un spectacol despre cei alungaţi, care îşi caută rădăcinile. Medeea – mama mea îşi împlineşte scopul de a crea reacţii perceptibile în public, aşa cum remarca şi Sabina Vassilieva în Sega Newspaper.

Eroul „Un Đilas obişnuit” şi ecoul prelungit al Internaţionalei

Un Dilas obişnuit, un apel la posibil şi imposibil

Libertatea e o temă eternă, care, mai ales în zilele noastre, este deosebit de importantă, provocatoare şi contrariantă, aşa cum remarca un critic din Muntenegru, după premiera spectacolului Un Đilas obişnuit de Radmila Vojvodić, montat la Teatrul Naţional din Podgorica, spectacol cu o unică reprezentaţie pe scena Sălii Studio a Naţionalului bucureştean, marţi 1 septembrie, de la ora 18.00.

În centrul acţiunii se află o personalitate marcantă, care a jucat un rol determinant în istoria noii Iugoslavii, Milovan Đilas (1911-1995), revoluţionar, om politic, activist de partid şi scriitor muntenegrean. Pentru spiritul lui curajos de critic într-o societate puţin deschisă faţă de opiniile liber exprimate, viaţa lui Đilas a cunoscut în prima parte un permanent balans între libertate şi privaţiune. Debutând în politică ca ilegalist, pedepsit mai întâi de guvernul monarhist pentru convingerile lui de stânga, Đilas ajunge un apropiat al regimului Tito, membru al Comitetului Central al Partidului şi al Biroului Politic al acestuia, însă, nu după multă vreme, el devine unul din cei mai vehemenţi critici ai regimului comunist, atât pe plan naţional cât şi internaţional, iar pedepsele nu întârzie să sosească. Cărţile îi apar peste graniţă, în timp ce acasă i se deschid, în numeroase rânduri şi pentru lungi perioade de timp, porţile închisorilor. Chiar după ce apele s-au mai liniştit, în ochii Occidentului a continuat să fie un disident şi un erou, dar în ţară a rămas un personaj controversat, care şi-a trăit viaţa până la capăt în libertate supravegheată.

În piesa ei, regizoarea Radmila Vojvodić se apleacă asupra universului lui Milovan Đjilas şi a consecinţelor operei sale, Anatomia unei morale şi Noua clasă, aceasta din urmă fiind cotată printre cele mai influente 100 de cărţi ale secolului al XX-lea, o analiză necruţătoare a sistemului comunist, privit ca o domnie a unei noi clase şi a unui nou regim, bazat pe arbitrariu şi pe teroare.

Câştigarea libertăţii este o chestiune de moralitate în Un Dilas obişnuit

Un Đilas obişnuit este un apel la posibil şi imposibil, la curajul, abilitatea şi riscul nostru de a crea, de a fi creatorii propriului nostru destin în ciuda oricărei oprelişti. “Obişnuitul – termen clasic medieval – şi, în mod special moralitatea obişnuitului este privită în piesă ca un apel la moralitatea omului modern, căci, în zilele noastre, câştigarea libertăţii este o chestiune de moralitate”, afirmă Borka Pavićević.

Piesa Radmilei Vojvodić ne apare ca un documentar în care, însă, personajele sunt şi personalităţi istorice şi ficţiuni istorice. Cu prăbuşirea Zidului Berlinului s-a prăbuşit, de asemenea, o utopie. În aceste împrejurări, a căzut şi utopia iugoslavă. Ce este utopia noastră, care este utopia lumii modene, cine sunt creatorii şi eroii ei, cine sunt susţinătorii? – întreabă creatoarea spectacolului, o voce care s-a impus în viaţa teatrală a fostei Iugoslavii. Apreciat regizor şi dramaturg, reputat pedagog, în prezent rector al Universităţii din Muntenegru, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe şi Arte, cariera artistică a Radmilei Vojvodić a fost încununată cu numeroase premii şi cu unele din cele mai importante distincţii naţionale.

Un spectacol în cinci acte, care se consumă în mai puţin de 2 ore şi jumătate, despre care este bine să mai ştiţi că, fiecare act reprezintă o cincime din vârful aisbergului de la suprafaţa mării. Patru cincimi din înţeles şi potenţial sunt „sub apă”.

„Un mort se întoarce la iubita sa”, un concert-drama contemporan inspirat de vechi cântece populare

Montarea Un mort se întoarce la iubita sa seamănă cu un concert-drama

În cadrul Festivalului, duminică 30 august, la ora 20.00, pe scena Sălii Mici a Teatrului Naţional din Bucureşti, se va prezenta spectacolul Un mort se întoarce la iubita sa de Svetlana Makararovič, declarat cel mai bun spectacol al stagiunii 2013/2014 la Gala Premiilor Asociaţiei Criticilor de Teatru din Slovenia. Coproducţie a două teatre cu profil distinct, Teatrul Preseren Kranj şi Teatrul Municipal Ptuj, a căror misiune se conjugă atât cu modernitatea, cât şi cu păstrarea tradiţiilor, remarcabila realizare artistică poartă semnătura unui regizor consacrat, Jernej Lorenci. Născut în 1973, artistul este recunoscut în teatrul sloven ca un regizor unic, cu o profundă percepţie artistică şi o privire scrutătoare, reprezentativ nu numai pentru generaţia sa.

Un concert-drama contemporan, inspirat de vechi cântece populare, Un mort se întoarce la iubita sa

În viziunea lui Lorenci, drama Svetlanei Makararovič îşi păstrează aura de legendă, bazată atât pe cântecul popular eponim, cât şi pe balada Lenore de Bürger – adaptată de celebrul poet romantic sloven Prešeren.

Într-o oră şi 50 de minute de spectacol, fără pauză, veţi avea ocazia să pătrundeţi în lumea situaţiilor limită şi a dragostei fatale. Acolo unde se întrepătrund lumea celor vii şi a celor dispăruţi, lumea în care „cei vii nu trăiesc cu adevărat”, iar „morţii nu sunt cu adevărat morţi”. Svetlana Makarovič face apologia iubirii romantice, care, în opoziţie cu tendinţele sociale şi economice, mizează pe totul sau nimic.

Un mort se întoarce la iubita sa, o armonie triumfală între toate elementele artelor scenice

“Spectacolul Un mort se întoarce la iubita sa poate fi descris ca o armonie triumfală între toate elementele artelor scenice. Laitmotivul poveştii este abordat metodic, de la nevoia omului de dragoste şi adevăr până la realitatea socială a relaţiilor pervertite, istorii dureroase de familie şi femei al căror loc în societate este stigmatizat, într-o piesă caracterizată de un limbaj complex şi poetic. Cu personaje puternic reliefate, montarea seamănă cu un concert-drama”, este de părere jurnalista Petra Tanko, de la Radio Slovenia 1.

La finalul spectacolului de la Bucureşti va avea loc o întâlnire a realizatorilor cu publicul, în foaier. Toate spectactacolele Festivalului Internaţional de Teatru NETA 2015 vor fi urmate de o jumătate de oră de discuţii cu publicul şi cu mass-media.

Teatrul Naţional I.L. Caragiale, în haine noi

Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015 (28 august – 4 septembrie) este organizat de: Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti (iniţiator şi organizator), NETA Network (New European Theater Action) împreună cu UNITER (co-organizator), fiind finanţat de Guvernul României prin Ministerul Culturii, şi realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR) şi al Centrului Cultural al Municipiului Bucureşti (ArCuB). NETA Network a accesat, la rândul ei, pentru organizarea acestui festival, fonduri de la Uniunea Europeană, prin intermediul programului Europa Creativă.

Spectacolele festivalului vor beneficia de supratitrare în limbile română şi engleză!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.