Nick Miller – doctorul care te ajută să îţi înţelegi visele

Doctorul Nick Miller, elveţianul cu suflet de român, mă aşteaptă zâmbind în cabinetul său de la ultimul etaj al unei clădiri de pe Grand Rue din Montreux.

La câţiva metri plonjez cu privirea în apa liniştită a Lacului Leman. Ceva mai departe, Alpii spun o poveste întinderii albastre a celui mai mare lac alpin din Europa Centrală. Parcă aş citi o poezie a naturii şoptită din altă lume şi scrisă aici, între coperţile dintre cer şi pământ.

Exodul personal spre Europa Occidentală sau forţa motrice a saltului către lumea liberă

„Faptul că am fost obligat să intru în Partidul Comunist Român a fost determinant. Eram un tânăr plin de viaţă şi cu această energie pe care am primit-o de la Dumnezeu exploram viaţa la Facultatea de Medicină Carol Davilla şi eram responsabil cultural al seriei mele din anul trei. Într-o zi, nişte tovarăşi au venit la mine şi mi-au spus că trebuie să intru în partid. Am mers acasă şi am discutat cu părinţii (tata medic şi mama asistent universitar catedra de engleză), ei nefiind membri de partid. Am considerat cu toţii că sunt alte vremuri, comunismul este mai blând (1976) în perioada aceea deoarece Ceauşescu manifestase o deschidere după evenimentele de la Praga, iar ei mi-au spus că dacă vreau să avansez ar trebui să accept.
Am intrat în partid şi după 4 luni, când am văzut că nu există nicio democraţie şi trebuia să aplaudăm ca nişte pinguini, am renunţat la ideea de a rămâne în ţară. Pentru că mă pregăteam să devin psihiatru, aş fi devenit o unealtă a securităţii sau m-aş fi expus la nişte acţiuni de protest din care şansele de a câştiga erau utopice.”

Structura democraţiei era dată de educaţie

“Părinţii mei aveau dragostea de cultură, de România, dragoste de Dumnezeu, respectul transmis de generaţii. Respectam opiniile diferite. În casa noastră se adunau prietenii şi eu ascultam poezie, muzică şi împărtăşeam idei filozofice.”

Doi ani fără… o ţară

“Am emigrat în 1982. Mama locuia deja în Elveţia cu tatăl meu vitreg după ce a divorţat de tatăl meu biologic. Am plecat fără cetăţenie, mi s-a retras cetăţenia română pentru că timp de un an şi jumătate am trimis scrisori în fiecare săptămână lui Ceauşescu şi Consiliului de Miniştri, şi le spuneam că vreau să plec pentru reîntregirea familiei. Bombardaţi de scrisori atât din partea mea, cât şi din partea părinţilor, mi s-a dat acceptul, dar cu condiţia să renunţ la cetăţenia română.

După un an de perseverenţă de a scrie autorităţilor în fiecare săptămână am fost chemat la Poliţia Capitalei, unde mi s-a propus, dat fiindcă sunt un tânăr viitor medic plin de iniţiativă, să devin locotenent şi odată plecat în străinătate să transmit informaţii, să aduc servicii patriei. Am refuzat şi atunci ofiţerul a bătut cu pumnul în masă spunându-mi că va aduce cătuşele. A ieşit probabil să fumeze o ţigară, dar eu eram sigur că se va întoarce şi mă va aresta, dar după 5 minute mi-a spus că sunt liber. Au trecut 6 luni şi am fost înştiinţat că pot să completez formularele pentru paşaport, dar fără cetăţenie.

Am plecat ca apatrid şi timp de doi ani primul meu contact cu vestul a fost special: am plecat cu trenul, am ajuns la Lausanne. Am cerut azil politic, am apelat la serviciul de locuinţe subvenţionate de aici, mi s-a atribuit o locuinţă şi timp de doi ani am avut o autorizaţie de şedere, dar, fiind fără paşaport, nu puteam să părăsesc Elveţia.

După trei luni am început să muncesc la spitalul din regiune, am făcut aici primul an de psihiatrie
după care m-am format 5 ani în policlinică. Am trecut de examenul federal de medicină şi am început să profesez.

Atunci mi-am schimbat şi numele din Nicolae Paul Mihăilescu în Nick Miller, dar în adâncul fiinţei mele sunt un român profund, legat de cultura românească şi mai ales de tradiţiile din Bucovina mamei mele.
(După revoluţia din România, am fost la ambasadă şi am recăpătat cetăţenia atât pentru mine, cât şi pentru cei doi copii ai mei).

Am creat Bucovina Tour (www.bucovinatours.ch) şi am încercat să fac cunoscută şi celor de aici această parte imaculată a ţării mele. Şi am făcut asta începând cu prietenii mei din cercul medical şi le-am arătat mănăstirile din această parte a ţării. Pentru ei a fost un coup de foudre.

Am creat cu lemn din Montreux o sculptură de 6 metri lucrată de fratele lui Mihail Gavril o replică după Coloana Infinitului a lui Brâncuşi, care este instalată în vecinătatea oraşului Montreux.”

Psihoterapia face parte din cotidianul multor elveţieni

„Sunt privilegiat de întâlnirea cu omul şi cu sufletul său pentru că prin meseria mea mi se dă un acces la intimitatea fiecărei persoane. Dintre pacienţii mei, două treimi sunt femei şi o treime bărbaţi. Femeile vin cu o mai mare deschidere pentru dialog pe când bărbaţii sunt conduşi de necesitate şi vin în momente critice la mine. Problemele lor sunt conflictele de muncă sau cele conjugale. Femeile vin şi să se înţelegă pe ele însele. Bărbaţii sunt dispuşi să îşi canalizeze acţiunile în muncă, sport, diverse activităţi şi mai puţin în discuţie, care este privită de ei ca o pierdere de timp. Doar zece la sută dintre pacienţii mei se găsesc în situaţia unor probleme psihice cauzate de accidente, schizofrenie sau bipolaritate.”

Situaţiile de burn out, de epuizare şi lipsă de sens, de angajare profesională foarte intensă care nu se găseşte recompensată nici material, nici psihologic sunt regăsite în 30-40 de consultaţii din cele aproximativ 200 de pacienţi noi care vin în cabinetul doctorului Miller, în decursul unui an.

Visul este ca un e-mail pe care îl primim şi nu îl citim

Formele de psihanaliză pe care doctorul Miller le practică în cabinet sunt: terapia sistemică, cea familială şi de cuplu, hipnoză medicală, cât şi interpretarea viselor.

De altfel, interpretarea viselor este destul de accesată de către elveţieni, ceea ce a dus la crearea Societăţii Onirice Elveţiene.

„Căutăm altă cale de analiză decât cea cunoscută, freudiană: cea a funcţiei visului, care este funcţionalitatea lui şi cum putem să dăm încredere pacientului conform metodei lui Karl Rogers. Încerc să dau pacientului certitudinea că el are puterea de a modifica lucrurile în interior.

De fapt visul este ca un e-mail pe care îl primim şi nu îl citim. Emitentul este subconştientul iar destinatarul este conştientul nostru. Visul recurent are rolul de a «spăla» un anumit şoc, un traumatism, este încercarea de evacuare.

În momentul unui eveniment traumatic ai două soluţii: te lupţi sau fugi. Dacă nu poţi să alegi una dintre ele, rămâi paralizat şi se înregistrează pe plăcile memoriei traumatismul iar omul rămâne blocat luni şi chiar ani.

Apar tulburări fobice, de anxietate, depresive, care nu se pot trata decât tratând cauza.”

Rugăciunea, meditaţia, credinţa sunt cele mai puternice forme de terapie

„Spiritualitatea este intim legată de procesul de vindecare.

Accesul la spiritualitate încerc să îl deschid oricărei persoane cu care lucrez, eu fiind şi profund impregnat de credinţa mea ortodoxă creştină. Cred foarte puternic în Dumnezeu şi aceasta mă ajută să rămân în dragoste, energie şi corectitudine de dimineaţă până seara. Această premiză prin care reacţionez terapeutic o fac cu dragoste şi compasiune… însă cum sunt mulţi certaţi cu religia din cauza unor evenimente personale, nu suportă să se vorbească despre aceasta. Din punctul meu de vedere, rugăciunea ajută enorm, dar a transmite pacientului această profundă credinţă a mea este foarte greu pentru că doar unul din 10 este deschis. Dacă văd această deschidere, o dezvolt în sensibilitatea şi sentimentul lui, şi nu în credinţa mea. Discut de spiritualitate cu pacienţi musulmani. Vorbim de Allah ca Dumnezeu, iar pentru mine este aceeaşi noţiune de Dumnezeu, de dragoste, lumina şi respect şi cine îl poate defini pe Dumnezeu?”

Sistemul de învăţământ medical românesc versus cel elveţian

„Am emigrat cu caietele mele de medicină, iar atunci când le-am reluat (’74-’80, Institutul de Medicină Carol Davilla) am înţeles că învăţământul din România era foarte performant. Informaţiile pe care le-am accesat aici le regăseam deja în caietele mele. Şi am conştientizat şi valorile umane care mi-au fost transmise prin semiologia predată în ţară, lucruri care îmi servesc şi azi.”

Ideea elveţiană ce naşte gând românesc

„Avem un proiect, noi medicii români din Elveţia, pentru a transmite colegilor noştri din România acel «savoir faire» pe care noi îl practicăm aici, este deocamdată un proiect.

Fiind membru al Clubului Lions în Montreux, i-am invitat pe colegii mei în România. Am vizitat Bucureştiul, am fost la Ateneu, unde am văzut o operă de Richard Wagner, apoi o seară dansantă la Cercul Militar, ne-am continuat călătoria la Peleş, Braşov şi Sibiu. Pentru ei a fost un regal să descopere că lumea acoperită cândva de pătura sufocantă a comunismului este deschisă către lumină şi cultură.

Cu plăcere pot să spun că, în urma vizitelor mele în România, observ că ţara se schimbă, evoluează uneori spre bine, alteori mai puţin bine. Ceea ce mi se pare clar este că în România sunt foarte mulţi oameni competenţi, vreau să cred într-un viitor frumos al ţării mele, îl simt deja şi trebuie cultivat cu credinţa noastră şi noţiunea fundamentală de a fi român şi a rămâne român.”

Ingredientul principal elveţian ce ar putea da un echilibru românesc

“Aş aduce din societatea elveţiană o dăruire de sine către societate care se face prin participarea voluntară la diverse acţiuni asociative private cu scop nelucrativ în oraşe sau sate, domeniilor: profesional, cultural sau sportiv care ne pasionează sau interesează pe fiecare dintre noi.”

Nick Miller este el însuşi un ingredient pentru românii din Elveţia. De care nu se pot lipsi, pentru că are uşa mereu deschisă pentru ei, în calitate de Om şi de terapeut.

La întâlnirea de comemorare a lui Eminescu, al cărui bust este la Vevey, pe malul lacului Leman, Nick Miller părea înzestrat cu un puternic magnetism pentru oamenii prezenţi la ceremonie.

Pentru că nimic nu este întâmplător…

Mulţumesc Doamnei Anca Opriş, Ambasadorul României la Berna

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Rona Rita David 19 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.