Nicolae Pleșiță – o cheie pentru grupurile de putere din România?

Merită citită cu atenție biografia generalului de Securitate Nicolae Pleșiță. Principalele regiuni ale României prin care Nicolae Pleșiță a trecut în anii din tinerețe arată într-un fel aparte, cel puțin din perspectiva grupurilor de putere, a selectării ofițerilor de informații și a personalului promovat în funcții de decizie în statul român. În 1951-1952, Pleșiță a fost șef de secție sau de serviciu la Regionala de Securitate Arad și Vâlcea. A urmat și un curs de marxism-leninism în Uniunea Sovietică. Apoi ajunge să conducă Regionala de Securitate Cluj, care subordona și zonele Sălaj, Alba, Hunedoara – Deva.

Cele mai puternice grupuri de influență din România au fost cele de la Cluj și Arad, precum și cel din Ilfov. Avem de-a face cu trei centre de putere care au influențat măcar ultimii 12-15 ani de viață politică.
„În perioada 30 decembrie 1961 – 19 aprilie 1967, colonelul Pleșiță a deținut funcția de șef al Direcției Regionale de Securitate și membru supleant al Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj, având în subordinea sa organele Securității din 5 județe. În acest timp, a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj (1964-1968).

În 1967 a fost transferat la București, în funcția de șef al Direcției de Securitate și Gardă a Ministerului de Interne (19 aprilie 1967 – 27 noiembrie 1972), fiind înaintat la gradul de general-maior. La 27 noiembrie 1972 este numit șef al Direcției I din Direcția Generală de Informații Interne. În iarna anului 1972 a fost mutat disciplinar în postul de șef al Serviciului de asigurare materială și financiară al Inspectoratului Județean de Securitate Ilfov, cu sarcini pe linie administrativă.“ (Wikipedia)

Între Binomul lui Băsescu şi cel al lui Iohannis nu este o diferenţă prea mare

Cum s-au născut aceste grupuri de influență și din ce a rezultat puterea lor neobișnuită? Grupul de la Arad a jucat un rol important în timpul regimului Băsescu. Grupul de la Cluj domină și acum România. Ba, am putea spune că în această perioadă România este condusă de un triumvirat ardelean Iohannis – Kovesi – Hellvig. Klaus Iohannis este absolvent de Cluj-Napoca și poate fi socotit ca fiind mai aproape de Grupul de la Cluj decît de cel de la București. Același lucru este valabil pentru Laura Codruța Kovesi și Eduard Hellvig. Procurorul general Augustin Lazăr este și el absolvent de Cluj-Napoca. Ca din întîmplare, Rareș Bogdan, principala voce a Grupului de la Cluj în mass-media, este și el absolvent de Cluj-Napoca, chiar coleg de grupă cu actualul director al SRI, Eduard Hellvig.

Tot în Grupul de la Cluj ar trebui incluși Kiss Laszlo, cel care a înființat 2.500 de firme offshore, precum și Răzvan Zăvăleanu și Andrei Cionca, doi dintre cei mai puternici lichidatori, cu falimente răsunătoare în economia României.

Are sau nu o legătură existența acestor grupuri de influență nespus de puternice cu serviciile secrete și cu activitatea depusă de generalul Pleșiță în Ilfov, Arad și Cluj-Napoca în anii comunismului? Greu de răspuns. Dar nici suprapunerea unei ipotetice hărți a traseului său cu existența geografică a principalelor grupuri de putere nu poate fi ignorată.

Mai mult, Florian Banu, în volumul „De la SSI la SIE – O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist“, apărută la Editura Corint în luna februarie 2017, conține o mărturie a generalului Nicolae Pleșiță referitoare la selectarea informatorilor: „Îi luam din clasa a X-a. Fiecare clasă trebuia să aibă cîte un informator. De la liceu ajungeau la facultate. În fiecare an de studii trebuia să ai cel puțin un informator“. (Florian Banu, „De la SSI la SIE“, Editura Corint, 2017)

A încercat cineva să descifreze rețeaua creată de Nicolae Pleșiță în Universitatea de la Cluj? Sau la Arad și în Ilfov? Încă n-am auzit de nici o tentativă de acest gen. Poate că și din cauza asta rămînem cu acest mister nedezlegat. De ce grupurile de influență cele mai puternice au funcționat și funcționează la Arad, la Cluj și în județul Ilfov?

Iată ce mai menționează Wikipedia: „A fost readus în decembrie 1973, cu funcții de conducere în cadrul Ministerului de Interne: locțiitorul șefului Direcției I din cadrul Ministerului de Interne (decembrie 1973 – martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (martie 1974 – noiembrie 1975); prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975 – 4 octombrie 1978) și adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980 – 26 noiembrie 1984). A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanți la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977. În perioada septembrie 1978 – 22 aprilie 1980 a deținut funcția de comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa“. (Wikipedia)

O privire comparativă a traseelor lui Nicolae Pleșiță cu harta grupurilor de putere din România de azi ne dă și acest rezultat destul de ciudat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.