Legendara trupă Phoenix, înființată în 1962, cu un nume predestinat, una dintre primele ”formații de chitare electrice”, a renăscut și are membri tineri. Din vechea formulă mai face parte doar Nicu Covaci, pe care l-am întâlnit în prima seară a Callatis Fest, deși trupa va concerta abia în a treia.
A vorbit depre ce înseamnă Phoenix, și-a adus aminte de trecut și a mărturisit că vrea să lase trupa pe mâinile unor tineri talentați. A vorbit și despre celelalte pasiuni ale sale și a lămurit că a avut parte de dezamăgiri în trecut, de aceea i s-a dus vestea că este un om dur.
Reporter: Ce este Phoenix în noua formulă?
Phoenixul este blestemat să renască, să ardă, să ajungă cenușă și să renască și mă bucur că am în jurul meu tineri talentați, cei mai talentați. Imaginează-ți că avem un chitarist de 11 ani, care e cel mai bun chitarist din țara asta.
Cum e privită colaborarea cu „cel mai bun chitarist din ţara asta”, în vârstă de doar 11 ani?
Pozitiv. Phoenixul trebuie să întinerească în permanență, eu spun la toată lumea, vreau să stau o dată în sală să aplaud o tânără formație Phoenix, cât mai stau pe scenă? Eu pot să-i ajut, pot să creez în continuare, dar nu mai am chef să stau pe scenă, cât mai stau pe scenă..?
Vă gândiți deja să vă retrageți?
Cu timpul, da… Cândva. Trebuie să pregătesc pe cineva să ducă steagul mai departe și acești tineri, dacă învață ce trebuie pot să ducă steagul mai departe.
De ce are nevoie un tânăr, în afară de talent, ca să ducă steagul mai departe?
În momentul în care ai un mesaj și ai ceva de spus pentru acest popor nenorocit și vrei să-l ajuți cumva, trebuie să ai tu șira spinării ca să pretinzi de la alții (Nicu Covaci)Trebuie să aibă talent în primul rând, în al doilea rând șira spinării, pentru că aici se pierd toți muzicanții, ajung lăutari, cântă la nunți, la înmormântări, înțelegi? Câștigă mai mulți bani decât la Phoenix. Dar trebuie să ai șira spinării. În momentul în care ai un mesaj și ai ceva de spus pentru acest popor nenorocit și vrei să-l ajuți cumva, trebuie să ai tu șira spinării ca să pretinzi de la alții. Ori, cine e venit cu mine pe scenă timp de două ore, ăla e Phoenix, am avut și 50 de oameni, am avut și 200 de oameni pe scenă, ăia sunt Phoenix. Au trecut vreo 40 de oameni prin Phoenix în 50 de ani. Contează ce dai, în ce măsură ajunge să emoționeze, despre asta e vorba.
Este mai ușor să colaborați mai mult timp cu aceleași persoane?
Sigur că da, trebuie să lucrezi cu ei, de aceea, uite, stăm de o lună de zile aici la Mangalia, am mai stat cinci săptămâni la Azuga, două săptămâni la Sinaia și lucrăm, lucrăm, lucrăm.
Ce faceţi când nu faceţi muzică?
Sunt scafandru și vânător subacvatic. Alte pasiuni sunt motocicleta și mașinile bune.
Ce mașină aveți?
Am o mașină făcută la comandă, un Vanden Plas, 12 cilindri, 200 de cai putere. Am o motocicletă cu șase cilindri, șase carburatoare, șase țevi de eșapament. Mai am o motocicletă, cea mai mare motocicletă din lume, Triumph Rocket III, are 2300 de cm cubi și 200 de cai putere.
Nicu Covaci: „Nu mi-e frică de nimeni”
Ce vă face să vă distrați bine?
Depinde. Conduc motocicleta, îmi face o plăcere extraordinară. Când conduci motocicleta, ești un om liber. Când conduci motocicleta simti libertatea și forța. Ai 200 de cai și-n fiecare minut se schimbă peisajul, se schimbă mirosul, se schimbă temperatura, este libertate 100%.
Ieșiti în gașcă cu motocicletele?
Răul trebuie pedepsit, răul nu se acceptă, trebuie stârpit de mic, că dacă îl accepți nu îți faci bine nici ție, nici celorlalți (Nicu Covaci)Sigur. Păi pe mine m-au salvat…Trebuie să-ți imaginezi, după ce i-am scos pe ai mei din țară, mi-am riscat viața să îi scot din țară, și au ajuns dincolo, au făcut ei formație fără mine, m-au lăsat să mor de foame, cine m-a scăpat au fost motocicliștii. M-au făcut membru de onoare al unuia dintre cele mai dure cluburi din nordul Europei, Asgard, jumătate din grup era la pușcărie, ieșea, intra cealaltă jumătate. Mi-au dat de lucru, reparam motociclete. Și cu timpul mi-am refăcut formația, am început din nou să cânt până a căzut Zidul, apoi cu forța i-am adus acasă, că n-au vrut să vină. Și când au văzut ce bine merge treaba aici și că se câștigă, m-au lăsat iar, s-au dus să-și facă afacerile.
Vă considerați un om dur?
Nu. Sunt foarte prietenos, ceea ce lumea înțelege greșit și încearcă să mă păcălească. Dar ferească Dumnezeu, am băgat oameni în spital. Am bătut oameni, clar. Și din Phoenix au încasat-o câțiva. Dar pentru că sunt răi, eu nu accept răul în viața mea, eu mi-am jurat să nu fac decât bine. Dar răul trebuie pedepsit, răul nu se acceptă, trebuie stârpit de mic, că dacă îl accepți nu îți faci bine nici ție, nici celorlalți. În primul rând că nu mi-e frică de nimeni și pot să iau în brațe pe oricine, iar dacă după un timp văd că vrea să-mi tragă țeapă…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.