Noi muzee, construite cu fantezie, dragoste şi umor

“Salvador Dali Museum”

La St. Petersburg, în Florida, veţi putea întâlni “Oraşul soarelui”, care se află în “Dali Museum”, cuprinzând cele mai importante colecţii ale pictorului spaniol, după Muzeul de la Figueras din Spania. La o distanţă atât de mare de acolo, Yann Weymooth, arhitectul care a proiectat piramida de la Luvru, împreună cu Ieoh Ming Pei, a creat la începutul anului 2011 această clădire ca un nou adăpost al operelor artistului. În exterior, mari ferestre vitrate, bombate, în formă de melc încojoară un bloc alb de beton. În interior, o imensă scară în stil “ADN”, turbionară.

Interiorul Muzeului din Florida

Clădirea este luminată printr-un halucinant dom de sticlă. Desigur, clou-ul muzeului, clasat printre cele mai frumoase 20 din lume, rămâne colecţia, fructul a 45 de ani de prietenie între Eleanor&Albert Reynolds Morse, marele industriaş din Cleveland, şi Dali şi soţia sa, Gala. În 1971, industriaşul a deschis într-o suburbie din Cleveland un prim muzeu, dar, din păcate, acesta s-a dovedit a fi prea mic. Acest muzeu se relevă acum foarte fragil şi riscă să fie măturat în cazul unor furtuni tropicale din Golful Mexic. Conceptul noului “Dali Museum” a fost acela încât pictorul să se simtă ca la el acasă. În afară, este etalată o rocă de la Cadaque, ba chiar au fost plantaţi şi măslini. Un proiect de peste 36 de milioane de dolari.

“Muzeul ştiinţelor alpine”

Muzeul Ştiinţelor, proiectat de Renzo Piano

Un muzeu reprezentând cel de al treilea mileniu, intitulat “Muse”, Muzeul Ştiinţelor, care conjugă armonios natura, ştiinţa şi tehnologia, va fi inaugurat la Trento în această vară. Proiectat de Renzo Piano, “Muse” aminteşte de profilul unui munte. El va fi nucleul cultural al unui nou cartier în construcţie din zona industrială. Adiacent muzeului sunt în construcţie şi o zonă rezidenţială şi un vast parc urban.

Interiorul muzeului este viu, atractiv. Interactivitatea şi laboratoarele ştiinţifice redau noului spaţiu expozitiv o experienţă unică. Un nou mod de a te conecta experimetului, jocului, divertismentului, reflexiunii colective, creativităţii şi experienţelor senzoriale. Clădirea se află de-a lungul fluviului Adige, înconjurat de înălţimile munţilor Alpi. Într-o succesiune de spaţii şi de volume, de plin şi gol, reflectându-se în oglinda apei, clădirea multiplică efectele şi vibraţiile luminilor şi umbrelor.

Construită după criterii de ecosustenabilitate, structura de peste 12.000 de metri pătraţi găzduieşte şase niveluri, o seră tropicală, o alta care este o adevărată “green house”, interpretând biodiversitatea planetară. Alegerea materialelor de origine naturală este organizată din sistemele celei de a treia generaţii. Baza de susţinere este aproape invizibilă, ca şi când ar fi un timp suspendat.

Vizitatorul poate parcurge o călătorie senzorială între ştiinţă şi natură, poate trăi o poveste pe verticalitate, care dezvăluie mişcările ecosistemelor alpine, coborând din înălţimile de gheaţă într-o vale, şi o naraţiune orizontală care reflectă temele globale şi cele planetare.

De un mare impact vizual va fi prezenţa animalelor împăiate, care, urmând teoria “zero gravity”, par să mobileze spaţiile verticale. De jos, sunete, lumini şi imagini sunt proiectate în marele spaţiu.

Între dinozauri şi marea expoziţie a arcului alpin, vizitatorul simte aerul rece ca şi când ar atinge cu mâna un gheţar, va putea asculta sunetele pădurii, observa o insectă stranie, va înţelege efectul de seră.

Muzeul “Soumaya”

Muzeul Soumaya din Mexic

În martie 2011, miliardarul mexican Carlos Slim Helu a deschis în Mexic acest muzeu, dându-i numele defunctei sale soţii, pentru a prezenta o parte din fabuloasa sa colecţie de peste 66.000 de opere de mare valoare. Din punct de vedere arhitectural, el a fost desenat de arhitectul Fernanado Romero, ginerele său, în unul dintre cartierele cele mai de elită ale capitalei. Acest cub imens, deformat, acoperit cu 16.000 de hexagoane în aluminiu, nu cuprinde în cele 6 etaje decât 10% din colecţia magnatului. Un melanj din piese prehispanice, picturi clasice (El Greco, Rubens…), dar şi opere ale muraliştilor mexicani şi impresioniştilor francezi. De remarcat faptul că muzeul găzduieşte cea mai importantă colecţie Rodin din afara Franţei, cu peste 300 de opere. Pot fi admirate lucrări de Salvador Dalí, Pablo Picasso, Leonardo da Vinci, Pierre-Auguste Renoir, Joan Miró, Vincent van Gogh, Henri Matisse, Claude Monet, Bartolomé Esteban Murillo, El Greco, şi Tintoretto. Cireaşa de pe tort: muzeul este deschis 7 zile din 7. Carlos Slim s-a decis să ofere cheia unui paradis artistic concetăţenilor săi mai puţin favorizaţi de soartă, aşa încât oricine poate vizita gratis muzeul. Au venit deja mii de oameni să privească operele lui Rodin, de la „Sărutul” la „Danaidă”, să contemple lucrări semnate de artişti celebri, de la El Greco la Zurbaran, de la Van Gogh la Monet, de la Renoir la Cézanne, pe care cei mai mulţi dintre ei nu le-au văzut decât în reproduceri.

Interiorul Muzeului Soumaya

Miliardarul a început construcţia în proximitate a unui alt centru comercial, cu teatru şi case de locuit.

La prima vedere, cubul asimetric, torsadat, pe o suprafaţă de 6.000 de metri pătraţi, ridicat de miliardarul Carlos Slim în vestul megapolisului Mexico este deconcertant, mai ales din cauza intrării înguste, practicate în centrul suprafeţei de aluminiu a imensului edificiu, un fel de sculptură imensă, înaltă de 45 de metri. Totul, începând cu scara care duce până la uşă în maniera unui templu Aztec, dă acestei străpungeri înguste a zidului alura intrării într-un sanctuar. Ca şi cum omul cel mai bogat din lume a vrut să concretizeze parabola biblică. Reflectând la bogăţiile strânse şi la cele 74 de miliarde de dolari, şi-ar fi adus aminte că „mai curând trece cămila prin urechile acului decât ajunge bogatul în împărăţia cerurilor”.

“Museum of Old&New Art”

Museum of Old&New Art din Tasmania

Este numit şi Diavolul din Tasmania. “Omul gândeşte că poate fi mai tare decât hazardul”, preciza artistul Christian Boltanski. Miliardarul australian David Walsh a făcut senzaţie în ianuarie 2010, atunci când a cumpărat opera lui Boltanski. După această dată şi până la moartea sa, artistul francez este filmat în permanenţă în atelierul său şi imaginile sunt retransmise, în direct, în muzeul subteran, ”Mona”, al omului de afaceri australian. Reflectând fidelitatea personalităţii comanditarilor, acest muzeu ce poartă inscripţia unui nume şi a unei colecţii, uneori cu umor, alteori cu dragoste sau cu fantezie… După deschidere, în 2011, Muzeul a devenit o atracţie turistică majoră şi simbolul renaşterii Tasmaniei. Un proiect de 80 de milioane de euro, imaginat de David Walsh.

Poţi să-ţi imaginezi, la bordul râului Derwent, un domeniu privat numit “Moorilla”, cu restaurante, vii şi pavilioane de locuit. În spatele unui zid de beton şi sticlă se află un muzeu pe o colină cu trei etaje, şi cu alte domenii subterane, înglobând peste 6.000 de metri pătraţi de expoziţie.

David Walsh şi-a supranumit muzeul un “Disneyland subversiv pentru adulţi”. O rampă tunel de 17 metri lungime permite de a intra înăuntru, în spaţiile labirintice. David Walsh expune peste 2.000 de piese din colecţia sa în trei etape: arta antică cu mumiile egiptene, mozaicurile romane şi monedele greceşti.

Imaginaţi-vă cum această insulă foarte muntoasă poate fi măturată de vânturi.

Interiorul Muzeului din Hobart, Tasmania

Acest strălucit colecţionar şi-a construit averea punând la punct formule matematice pentru a câştiga la cazino şi la curse. Cu şase ani în urmă, s-a hotărât să-şi construiască pe domeniul său un muzeu pe care l-a numit un “Disneyland subversiv” sau un “templu al laicităţii”. Desenat de arhitectul australian Nonda Katsalidis, “Mona” se desfăşoară pe trei niveluri în subsol, săpate în faleză, la câţiva metri deasupra nivelului mării. Un proiect titanic pentru care s-au excavat 60.000 de tone de piatră şi de pământ. Rezultatul îţi taie respiraţia şi este mai aproape de o experienţă extremă decât de un muzeu clasic. Pentru a-l descoperi trebuie să cobori o rampă-tunel şi să urmezi un şir de săli labirintice.

O juxtapunere halucinantă de artă contemporană, de mumii egiptene şi mozaicuri romane. Un scurtcircuit temporal, o odă adusă morţii şi sexului. Se găsesc acolo toate sculpturile pe care Anselm Kiefer le-a realizat pentru “Monumenta” în 2007, toaletele colectivului Gelitin, care permit vizitatorului să-şi contemple sfincterul în acţiune, caii morţi ai Berlinalei “De Bruyckere” sau instalaţia de 6.000 de cărţi albe a lui Wilfredo Prieto.

Clou-ul acestui adevărat spectacol este o versiune remasterizată a piesei “Cloaca” a lui Wim Delvoye. Între patos şi deriziune, umor şi poezie, mulţimea se înghesuie să asiste la show. Pentru că timpul este limitat. “Mona este programat să se autodistrugă. În cincizeci de ani, dacă nu fac nimic, muzeul va dispărea sub valuri”, a afirmat David Walsh.

“Mecenat Art Museum” Hiroshima

Mecenat Art Museum din Hiroshima

Din stradă, trăieşti impresia că te afli în faţa unui origami din beton. În interior, ai revelaţia unui magnific ecran scăldat de lumină, care vine din tavan şi se difuzează printr-un cilindru îngust, iluminând operele în ritmul sezoanelor. Cu opere pictate de japonezul Kakudo Goami, acest muzeu este un loc uimitor, construit în 2010, într-un cartier din Hiroshima de către biroul japonez de arhitectură NAF. O iniţiativă a colecţionarului mecena Kandji Kato, proprietarul unei clinici dentare şi pictor amator, care îi aduce un omagiu maestrului său. El a construit clădirea în jurul luminii naturale, ca o materie-ecou al efectelor luminoase ale lui Kakudo Goami. O clădire de o intensă poezie.

“OrdosArt&CityMuseum”

Ordos Art and City Museum

În urmă cu 10 ani, autorităţile chineze au investit pentru noile construcţii din noul oraş Ordos, cu locuinţe, şcoli, muzee, în plin deşert Gobi. Totul este destinat pentru a strânge în jur de un milion de locuitori. Astăzi mai puţin de 10% din suprafaţa construită este ocupată. Structura acestui muzeu, desenat de către “MAD Architects” în forma unui dom futurist, a fost dezvoltată sub forma unei faţade cu curbe neregulate, care imită dunele măturate de vânt. Dacă edificiul acestui muzeu este semnat de Studioul de arhitecţi chinezi care se află în vârf în acest moment, conţinutul nu este deocamdată decât o oază albă la dimensiuni sculpturale.

Muzeul Enzo Ferrari

Muzeul Enzo Ferrari, sub forma unui automobil

Un muzeu fantastic dedicat memoriei lui Enzo Ferrari (1898-1988), părintele celebrelor maşini de curse. Pentru a înlocui vechile ateliere de fabricat Ferrari, acest nou loc oferă un muzeu al mărcii având ca simbol calul cabrat, aflat la 20 de kilometri de Modena. Arhitectul Jean Kaplicki, decedat înainte de terminarea proiectului, a conceput extensia unei clădiri din secolul al XIX-lea, remodelându-i volumele interioare. A ieşit o splendidă hală cu faţade vitrate, cu acoperişul carosat în aluminiu galben, culoarea logo-ului de la Ferrari, dând senzaţia, de sus, a unui automobil de clasă. Aici sunt prezentate zeci de vehicule de legendă.

Interiorul Muzeului Enzo Ferrari, cu automobile de lux

Parcursul expozitiv se bazează pe casa “galbenă”, pe casa “violetă”, casa “albastră”, ambienturi care găzduiesc reconstrucţia fidelă a oficiului lui Enzo Ferrari. Aproape de fabrica de la Maranello.

Pereţii sunt vopsiţi în aceleaşi culori, iar înăuntru, mobilele originale sunt emblema caracterului personajului: simplicitate şi rigoare. Vizitatorii pot admira biroul lui Enzo Ferrari, locul în care îşi detalia agendele personale, faimoasa masă în jurul căreia se strângeau personaje importante ale lumii automobilistice mondiale, dar şi ale arhitecturii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.