Noica despre inginerul Ion I. C. Brătianu – constructorul de țară

Ministrul Nicolae Noica a mai scris o carte¹, de data aceasta despre inginerul constructor și, totodată, constructorul României moderne, Ion I. C. Brătianu. Intelectualii români onești știau până acum că Ion I. C. Brătianu, sau Ionel Brătianu, a construit România Mare, dar nu-și imaginau că, înainte de asta, ca urmare a unei temeinice formații de inginer – la École Polytechnique din Paris și apoi la Școala de Poduri și Șosele –, construise căi de comunicații și alte facilități practice.

Nicolae Noica, cel din urmă ministru al Lucrărilor Publice dintr-un guvern românesc, are meritul de a ne fi demonstrat prin documente că nu se poate face politică mare fără o meserie cât de mică, individuală, fără o specialitate, fără o profesiune temeinică, slujită cu devotament.

Era menit nu să scrie istorie, ci să facă istorie

O a doua idee fertilă care răzbate din cartea aceasta este legătura strânsă a familiei Brătianu cu Banca Națională a României, creată în 1880, când prim-ministru al țării era Ion C. Brătianu, primul guvernator al noii instituții fiind Eugeniu Carada, devenit mentorul tânărului Ionel Brătianu.

Ce se poate afla, din fuga condeiului, despre cariera acestui tânăr care avea să facă nu doar carieră, ci chiar o lume nouă? Se pot spune și scrie multe, fiindcă Nicolae Noica este un iscoditor nu numai în cărți, ci și în arhive, unde descoperă grăunțe de mărgăritar. Din surse sigure, trasează cu tușe energice viața eroului său: Ionel a mers la studii la Paris, dar gândul îi era sa revină acasă, ceea ce a și făcut; era prețuitor al istoriei, deși nu a studiat istoria ca meserie; era menit nu să scrie istorie, ci să facă istorie; a devenit om politic numai după ce s-a afirmat în profesiune; a făcut prima călătorie în Transilvania, incognito, în vremea liceului (1879); a observat că guvernul român era preocupat, în anii 1870, să lege Țara Românească de Transilvania, prin liniile ferate austriece (cel mai modern mod de legare a românilor de atunci); astfel, unirea de fapt a românilor s-a făcut înainte de a se înregistra de drept; Ionel vedea de pe atunci constantele vieții și nu se hazarda, în public, cu afirmații subiective; avea un program auster de viață, cu trezire devreme, cu ore fixe de activități, în spiritul unui trai ordonat și disciplinat; a colaborat cu Anghel Saligny și l-a cunoscut pe Gustave Eiffel; a vizitat expoziția universală de la Paris din 1889, față de care a dovedit un spirit critic, extins și în raport cu noul „monstru“, Turnul Eiffel etc.

Înțelegerea prezentului prin istorie

Profesorul Nicolae Noica urmărește apoi responsabilizarea tânărului, făcută de tatăl Ion Brătianu, înainte de moarte: „Mă voi răsuci în mormânt dacă voi, fiii mei, nu întregiți țara!“. Era vorba despre asumarea conștientă de roluri și de împlinirea idealurilor naționale, nu de mărunte scopuri personale. Temeiul muncii concrete a inginerului este dat, în această carte, de construcțiile făcute de Ionel Brătianu, prezentate în fotografii, după planurile lor, cu mai toți protagoniștii lor. Este lăudată pasiunea de colecționar de cărți, sunt detaliate lecturile istorice, din care Ionel Brătianu nu înceta să tragă învățăminte. A crezut o vreme că istoria îl va ajuta numai să cunoască viitorul, dar l-a ajutat și să-l construiască. Și dacă nu a putut să știe în detaliu viitorul – fiindcă acest lucru era imposibil – a reușit, prin lecturile istorice, să înțeleagă mai bine prezentul, în vederea construirii viitorului. L-a „răzbunat“ însă fiul său, Gheorghe I. Brătianu (rezultat din căsătoria de-o clipă cu Maria Moruzi), fiu care avea să devină unul dintre cei mai mari istorici medieviști români din toate timpurile. Și legat de acest ilustru fiu (mort ca martir la Sighet!), inginerul pasionat de trecut, Nicolae Noica, a făcut munca istoricilor și a făcut-o bine, pentru că a descoperit „necăutatul act de naștere“ al istoricului (unde se consemnează nașterea acestuia, la 28 ianuarie 1898).

Înfăptuitorul de idealuri

Constructorul Nicolae Noica îl înțelege pe deplin pe constructorul Ion I. C. Brătianu, pe cel care a îndrăznit să-i răspundă legendei vii care era Iorga (la interpelarea „Ce poate să învețe un istoric de la un inginer?“): „Măsura, Domnule Profesor, măsura!“. Oamenii, ca și țara, oricât de spirituali, de vivace și de culți ar fi fost, aveau nevoie de măsură în toate, de muncă stăruitoare, de specialități temeinice și de legi bune. Se subliniază în carte câteva constante ale vieții și personalității lui Ionel Brătianu, care, dacă s-ar fi generalizat măcar la nivelul elitei românești, ar fi asigurat prosperitatea rapidă a românilor și a României.

Omul care știa că originile răului constau nu în lipsa legilor, ci în nerespectarea lor și care era convins că România nu era creația unor indivizi – fie ei și personalități – ci creația istorică a neamului românesc, nu putea da greș în misiunea asumată. Iar misiunea lui, inoculată din familie și venită din strămoși, nu a fost să fie istoric, ci constructor, și nu numai constructor de drumuri, ci de înfăptuitor de idealuri. Nicolae Noica nu a scris o carte, ci a făcut un meritat elogiu și a găsit un răspuns axiomatic la întrebarea „Ce a făcut Ionel Brătianu pentru țară?“: Ionel Brătianu nu a trebuit să facă nimic pentru țară, fiindcă el a făcut chiar țara! Este evident că această convingere a rolului decisiv al personalității prim-ministrului român din perioada Primului Război Mondial și a Marii Uniri nu se potrivește cu ideea protagonistului nostru însuși, care știa că România a fost construită de personajul colectiv numit poporul român. Este drept că „unirea națiunea a făcut-o, dar națiunea a avut în frunte elita națională, iar exponentul acestei elite a fost atunci, fără îndoială, Ion I. C. Brătianu.

Era nevoie de această monografie

Era nevoie de această monografie fiindcă ne pregătim de centenarul Marii Uniri, fiindcă nu trebuie să uităm, deoarece uitarea înseamnă adesea moarte. Era nevoie de această monografie și pentru că, nu cu mult timp în urmă, într-un orășel din România, oficialitățile locale fără minte au interzis un bust al lui Ionel Brătianu. Era nevoie de această monografie deoarece cinstirea celor care binemerită de la Patrie este un atribut al popoarelor civilizate. Era nevoie de această carte pentru a sensibiliza clasa politică românească actuală, în cadrul căreia mulți au meseria inexistentă de politicieni, fără să fi construit o casă, să fi sădit un pom, să fi dat țării un prunc rămas acasă… Inginerul constructor Nicolae Noica crede sincer în meseria sa, în lucrările publice și, în special, în cea mai laborioasă „lucrare publică“ a românilor, care este națiunea română cu statul român modern. Se supără adesea pe neseriozitate, pe incultură și pe prostie, pe incompetență, pe școala prost făcută și prost chivernisită, pe disprețul față de istoria noastră, pe corupție, necinste și minciună. Și scoate de mulți ani la lumină construcțiile monumentale ale acestui popor, de la Ateneul Român până la Universitatea din București și de la Palatul Culturii din Iași până la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, dar îi celebrează și pe constructori, pe arhitecți, pe mecenați, convins de perenitatea operelor lor.

Elogiul Centenarului

Prin aceasta, Nicolae Noica elogiază instituțiile temeinice ale statului român, cu regretul că mărirea de odinioară nu mai este. Are în minte – orice om matur cult – nostalgia vârstei de aur de demult, dar mai are – lucru rar – simțul realităților prezente și speranța construcțiilor viitoare. În tot acest edificiu cu trecut, prezent și viitor, coloana de marmură numită Ion I. C. Brătianu (foto) merita o reconsiderare și o reașezare în lumină, făcute cu știință și conștiință, ca un imn închinat statorniciei, seriozității și încrederii. Avem în față o carte despre demnitatea unui român, iar demnitatea acestui român este răsfrântă asupra unei națiuni, națiunea română. Nicolae Noica a început de mult – găzduit de Banca Națională a României – să pregătească Centenarul Marii Uniri, pe care oficialitățile centrale ale statului român par să-l fi pus între paranteze! Nicolae Noica s-a născut, ca și Ion I. C. Brătianu, la sud de Carpați, în Țara Românească, și are conștiința că provincia sa istorică și-a asumat de timpuriu, încă înainte de Mihai Viteazul, misiunea de reconstituire a unității politice a poporului al cărui nume îl purta. Ion I. C. Brătianu a fost un exponent al acestei misiuni asumate cu bărbăție, de care nu trebuie să uităm în veac. Altminteri, nu am fi putut cânta niciodată „Treceți batalioane române Carpații“ și am fi rămas în risipire, în loc să fim în unire.

1 Nicolae Șt. Noica, Ion I. C. Brătianu – inginer constructor și om de stat, Cuvânt înainte de academician Mugur Isărescu, ediție îngrijită de Silvia Colfescu, București, Editura Vremea – Asociația Kultura, 2017, 175 pagini.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.