Noile săli de artă europeană de la Victoria&Albert Museum

După aproape 10 ani, redeschiderea sălilor de artă europeană din secolele al XVII-lea şi al XVIIII-lea era aşteptată cu nerăbdare. Odată şantierul terminat, care a costat 12,5 milioane de lire finanţate în principal de Heritage Lottery Fund, dar şi de alţi numeroşi donatori, pot fi descoperite colecţiile de mare bogăţie, născute din pasiunea iubitorilor de artă britanici pentru arta franceză. 1.100 de obiecte sunt etalate pe o suprafaţă de 350 de metri pătraţi, în cele 7 săli ale noii expuneri. Acestea sunt situate la subsol, chiar deasupra sălilor de artă britanică, reamenajate în întregime în 2001, şi în faţa sălilor dedicate Evului Mediu şi Renaşterii, deschise în 2009 în cadrul proiectului Future Plan, care a permis regândirea a 70% din suprafaţa destinată publicului.

Portretul Mariei Antoaneta de Francois-Hubert Drouais, 1773

“Decorul de la sfârşitul anilor ’60, răspândit în vechile săli, a fost înlăturat pentru a pune în valoare arhitectura originală a edificiului conceput de Aston Webb în 1909. Sălile tehnice şi depozitele, care ocupau vechile săli, au dispărut lărgind astfel suprafaţa de expunere. Plafoanele false au fost şi ele înlăturate pentru a permite acroşarea tapiseriilor de mari dimensiuni. Ferestrele închise timp de decenii lasă acum din nou să pătrundă lumina zilei. Parchetul original a fost restaurat, iar spaţiul, odinioară foarte compartimentat, are acum lungi perspective. Un joc de culori şi ecleraj permite vizitatorului să se situeze cronologic, de la violet pentu Baroc la albastru regal pentru Franţa lui Ludovic al XIV-lea, verde deschis pentru Rococo şi gri pentru Neoclasicism”, afirmă Juliette Hibou.

Galeria destinată Europei între 1600 şi 1815

Acest parcurs cronologic, care pune în evidenţă supremaţia artei franceze, naşterea unei art de vivre şi a noţiunii de confort şi intimitate, democratizarea progresivă a luxului şi crearea imperiilor îndepărtate, este scandat de săli tematice, de Cabinetul de curiozităţi, de Salon şi de Balurile mascate. Sunt punctate, de asemenea, numeroase activităţi interactive destinate familiilor şi copiilor, potrivit atenţiei acordate de Victoria&Albert Museum educării publicului.

Primit de Bernini şi salutat de Wellington

Cabinet de Michael Kimmel, 1715, Dresda

Inspirată de principiile stabilite cu British Galleries, muzeologia alege să amestece artele – textile, costum, pictură, sculptură, artele focului, mobilierul, instrumentele muzicale, gravurile şi desenul – pentru a explora evoluţia stilurilor, a modelor în Europa, dar şi influenţele străine. Graţie bogăţiei şi caracterului unic al colecţiilor muzeului, operele sunt plasate cu abilitate în contextul stilistic şi istoric.

Data de 1600 afost reţinută pentru a marca trecerea de la Renaştere la Baroc, ilustrată de monumentalul Neptun şi Triton, sculptat de Bernini, care primeşte vizitatorii în prima sală. Data finală alesă este 1815, anul victoriei britanice de la Waterloo şi sfârşitul Imperiului napoleonian, alegere foarte britanică ce pare uşor arbitrară pentru că nu corespunde unei falii stilistice majore în domeniul artelor decorative.

Jean-Baptiste Tillard, Şezlong

Astfel, serviciul de argint Baixela da Victoria oferit de portughezi pentru a celebra victoria Ducelui de Wellington asupra trupelor napoleoniene în timpul războiului din Peninsulă încheie vizita. Conceput de Domingos Antonio de Sequeira (1768 – 1837), acesta i-a fost livrat în 1816 ducelui, care l-a completat prin comenzi făcute orfevrului englez Garrard. Prezentarea lui, o combinaţie de piese formând un turn piramidal, ca un fel de contrapunct la Neptun şi Triton al lui Bernini, este mai mult teatrală decât didactică. La fel ca şi unele alegeri muzeografice ale parcursului, mese suspendate pe perete, acumulări spectaculoase, dar uneori confuze de mobile sau de obiecte.

La jumătatea expunerii, o structură circulară din stejar, intitulată Globul, realizată de cei doi artişti cubanezi Los Carpinteros, ilustrează dorinţa muzeului de a integra arta contemporană în săli, adăugând un alt nivel de interpretare pentru colecţiile sale istorice.

Donaţia John Jones, în inima colecţiei

Arlechin de Johann Joachim Kandler, 1738

Colecţiile de artă europeană ale Victoria&Albert Museum s-au format în mare măsură graţie numeroaselor donaţii primite încă de la apariţia muzeului. Cel mai important donator a fost croitorul londonez John Jones, care şi-a acumulat cea mai mare pare a averii în timpul Războiului din Crimea, lucrând uniformele armatei britanice. Colecţia lui de artă decorativă franceză din secolul al XVIII-lea, achiziţionată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, având peste 1.000 de piese, a intrat în muzeu la moartea sa în 1812. Graţie lui, capodopere ale celor mai mari artişti ai Secolului Luminilor sunt prezentate în muzeu, cum ar fi Portretul Marchizei de Pompadour, pictat de François Boucher, o masă decorată de Martin Carlin sau o casetă de bijuterii de Jean-Henri Riesener. Ele conferă artei franceze un loc special în colecţiile de artă europeană ale muzeului. Ca şi mulţi alţi colecţionari din secolul al XIX-lea, John Jones prefera provenienţele prestigioase – dovedite sau nu – legate de Ludovic al XIV-lea, Maria Antoaneta, Marchiza de Pompadour, Joséphine şi Napoleon.

Fântâna din porţelan de Meissen a Contelui von Bruhl

Este dificil de făcut o selecţie în aceste tezaure europene şi franceze. Prima sală, intitulată Europa şi moda 1670-1720, ilustrează evoluţia Barocului, explorează influenţa exercitată asupra artelor de epidemiile de ciumă şi de războaie, mai ales de cele religioase. O masă de factură italiană a fost achiziţionată recent de muzeu pentru a ilustra războaiele între Veneţia şi Imperiul Otoman din Peloponez, în anii 1680. Ea face parte dintr-un grup de şase piese dintre care numai două mai păstrează decorul original. Blatul este marchetat în întregime cu o scenă reprezentând un galion ce părăseşte portul, copiată după o gravură din 1608 după Giulio Parigi. Baza, atribuită lui Andrea Brustolon, este o splendoare barocă cu o profuziune de frunze de acant, fructe şi flori, dar şi trofee. Blazonul ducelui de Buccleuch, în fildeş, a fost inserat în locul armelor proprietarului iniţial.

Louis-Simon Boizot. Natura

În secţiunea următoare, consacrată Cabinetului de curiozităţi, se remarcă magnificul Cabinet al lui Endymion, placat în întregime cu abanos şi sculptat cu scene din legenda lui Endymion după gravuri de Jean Ogier de Gombault, publicate în 1624. Batanţii principali se deschid pentru a lăsa să apară o scenă din fildeş şi os colorat, prezentată în oglindă pentru a da impresia unei mari profunzimi. De o parte şi de alta, numeroase sertare conţin curiozităţi care ar putea fi plasate pe “scenă” sau pe platouri culisante aşezate în interiorul cabinetului. În spate, se găsesc sertare şi compartimente ascunse în care erau păstrate, probabil, micile obiecte preţioase.

Givanni Lorenzo Bernini, Neptun şi Triton

O imensă scenă panoramică, achiziţioantă recent de muzeu, prezentând vizita lui Ludovic al XIV-lea la castelul Juvisy, tronează în a doua secţiune cronologică. Crearea luxului şi a stilului de a trăi în Franţaeste declinată prin mai multe teme, cum ar fi vânătoarea, arta servirii mesei sau moda, mai ales cea masculină. Somptuozitatea mobilelor şi a obiectelor cu marchetărie de metal este evidenţiată în mod special, Victoria&Albert Museum posedând o bogată colecţie în această tehnică, din care fac parte şi două măsuţe provenind poate de la Menajeria Ducesei de Bourgogne de la Versailles.

Jiletcă din Franţa din satin de mătase cu fir de argint, 1730-1739

Noul parcurs este scandat de trei reconstituiri de încăperi de epocă, mai întâi o cameră de conac de la Tournerie în Normandia, ai cărei pereţi sunt acoperiţi în întregime cu panouri pictate şi aurite, care datează din 1682-1694. Mai departe, o mică sală italiană, ovală, cu pereţii şi plafonul acoperiţi cu oglinzi, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, este o adevărată bijuterie neoclasică. În sfârşit, micul budoar al reşedinţei Serilly, din rue Vieille-du-Temple din Paris, cumpărat în 1869 de muzeu, este reconstituit în întregime. Realizată în jurul anului 1778, această încăpere nu era accesibilă decât dinspre grădină, ceea ce o face încă şi mai intimă. În stil neoclasic, ea este opera fraţilor Rousseau, care au lucrat şi pentru apartamentele Mariei-Antoaneta de la Versailles şi pentru budoarul ei turcesc de la Fontainebleau.

Rochie în stil neoclasic din bumbac pictat de mână, Coromandel Coast, 1760-1770

Generoasa selecţie de instrumente muzicale n-a mai fost expusă în muzeu de la închiderea departamentului şi înlocuirea lui cu colecţiile de modă. Se regăseşte acum, cu deliciu, mica mandolă (un instrument asemănător cu lăuta), realizată în 1640 de Boissart şi sculptată delicat cu Judecata lui Paris şi un cap de Meduză. În apropiere este expusă o splendidă chitară din lemn, bogat decorată cu fildeş, baga, sidef şi abanos, opera a lui Joachim Tielke din Hamburg, din ale cărui creaţii se mai păstrează astăzi 12 chitare.

Printre curiozităţi figurează un rar virginal din sticlă, probabil austriac, unic în felul lui, despre a cărui provenienţă sau creare nu se ştie nimic. Capacul este decorat cu scene în relief înalt din sticlă, reprezentând episoade din Metamorfozele lui Ovidiu.

Sala barocă

Exuberanţa stilului Rococo şi bogăţia colecţiilor formează a treia secţiune cronologică, intitulată Oraşe şi Comerţ (1720-1780), cea mai somptuoasă din punct de vedere vizual.

Ea ilustrează noile moduri de viaţă ale elitelor europene, puternic influenţate de Paris, marcate de noi obiceiuri, cum ar fi consumarea ceaiului, a cafelei şi a ciocolatei, ca şi dezvoltarea ceramicii, mai ales a porţelanului. Cabinetul, atribuit ebenistului Michael Kimmel din Dresda, cu forme curbe şi asimetric, dovedeşte exuberanţa şi ingeniozitatea stilului rocaille german.

Secţiunea neoclasică

Fântâna din porţelan de Meissen a Contelui von Brühl a făcut obiectul unui montaj spectaculos. Este una dintre piesele majore ale colecţiei, care n-a mai fost expusă integral înainte şi care, complet restaurată, este o fântână de masă măsurând 4 metri lungime. Ea era pusă în funcţiune la magnificele recepţii date de Heinrich von Brühl, prim-ministru al Curţii de Saxa. La momentul desertului, apa de trandafiri curgea din această fântână în jurul căreia erau aduse fructe de toate felurile, prăjituri, produse de patiserie, creme, îngheţate şi şerbeturi. La acea vreme, desertul era momentul culminant al mesei şi era prezentat adesea într-un mod foarte teatral. Iconografia acestei fântâni este inspirată dintr-o fântână de grădină a Palatului de vară al contelui de la Dresda. Neptun şi Anphitrite apar în centru, pe carul lor în formă de scoică, tras de cai de mare, înconjuraţi de tritoni şi de zei ai fluviilor. Contele Marcolini a cumpărat în 1774 Castelul lui Von Brühl. El a folosit fântâna în orangerie pentru a decora un bazin cu peşti roşii, ceea ce explică urma de apă de pe unele piese. Când Victoria&Albert Museum a achiziţionat această piesă în 1870, ea era demontată în 150 de bucăţi, majoritatea fiind originale, datând din 1745-1747, altele erau manufacturate între 1774-1815. Conservatorul Reino Liefkes a realizat o importantă cercetare, iar restauratoarea Fi Jordan a identificat piesele lipsă şi a reconstituit ansamblul. După ce a studiat diverse posibilităţi de a înlocui cele 7 piese lipsă, muzeul a recurs la scanner şi la imprimarea în trei dimensiuni. Mulajele folosite în secolul al XIX-la pentru o versiune similară a fântânii au fost regăsite în colecţiile Porzellansammlung din Dresda.

Masă veneţiană de Andrea Brustolon, 1586

Reamenajarea sălilor o oferit ocazia de a reface tapiseriile a 7 scaune din colecţie, mai ales cea a şezlongului lui Jean-Baptiste Tilliard, asociat, la intrarea lui în muzeu, Marchizei de Pompadour, al cărei blazon figurează pe cartuşul superior. A fost restaurată şi aurirea lui, care a permis constatarea că blazonul a fost adăugat ulterior.

Fotoliile Mariei Antoaneta din Palatul Saint-Cloud, datorate lui Séné, au fost şi ele restaurate, ca şi cel al mareşalului Ney, realizat de Jacob-Desmalter.

Costume magnifice jalonează parcursul muzeal. Se remarcă, mai ales, o jiletcă din mătase galbenă, bogat brodată în faţă şi în spate, care ilustrează opulenţa costumului de curte în anii 1730. Broderia cu fir de mătase şi de argint descrie motive exotice de păsări, flori şi Frunze, tipice stilului Rococo. Mantoul purtat de obicei pe deasupra jiletcii masca tot acest lux

Tezaure neoclasice

Piedestal, atelierul lui Pietro Pifetti din Torino, 1745

Ultima secţiune a noilor galerii, intitulată Lux, Libertate şi Putere (1780-1815), este dedicată stilului Neoclasic. Se găsesc aici, între alte comori, patul în stil italian realizat de Georges Jacob, restaurat, masa de lucru şi pupitrul de muzică semnate de Martin Carlin, caseta de bijuterii de Jean Henri Riesener, o bogată selecţie de porţelanuri ale marilor manufacturi europene, o comodă cu numeroase mecanisme, de David Roentgen şi multe costume ilustrând evoluţia modei din aceasă perioadă.

Şemineu realizat în Rusia, între 1770 şi 1800

Merită să fie menţionată o nouă achiziţie. În 1794, la un an după moartea lui Ludovic al XVI-lea, Convenţia Naţională a votat abolirea sclaviei. Directorul Manufacturii Sèvres, Louis-Simon Boizot, a pus să fie realizat în biscuit un grup intitulat Natura. Aceasta este prezentată aşezată, pe cale să alăpteze doi copii: unul de origine europeană, celălalt de origine africană. Alăptarea devenise un simbol al valorilor republicane de egalitate şi datorie. Au fost arse numai 10 din cele 13 exemplare ale acestui grup. Cel din expunere este singurul cunoscut astăzi.

Future Plans ale Victoria&Albert Museum

Atelier Georges Jacob, Pat în stil italian, 1780-1785

Din septembrie 2011, Martin Roth este directorul Victoria&Albert Museum, după ce condusese, timp de 10 ani, Staatliche Kunstsammlungen din Dresda.

Este primul director nebritanic de la fondarea muzeului până acum. El consideră că, de fapt, Victoria&Albert Museum înseamnă mai multe muzee sub acelaşi acoperiş şi că unul dintre cele mai importante lucruri de acolo îl constituie forţa intelectuală a specialiştilor lui. În consecinţă, afirmă el, “rolul meu este să ofer o platformă acestor specialişti ca ei să se poată exprima şi să poată crea. Mă consider întotdeauna primus inter pares”.

Virginal din sticlă probabil austriac, datat 1580

Unul dintre obiectivele sale este crearea unui dialog între obiectele istorice şi ceea ce există contemporan în ele. “Dacă vrem să facem interesante obiectele trecutului, trebuie să creăm o apropiere contemporană pentru a le pune întrebările de astăzi. Victoria&Albert Museum este atât de interesant pentru că reuşeşte întotdeauna să stabilească nu numai o sinergie între trecut şi viitor, dar şi un dialog între obiecte. (…) el poate ţese în jurul operelor sale un context istoric, politic, social, economic şi să explice tehnicile creării obiectelor”.

Costum de la 1780

În 2017 se va concretiza Future Plan, când un nou edificiu va schimba orientarea muzeului. Noua construcţie este în principal subterană, fundaţiile sale se află la 50 de metri sub pământ şi intrarea va fi accesibilă direct din stradă, de pe o esplanadă, cu cafenea şi restaurant deschis tuturor, aşa cum este şi grădina interioară a muzeului. Construcţia va oferi un spaţiu suplimentar pentru expoziţiile temporare. Recentele expoziţii David Bowie, Moda hollyoodiană, Alexander McQueen au dovedit cererea enormă pentru acest gen de evenimente. Noua construcţie va elibera spaţiul actual de expoziţii temporare din South Court.

Tapiseria Arta Războiului de Judocus de Vos, 1720-1725

“Vom releva arhitectura originală de la South Court şi superba ei structură metalică şi vom renova clădirea”, mărturiseşte directorl muzeului, Martin Roth, adăugând: “Ea va permite lărgirea spaţiului destinat departamentului de fotografie şi, mai ales, transferarea acolo a departamentului Modă, care va beneficia de un spaţiu mai potrivit colecţiilor sale şi interesului pe care ele îl suscită.

Colecţiile de artăindianăvor ocupa locul lăsat liber de modă. În sfârşit, departamentul de artă a secolelor XX şi XXI va fi transferat şi regândit”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.