Noile tendinţe ale dansului contemporan la Bienala de la Veneţia

S-a încheiat, cu câteva zile în urmă, Bienala de Dans de la Veneţia, loc de întâlnire a marilor nume ale coregrafiei contemporane, dar şi de îndrăzneţe experimente la intersecţia performance-ului cu video-ul şi cu muzica. A fost un succes al acestei a X-a ediţii, condusă de coregraful Virgilio Sieni, care a reunit 9.400 de spectatori.

Anne Teresa de Kersmaeker, Vortex temporum

Stea de primă mărime, Maguy Marin, exponentă recunoscută a teatrului-dans francez, a inaugurat Festivalul Internaţional al Dansului Contemporan de la Bienala de la Veneţia. Premiată cu Leul de Aur pentru întreaga carieră, Maguy Marin a abordat relaţia între masculin şi feminin, una dintre preocupările sale constant, în Duo d’Eden, în care trupuri, într-un întuneric profund, se înlănţuie într-o poetică dragoste originară. Fie că este vorba despre elanul corpurilor, despre pasiunea care le înlănţuie sau despre aspectul sculptural care sublimează totul, coregrafia are un stil şi o scriitură specifice dansului contemporan. O aspiraţie către iubire şi nostalgie, dar plăcere estetică înainte de orice.

Daniel Linehan, dbddbb

Maguy Narin, Trisha Brown şi Anne Teresa De Keersmaeker: un trio de doamne ale dansului a onorat Festivalul.

Trisha Brown a adus Planes, Opal Loop, Locos, For M.G.: The Movie, opere care au reiterat etapele artistice din anii ‘60 şi ‘90 ale coregrafei americane.

Aparţinând generaţiei următoare, ce a evoluat sub semnul cercetărilor radicale, Anne Teresa De Keersmaeker a semnat coregrafia Vortex Temporum, pe muzica omonimei capodopere a lui Gérard Grisey, executată live de Ansamblul Ictus. Compusă în 1996 pentru un sextet instrumental (flaut, clarinet, vioară, violă, violoncel şi pian), această operă a compozitorului Gérard Grisey, al cărui nume rămâne legat de “muzica spectrală”, desfăşoară o polifonie a vitezelor, pe care coregrafa a tradus-o într-un dans al tempo-urilor.

Brilliant Corners în coregrafia lui Emanuel Gat

La festival au participat 25 de dansatori şi coregrafi ai scenei contemporane, care au semnat 32 de titluri, dintre care 9, în premieră mondială. Spectacolele au fost programate astfel încât să construiască un parcurs sau o “hartă” între spaţiile Bienalei de la Arsenal (Teatro Piccolo Arsenale, Sale d’Armi, Teatro alle Tese, Tese dei Soppalchi) şi altele, în aer liber sau în sală, împărţite între districtele San Marco, Dorsoduro, Castello până la Isola di San Giorgio.

Annamaria Ajmone, Tiny Extended

Festivalul a focalizat atenţia asupra unui grup de artişti din diferite ţări ale europeni, ca italianca Annamaria Ajmone, care a propus Tiny Extended, o reflecţie asupra relaţiei dintre imaginea în mişcare şi dans, Gabriel Schenker, născut la Washington, crescut la Rio şi de 11 ani resident la Bruxelles, unde şi-a forma experienţa cu Thomas Hauert/Zoo şi Anne Teresa de Keersmaeker/Rosas şi care a adus la Veneţia solo-ul Pulse Constallations, construit pe o reţea de ritmuri pornind de la partitura lui John McGuire, sau newyorkezul Daniel Linehan, asociat al Singel din Anvers şi apoi al Sadler’s Wells din Londra, actualmente la Opera din Lille, interesat de interacţiunile între dans şi alte arte – muzică, video, text, cântec, imagine – ca în spectacolul propus la Veneţia, dbddbb.

Ra-Me de Lara Russo

Au fost apoi mişcările hipnotice ale franco-algerienei Nacera Belaza, formată la întâlnirea a două culturi, care a adus în scenă cinci dansatoare ce s-au rotit ca dervişii, părând constelaţii care gravitează în jurul soarelui, anglo-indiana Shobana Jeyasingh, pioniera unui “dans global”, între tradiţia clasică indiană şi limbajul contemporan, cu trei dansatori principali ai companiei sale, evoluând în Outlander, de-a lungul unei pasarele ce traversează întregul Cenaclu palladian al Fundaţiei G. Cini.

Gabriel Schenker, Pulse Constellations

Coregrafia dadaistă a lui Thomas Hauert şi minunaţii lui dansatori care sunt şi actori, din Compania Zoo, care au venit cu Inaudible, o piesă jucată pe diferite concepte de interpretare a muzicii şi coregrafiei, au încântat. Culorile şi calităţile mişcărilor, dinamica, surprizele, rotirile neaşteptate constituie resursele interpretării, o alchimie sensibilă a măiestriei tehnice şi a libertăţii intuitive.

Sunbee Han dansând în Outlander de Shobana Jeyasingh

Excelentă şi ploaia de muzică electronica a lui Awir Leon sub care israelianul Emanuel Gat a conceput dansul plin de virtuozitate, cu dezvoltări neaşteptat de teatrale ale celor 10 balerini ai săi în Brilliant Corners. Considerat un purist al acestei arte, Emanuel Gat a creat un spectacol despre arta efemeră a dansului, care se naşte, moare şi renaşte mereu în spaţiul circumscris al unui gest. Să faci dans aşa cum Thelonious Monk a compus muzica a fost marea ambiţie a coregrafului, care a împrumutat titlul albumului din 1957 al compozitorului, devenit piatra de temelie a istoriei jazzului.

Albert Quesada, One two ThreeOneTwo

Subtile rezonanţe între trupuri au emanat din dansul celor patru dansatori ai elveţiencei Yasmine Hugonnet, iar tripticul masculin coregrafiat de Lara Russo şi un alt duet, de asemenea, masculin, cu Albert Quesada şi Vakulya Zoltán, care au dansat în ritmuri de flamenco în OneTwoThreeOneTwo, alături de femininul “Duet negru” al Marinei Giovannini şi Vanessei Geniali au stârnit aplauzele spectatorilor.

Isabelle Schad şi artistul de origine franceză Laurent Goldring sunt autorii unui parcurs original, la intersecţia dansului cu performance-ul şi artele vizuale, în care Der Bau,inspirat din povestirea kafkiană omonimă, incompletă şi postumă, este un excelent exemplu.

Thomas Hauert, Inaudible

Virgilio Sieni, Directorul Festivalului, care conduce Biennale Danza pentru al patrulea an consecutiv, a închis evenimentul cu Danze sulla debolezza în Campo San Maurizio, reunind într-un unic spectacol dansatori profesionişti şi tineri, bătrâni din oraş, subliniind că dansul are o dimensiune socială de necontestat.

Francesca Foscarini, distinsă cu Premiul Positano la secţiunea Dans Contemporan, a adus Back Pack; Lara Russo, care a studiat dansul şi fotografia la Barcelona şi Berlin înainte de a se stabili la Bologna şi de a câştiga în 2013 Giovane danza d’autore cu Allumin-io, urmăreşte preocupările ei pentru uman şi materie în Ra-me.

Daniele Ninarello, cu studii la Academia din Rotterdam, care lucrează între Italia şi ţările nordice, a realizat, împreună cu saxofonistul Dan Kinzelman, o evoluţie paralelă a sunetului şi a mişcării în Kudoku.

Maguy Marin primind Leul de Aur

Această a zecea ediţie a festivalului de dans contemporan de la Veneţia a inclus şi laboratoarele de creaţie ale Biennale College – Danza:biennale 2016. “Coloana vertebrală a Festivalului de Dans Contemporan este reprezentată de coregrafi care îşi prezintă opera cu propria lor companie, şi, paralel, prin rezidenţe în cadrul cărora lucrează la pregătirea unor piese inedite, la Biennale College”.

Festivalul i-a recompensat cu Leul de Aur pentru carieră pe coregrafa franceză Maguy Marin, pe compozitorul italian Salvatore Sciarrino şi pe regizorul englez Declan Donnellan.

Exponent istoric al teatru-dansului francez, Maguy Marin a deschis cu operele sale noi căi artei contemporane. Creaţia sa May B, născută din fragmente de texte becketiene în 1981, care este şi acum în repertoriul unor companii din întreaga lume, este o dovadă a forţei stilului coregrafei.

În trecut, Leul de Aur penru carieră a mai recompensat pe Merce Cunningham (1995), Carolyn Carlson (2006), Pina Bausch (2007), Jirí Kylián (2008), William Forsythe (2010), Sylvie Guillem (2012), Steve Paxton (2014), Anne Teresa De Keersmaeker (2015).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.