Notele NSA privind preşedinţii francezi interceptaţi

Ultimii trei preşedinţi francezi –Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande – au fost spionaţi de NSA, Agenţia americană pentru Securitate, cel puţin între 2006 şi 2012, aşa cum arată documente ale WikiLeaks publicate marţi seara de cotidianul parizian „Libération ”. Dezvăluirile respective l-au detarminat pe actualul şef al statului să convoace a doua zi o şedinţă a Consiliului Apărării. De asemenea, presa franceză „a luat foc” , în vreme ce, peste Ocean, afacerea a fost tratată superficial, dacă nu chiar ignorată.Totuşi, în mass media din Hexagon au existat voci care au susţinut că „toată lumea spionează pe toată lumea” sau că şi Franţa, la rândul ei, spionează pe alţii. În materie de spionaj nu există aliaţi, prieteni sau duşmani, delara un specialist în servicii secrete de pe malul Senei. În ce-o priveşte, dacă, la început, Casa Albă a refuzart orice comentariu, în final ea a dat asigurări că Statele Unite nu îi ascultă telefoanele lui Francois Hollande.Sic!

Documentele dezvăluite de WikiLeaks, clasificate „Top-Secret” , constau în principal în cinci note ale NSA, ce au la bază„ interceptări” ale comunicaţiilor. Acestea erau destinate „comunităţii informaţiilor ” din SUA şi responsabililor NSA, scrie ziarul „Libération ” .

În cele ce urmează prezentăm varianta lor în română după cea publicată în franceză de cotidianul parizian Huffington Post fr.

Nota nr 1 din 5
22 mai 2012

„Preşedintele francez convoacă consultări secrete privind zona euro şi o întâlnire cu opoziţia germană ”

Traducerea textului (menţiunile „comentarii” provin din notă) – „Preşedintele francez Francois Hollande a aprobat organizarea unei reuniuni secrete la Paris pentru a aborda criza din zona euro. La 18 mai, Hollande a cerut premierului Jean-Marc Ayrault să organizeze o reuniune în birourile preşedinţiei Republicii (la Elysee) pentru săptămâna viitoare. Hollande, Ayrault şi „miniştrii implicaţi” trebuie să ia parte la ea şi să insiste îndeosebi asupra consecinţelor pentru economia franceză, în general, şi pentru băncile franceze în particular. Hollande a subliniat că reuniunea trebuie să rămână secretă.(COMENTARIU: preşedintele francez pare a se îndoi că dacă Parisul ia în calcul serios posibilitatea unei ieşiri a Greciei din zona euro, creza s-ar agrava). De altfel, întâlniri secrete trebuie să aibă loc la Paris între înalţi funcţionari francezi şi membri ai Partidului Social Democrat German (SPD). Hollande a dat asigurări primului său ministru că o atate reuniune la Elysee era „fezabilă”, chiar dacă Ayrault a insistat pe lângă preşedinte să se păstreze caracterul ei secret pentru a evita probleme diplomatice. (COMENTARIU: prin „probleme diplomatice”, Ayrault se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla dacă Angela Merkel, cancelara Germaniei, ar afla că Hollande are întâlniri cu opoziţia germană fără ştirea ei). El reamintise că, urmare a discuţiilor cu Merekel, de săptâmâna trecută, de la Berlin, Hollande se plângea de lipsa de progrese concrete şi că era vorba de fapt de un mare spectacol. Hollande a găsit-o pe cancelară acaparată de pactul bugetar european şi îndeosebi de Grecia, pe care, susţine el, ea ar fi lăsat-o din braţe şi faţă de care refuză orice concesie. Această situaţie ar fi provocat o mare nelinişte lui Hollande în ce priveşte Grecia şi poporul grec, care ar putea reacţiona, votând pentru un partid extremist. După întâlnirea lui cu Merkel, preşedintele francez l-a contactat pe Sigmar Gabriel, preşedintele SPD, spre a-l invita la Paris, pentru convorbiri”.

Nota nr 2 din 5
24 martie 2010

„Probleme sensibile pe ordinea de zi la întâlnirea dintre preşedinţii francez şi american, săptămâna viitoare, la Washington”

Traducerea textului (menţiunile „comentarii” provin din notă) – „Preşedintele francez Sarkozy are intenţia să abordeze un anumit număr de subiecte sensibile cu preşedintele american atunci când cei doi se vor întâlni la Washington, la 31 martie, rezultă dintr-o discuţie ce a avut loc săptămâna trecută între ambasadorul Franţei la Washington, Pierre Vimont, şi consilierul diplomatic al lui Sarkozy, Jean-David Levitte.Vimont a spus că preşedintele francez va exprima frustrarea ce i-a provocat-o faptul că Washingtonul a dat înapoi în ce priveşte propunerea americană a unui acord de cooperare bilaterală în materie de informaţii şi că Sarkozy are intenţia să continue să insiste ca el să fie semnat. După Vimont şi Levitte, principalul punct de dezacord este dorinţa americană de a continua activităţile de spionaj vizând Franţa. În legătură cu Afganistanul, Levitte arăta că Sarkozy este gata să trimită mai mulţi instructori militari, dar doreşte clarificări asupra mărimii efectivelor necesare, văzând cifrele contradictorii comunicate de sursele americane. Un alt subiect propus: eforturile EADS pentru a obţine un contract privind un avion de aprovizionare în aer pentru armata americană. Vimont a spus cu jumătate de gură că s-au făcut progrese în direcţia asta, fără a oferi mai multe detalii.Levitte nu avea de gând să pună pe ordinea de zi contenciosul referitor la Pernod Richard (al doilea cel mai mare grup mondial producător de băuturi spirtoase), dar Sarkozy tocmai discutase cu PDG al firmei, care i-a cerut preşedintelui să intervină în favoarea lui. (COMENTARIU: Patrick Richard, preşedintele Consiliului de Administraţie de la Pernod Richard, este, după cum se pare, unul dintre susţinătorii cei mai bogaţi ai lui Sarkozy). Vimont a calificat această problemă ca foarte politică în Statele Unite şi a apreciat că o cerere adresată direct Casei Albe s-ar putea dovedi utilă. Chiar dacă Sarkozy are intenţia să abordeze subiectul cu preşedintele american, Levitte va vorbi despre ea cu consilierul economic al preşedintelui SUA şi cu consilierul adjunct pentru Securitate Naţională. In fine, Levitte se aşteaptă ca cei doi conducători să aibă schimburi de opinii asupra altor probleme de importanţă precum Iranul, procesul de pace în Orientul Mijlociu, Afganistanul şi Pakistanul, Yemenul, Somalia, Sachelul, Rusia, China, Turcia, încălzirea climei şi situaţia financiară a mai multor ţări europene; totuşi, el n-a oferit alte detalii asupra acestor subiecte”).

Nota nr. 3 din 5

2006

„Preşedintele francez insistă pentru numirea lui Roed-Larsen în postul de secretar general adjunct al ONU”

Traducerea textului (menţiunile „comentarii” provin din notă) – „Preşedintele francez Jacques Chirac a cerut ministrului Afacerilor Externe, Philippe Douste-Blazy, la 23 decembrie, să facă tot posibilul ca Terje Roed-Larsen, actualul trimis special al ONU pentru aplicarea Rezoluţiei 1559 a Consiliului de Securitate al ONU, să fie numit secretar general adjunct sau să i se ofere un post echivalent. Chirac şi-a prezentat foarte clar poziţia, insistând asupra manierei în care doreşte ca Douste-Blazy să procedeze, cerându-i să discute cu noul secretar general Ban Ki-moon şi să-i comunice părerea acestuia în legătură cu problema postului de adjunct al său. (COMENTARIU: Instrucţiunile detaliate ale lui Chirac se datorează probabil propensiunii ministrului de a emite păreri inexacte sau în contratimp, demonstrată pe larg în trecut, şi care explică numeroasele reproşuri prezidenţiale). Preşedintele aprobă numirea lui Roed-Larsen din mai multe motive, în particular datorită convingerii sale că situaţia din Orientul Mijlociu reclamă un expert ce dispune de experienţă în regiune şi că – cel puţin acum – Franţa, Rusia şi SUA susţin toate aceeaşi persoană. De altfel, Ban are intenţia de a-l păstra pe francezul Jean-Marie Guechenno în fruntea Departamentului Operaţiunilor de Menţinere a Păcii al ONU, care trebuie împărţit în două, noua direcţie ocupându-se de aspectele logistice. Această sciziune programată a provocat furia lui Douste-Blazy, care aprecia că ar fi o catastrofă”.

Nota nr. 4 din 5
10 iunie 2011

„Sarkozy, hotărât să meargă mai departe cu iniţiativa privind Orientul Mijociu, ar putea face presiuni asupra preşedintelui american”

Traducerea textului (menţiunile „comentarii” provin din notă) – „In pofida unei aparente lipse de interes din partea anumitor actori de prim plan, preşedintele francez Nicolas Sarkozya şi-a confirmat, la 7 iunie, hotărârea de a lansa o iniţiativă vizând reluarea convorbirilor de pace directe între Israel şi palestinieni. O convorbitre între Sarkozy şi ministrul său de externe, Alain Juppe, a dezvăluit şi că el are de gând să implice Quartetul în proces; totodată, ei s-au arătat circumspecţi asupra unor atare invitaţii întrucât grupul s-ar putea să nu împărtăşească voinţa Parisului. Nefăcând parte din membrii Quartetului, presupun ei, Franţa nu va putea avea nicio reacţie la ceea ce va rezulta după aceste reuniuni şi, dacă grupul ar decide să nu susţină convorbirile directe, iniţiativa franceză ar muri în faşă. Altă preocupare este legată de dinamica Quartetului: teama Parisului că în aceste întâlniri, la care vor lua parte Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi Securitate Comună, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, şi Secretarul de Stat american, ultimii doi vor domina dezbaterile. In fine, preşedintele a evocat ideea de a face apel la preşedintele rus, Dmitri Medvedev, pentru o eventuală iniţiativă comună, fără Statele Unite, sau, o altă opţine, de a lansa un ultimatum preşedintelui american asupra independenţei Palestinei. Acest ultimatum ar cere Washingtonului ca el să susţină eforturile Franţei pentru relansarea procesului de pace, fără de care Sarkozy îi va spune preşedintelui american că Parisul nu va susţine Statele Unite în septembrie (fără îndoială, referindu-se la deliberările Adunării Generale a ONU privind recunoaşterea unui stat palestinian).”

Nota nr.5 din 5
2008

„Sarkozy se crede singurul capabil să rezolve criza financiară mondială”

Traducerea textului (menţiunile „comentarii” provin din notă) – „Preşedintele francez Nicolas Sarkozy apreciază că are responsabilitea faţă de Europa şi întreaga lume de a pune la punct un plan pentru rezolvarea crizei financiare mondiale. El a apreciat apoi că, dat fiind faptul că Franţa asigură preşedinţia UE, este singurul care ar putea face aşa ceva acum. Preşedintele a imputat erorilor Executivului american numeroasele probleme economice actuale, dar crede că Washingtonul ţine seama de anumite sfaturi ale sale. După părerea lui, este pentru prima dată când Statele Unite nu au luat iniţiativa în gestionarea unei crize mondiale, iar Franţa ar putea prelua acum comanda. Sarkozy este hotărât ca la summit-ul financiar de la jumătatea lunii noiembrie, pe care l-a iniţiat, să aducă schimbări draconice sistemului financiar internaţional. In sfârşit, preşedintele francez s-a declarat satisfăcut de progresele realizate în cadrul UE pentru atenuarea crizei şi pentru excelentele sale raporturi de lucru cu premierii britanic şi spaniol.”

Aşadar, acestea sunt notele redactate de NSA după interceptarea convorbirilor preşedinţilor francezi cu colaboratori direcţi sau ale unor apropiaţiai lor. În ce priveşte numerele interceptate s-a stabilit că acestea aparţineau lui: Nicolas Sarkozy, Jean-David Levitte (consilier diplomatic al lui Sarkozy între 2007 – 2012), Claude Guéant (secretar general la Élysée între 2007 -2010), Jean-Pierre Jouyet (secretar de stat la Afaceri Europene 2007 -2008), Pierre Lellouche (secretar de stat aux la Afaceri Europene între 2009 şi 2010, apoi secretar de stat la Comerţ între 2010 şi 2012), Bernard Valero (purtător de cuvânt la MAE între 2009 şi 2012), Laurence Tubiana, funcţionar la Quai d’Orsay. Libération scrie că antena de la palatul Elysée a celulei care se ocupa de « telefonul roşu » a fost spionată. De asemenea, toţi membrii staffului preşedintelui Francois Hollande erau interceptaţi, iar instalaţia NSA se află pe acoperişul Ambasadei SUA din Paris.

Ajunşi aici trebuie spus că, încă din 2013, NSA a fost acuzată direct că spionează lideri vest-europeni. Cel mai răsunător caz dezbătut amplu de presă a fost al telefonului mobil al cancelarei germane, Angela Merkel. Ajunşi aici, nu putem decât reaminti opnia lui Bertrand Badie, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, care spunea că „spionajul între ţări prietene a existat dintotdeauna” şi că în ce priveşte spionajul „nu există prieteni, doar interese!”.