Nou raport subliniază pericolul global al fracturării hidraulice

Un nou avertisment dat elitelor globale înainte de a fi mult prea târziu

Un nou raport, publicat în ultima zi a rundei de negocieri climatice globale din Peru, subliniază extinderea lentă a industriei de fracturare în aproape fiecare continent, atrăgând atenţia nu numai asupra pericolelor potenţiale legate de poluarea toxică, aprovizionarea cu apă şi cutremure, ci şi asupra ameninţării pe care o reprezintă industria de fracking asupra schimbărilor climatice globale. Pentru a opri distrugerea iminentă a planetei, se impune luarea imediată de măsuri pentru a opri goana după gaz declanşată la nivel mondial de inconştienţa exploatării hidrocarburilor neconvenţionale.

Raportul, publicat de Friends of the Earth Europe, analizează planurile privind fracturarea hidraulică din 11 ţări din Africa, Asia, America Latină şi Rusia, avertizând în legătură cu pericolele specifice în fiecare locaţie, împreună cu riscul schimbărilor climatice în ţările în care statul de drept este relativ slab. „Peste tot pe glob oamenii şi comunităţile plătesc deja preţul crizei climatice cu mijloacele de subzistenţă şi cu viaţa”, a declarat Susann Scherbarth, responsabilă pe probleme de justiţie climatică şi energie în cadrul Friends of the Earth Europe. „Fracturarea va înrăutăţi lucrurile şi nu are ce căuta într-un viitor energetic curat.”
Documentul de 80 de pagini descrie planurile de fracturare de pe întreg globul, de la pădurea amazoniană din Brazilia (şi despădurirea, care merge mână în mână cu forajul), evidenţiază pericolul pe care acest proces care foloseşte cantităţi enorme de apă îl prezintă pentru zone cu acvifere aflate pe cale de dispariţie în state din Africa, şi constată că licenţe pentru foraj de gaze de şist au fost emise în zone seismice, precum cea de la poalele munţilor Himalaya din India şi China.

Raportul vine într-un moment în care reprezentanţii a 195 de ţări s-au reunit la Lima, pentru a negocia noi limite privind emisia de gaze cu efect de seră şi pentru a preveni schimbări climatice catastrofale. Perspectivele pentru aceste discuţii erau destul de sumbre, cu “The New York Times” care spunea că ar fi imposibil să se oprească încălzirea globală cu 2 grade Celsius.

De fapt, o încălzire cu cel puţin 3,6 grade pare „inevitabilă”, conform “The New York Times”, scopul negocierilor fiind, de fapt, să prevină creşterea temperaturii globale cu între 4 şi 10 grade Celsius până la finalul secolului, punct de la care planeta ar deveni nelocuibilă. Cu o miză extraordinar de mare, unii se tem că negocierile se vor transforma într-o soluţie superficială, care ar putea face mai mult rău decât bine pentru climă: gazul de şist, care elimină mai puţin CO2, în centrul discuţiilor climatice, dar care, de fapt, produce foarte mult metan, un alt tip de gaz cu efect extrem de puternic asupra schimbărilor climatice, încât beneficiile privind emisiile de CO2 ar putea fi uşor umbrite.

„Realitatea este că toţi poluatorii climatici majori fac în continuare prea puţin pentru a aborda criza climatică”, a declarat Jagoda Munic, preşedinte al Friends of the Earth International. „Guvernele noastre sunt în mare parte axate pe soluţii false şi energie murdară, cum ar fi fracturarea hidraulică.”

Lobby-ul american şi expansiunea globală a goanei după hidrocarburi neconvenţionale

Gazul de şist are deja un sprijin puternic din partea administraţiei Obama în SUA: „Extras în condiţii de siguranţă, gazul de şist este combustibilul de tranziţie care poate alimenta economia noastră cu mai puţină poluare cu carbon, care provoacă schimbările climatice”, a declarat preşedintele Obama în cursul discursului său din acest an privind Starea Naţiunii.

Din păcate, aceasta este o afirmaţie care a fost demascată în repetate rânduri de studiile de ştiinţifice referenţiate (peer reviewed), cu mai multe studii care arată că în prezent se scurge atât de mult metan în SUA de la sonde, din conducte şi din alte infrastructuri încât arderea gazului de şist are un efect asupra climei mult mai puternic decât ceea ce a fost considerat până acum cel mai murdar combustibil fosil: cărbunele.

Raportul realizat de Friends of the Earth evidenţiază rolul pe care Departamentul de Stat al lui Obama l-a jucat în încurajarea extinderii fracturării în întreaga lume. În aprilie 2010, SUA au lansat o Iniţiativă Globală privind Gazele de şist, cu scopul de a ajuta alte ţări să identifice şi să dezvolte combustibilii fosili neconvenţionali, precum gazele de şist. Această iniţiativă continuă sub un nume nou, „Programul tehnic de angajament privind gazele neconvenţionale (UGTEP)” (sintagma „de şist”, care dădea bătaie de cap din cauza protestelor, a fost scoasă din titulatură – n.red.) şi are un buget pentru 2015 de 5,9 milioane dolari, care se va împărţi cu Biroul Departamentului de Stat al resurselor energetice.

Acest program a jucat un rol major în încurajarea de foraj în spatele scenei, a concluzionat raportul. „UGTEP foloseşte canalele oficiale ale guvernului şi banii contribuabililor americani” pentru a promova fracturarea hidraulică orizontală de mare volum la nivel mondial, deschizând uşa pentru principalii actori globali din industria de petrol şi gaze”, se arată în raport. Prin UGTEP, SUA sunt de asemenea implicate activ în remodelarea reglementărilor juridice străine existente pentru a crea cadrul juridic dorit pentru dezvoltarea de petrol şi gaze de şist în ţările vizate.

Ce se întâmplă când corporaţia face legislaţia?

În primul rând, raportul avertizează asupra pericolelor de mediu în ţările în care statul de drept este relativ lax.
„Extinderea planificată emergentă a industriei gazelor de şist în afara UE şi a Americii de Nord ridică probleme serioase din cauza impactului de mediu, social şi de sănătate, aproape inevitabile, deja observate la situri de fracturare existente”, consideră Friends of the Earth.

„Având în vedere că aceste probleme s-au dovedit greu de evitat în ţările cu reglementări relativ puternice privind protecţia mediului, cum poate fi monitorizată această industrie în mod adecvat în ţările în care standardele de mediu sunt adesea mai scăzute (şi uneori inexistente), şi/sau în cazul în care capacitatea de aplicare a legisaţiei de mediu este frecvent limitată şi unde corupţia poate fi o realitate de zi cu zi?”

În Mexic, raportul s-a concentrat pe ameninţarea legată de consumul de apă. „Majoritatea zăcămintelor de şist din Mexic se suprapun cu zonele care sunt deja afectate de un nivel ridicat de stres în ceea ce priveşte resursele de apă”, a constatat raportul, adăugând că două treimi din resursele de gaze şist se află sub zone care se confruntă cu probleme privind aprovizionarea cu apă. În plus, formaţiunea de şist se află sub Parcul Naţional Cumbres de la Monterrey, care găzduieşte ecosisteme fragile şi formaţiuni geologice şi cascade de o frumuseţe aparte.

Rezervele de gaze de şist din Brazilia se află sub unul dintre cele mai mari acvifere din lume, care se extinde şi în 3 ţări vecine, ridicând problema ca, în cazul contaminării, efectele s-ar întinde în Argentina, Paraguay şi Uruguay.

Și Argentina se confruntă cu probleme similare privind rezervele de apă în continuă scădere, problemele masive identificate de raport fiind drepturile populaţiilor indigene, care sunt încălcate masiv de companiile de foraj. Aici există temeri masive privind contaminarea acviferului Guarani, unul din cele mai mari din lume. Argentina are planuri măreţe privind fracturarea hidraulică şi colaborează intens cu companii americane în proiectele de fracturare hidraulică aflate în diferite zone ale ţării.

Raportul notează faptul că se estimează că Algeria deţine cel de-al treilea zăcământ de gaze de şist din lume, adăugând că, în luna iulie, compania naţională petrolieră a anunţat planuri de investiţii de peste 100 miliarde dolari, în forajul gazelor de şist în următorii cinci ani.

Însă toată această activitate de fracturare va necesita cantităţi mari de apă – în unul dintre locurile cele mai aride de pe glob. „Deficitul de apă a atins deja un punct critic în regiune, cu Algeria, Tunisia şi Maroc deja considerate ca suferind de o lipsă severă de apă (mai puţin de500 m³ pe cap de locuitor pe an), în viitor estimându-se secete severe în viitor”, constată raportul, avertizând în legătură cu tulburări sociale în cazul în care preţurile la alimente şi la apă cresc.

Anul trecut, fracturarea de gaze de şist a ajuns şi în India. „Prima sondă de explorare de succes a gazelor de şist în India a fost forată în octombrie 2013, în apropiere de Jambusar, în bazinul Cambay”, se arată în raport. Dar marea îngrijorare în regiune se concentrează asupra riscului seismic. „India este situată la intersecţia a două plăci tectonice foarte active (placa indo-australiană şi placa eurasiatică), a căror coliziune a creat lanţul montan Himalaya. Deoarece această zonă de orogen este încă activă, India se află într-o regiune cu un risc seismc deosebit, ceea ce ridică întrebări serioase în legătură cu riscurile asumate în momentul în care se permite executarea de operaţiuni de fracturare în regiune.

De asemenea, şi proiectele privind fracturarea hidraulică din China dau fiori autorilor raportului. Pe de o parte, este invocată criza iminentă a apei, cu care se confruntă numeroase regiuni din China, pe de altă parte, este vizat pericolul enorm care decurge din fracturarea hidraulică în zone extrem de sensibile din punct de vedere seismic. De asemenea, zonele prospective pentru gaze de şist din China se suprapun pe zone extrem de populate, ceea ce va duce la competiţie puternică pentru apă şi terenuri între agricultură şi industria de fracturare hidraulică. De asemenea, în unele zone cu resurse de gaze de şist, s-a descoperit prezenţa hidrogenului sulfurat, un gaz extrem de toxic, care se eliberează în atmosferă. China are deja un istoric cu astfel de incidente. În decembrie 2003, un puţ de foraj a explodat, eliberând în atmosferă cantităţi de hidrogen sulfurat, ducând la moartea a 243 de persoane şi rănirea a 9.000 de persoane, în regiunea Sichuan, care este şi o regiune cu un risc seismic extrem de ridicat – aici a avut loc şi cutremurul din 2008, care a cauzat 70.000 de victime şi 20.000 de persoane dispărute. Fracturarea hidraulică se poate dovedi catastrofală pentru regiunea Sichuan, dar şi pentru întreaga Chină. Să ne imaginăm o populaţie 1,5 miliarde de locuitori care nu mai are sursă de alimentare cu apă şi hrană şi conflictele sociale de scară globală care pot să decurgă dintr-un asemenea scenariu probabil.

În Indonezia, unde până la 90% din faliile din unele zone sunt considerate potenţial active, pericolul de cutremur se suprapune pericolului privind dispariţia faunei săbatice. „Un număr de bazine de gaze de şist potenţiale din Indonezia se suprapun zonelor de pădure care deja se confruntă cu presiuni serioase de mediu. Având în vedere gradul ridicat de utilizare a terenului specific industriei de exploatare a gazului şi petrolului de şist şi a gazului provenit din cărbunele de mină, orice dezvoltare potenţială masivă duce la noi defrişări, nu în ultimul rând din cauza necesităţii de dezvoltare a infrastructurii pentru industrie. Acest lucru ar agrava situaţia unor animale, cum ar fi urangutanii de Sumatra şi Borneo, care sunt deja în pericol de dispariţie.”

Raportul pune sub lupă şi planurile de fracturare din Rusia, acuzată, fără dovezi, de finanţarea protestelor globale împotriva fracturării hidraulice, unde momentan se fac explorări în mai multe zone, cu implicarea unor companii americane, alături de cele ruseşti, în special în Siberia.

Toate aceste efecte posibile enumerate de raport se adaugă scurgerilor de metan cu impact asupra schimbărilor climatice şi dioxidului de carbon eliberat prin însăşi arderea gazelor naturale. „Gazul natural nu a fost şi nu va fi niciodată un combustibil fosil curat”, a spus raportul Friends of the Earth. „Perioada de timp pe care o avem pentru a evita o creştere a temperaturii cu 2 grade Celsius ne obligă să căutam urgent soluţii cu adevărat durabile. Investiţia în şi mai multe surse de energie bazate pe combustibili fosili va ajuta la atingerea acestor obiective.”

Quo vadis?

Raportul concluzionează, mai degrabă optimist, decât realist, dacă e să ne uităm la noul comisar pentru Energie şi Schimbări Climatice, Miguel Canete, precum şi la noul preşedinte al UE, Donald Tusk, fostul prim-minstru polonez, un mare suporter al fracturării hidraulice, că Uniunea Europeană este capabilă şi ar trebui să fie dispusă să îşi asigure rolul de lider când vine vorba de eforturile atât de necesare ca răspuns la provocările cauzate de schimbările climatice. Inovaţiile create în Europa privind energiile regenerabile şi eficienţa energetică ar putea fi folosite nu doar pentru a genera creştere economică, ci şi pentru a oferi soluţii sustenabile statelor care se chinuie să găsească ieşirea din crizele energetice, climatice şi economice.

Între timp, în Bruxelles şi în lume, lobby-ul companiilor petroliere pare să capete din ce în ce mai mult teren, iar multitudinea de studii care subliniază necesitatea schimbării modelului energetic la nivel global sunt ignorate, în timp ce planuri de investiţie de sute de miliarde de dolari în exploatarea petrolului şi gazelor de şist sunt puse la punct. Peste tot, cetăţenii protestează împotriva exploatării de petrol şi gaze, însă guvernele plătesc din ce în ce mai mult pentru finanţarea unui aparat represiv şi de control al mişcărilor privind justiţia climatică. Catastrofele globale nu prididesc pe tot globul, iar elitele mondiale par să aibă un văl din ce în ce mai gros peste ochi. Oare conferinţa COP20 de la Paris, din 2015, are vreo şansă să readucă vederea elitelor globale?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.