Noua aristocraţie planetară se întâlneşte în galeriile de artă şi la marile licitaţii

Dacă vă gândiţi că saloanele băncilor sunt exclusiviste ca altădată, dacă vi se pare că lumea spectacolului, a cinema-ului şi a haute couture e formată numai din snobi, vă înşelaţi. Poate că nu cunoaşteţi universul celor care se învârt în lumea mondială a artelor, locul virtual unde se naşte aristocraţia planetară a secolului al XXI-lea.

Acolo, nobilimea viitorului are o aură de inedită eleganţă, excesul bogăţiei, aşa cum se întâmpla şi odinioară, este utilizat de către aceasta şi în beneficiul altora. Este o problemă de stil. Să ne aducem aminte că în timpul unei licitaţii de la Londra din 2010 afost un adevărat război la telefon pentru a acapara L’homme qui marche (Bărbat mergând), o minunată sculptură din 1961, înaltă de doi metri, de Alberto Giacometti, la care oferta finală a fost de 103,4 milioane de dolari. Persoana care a discutat la telefon cu concurentul care a pierdut licitaţia a povestit că acesta a avut o adevărată criză de plâns pentru că a lăsat să-i scape ”ocazia pe care o urmărise toată viaţa”.

La Casa de licitaţie Sotheby’s din Londra în iulie 2015

De fapt, chiar dacă nu este de crezut, nu mai este suficient să ai foarte mulţi bani pentru a fi stimat în circuitul internaţional al artei. Directorul unei galerii povestea la o cină amicală: ”Dacă avem de-a face cu o persoană foarte bogată, dar fără bun-gust, ştim că vom reuşi să-i vindem maximum trei sau patru opere. Dacă, dimpotrivă, întâlnim o persoană cultă – fie că are bani mulţi sau puţini –, nu ne înşelăm. Împreună vom face afaceri bune şi descoperiri optime pentru toată viaţa”.

Lucas Cranach cel Bătrân, Gura adevărului

În lumea artei, linia de demarcaţie între cei care intră şi cei care nu intră, între cei care sunt acceptaţi şi cei care sunt respinşi, între cei care sunt educaţi şi au un grad de rafinament la care se adaugă sensibilitate şi între cei care nu intră în acest club aristocratic e foarte clară. Numeroşi mari colecţionari sfârşesc prin a-şi dona întreaga lor colecţie unui muzeu sau chiar creează fundaţii caritabile. Şi unii şi alţii sunt în simbioză cu arta. Aşa cum explica Ezra Pound, ”dacă un mecena achiziţionează de la un artist care are nevoie de bani pentru a-şi cumpăra hrană, acesta este de partea artistului, construieşte arta în lume, o creează”.

Jacopo Sansovino (1486-1570), Relief cu Madona cu Pruncul, Veneţia

Cu câţiva ani în urmă, cumpărătorii de la licitaţiile de artă proveneau din 6-7 naţiuni, iar vizitatorii erau cei din partea locului. Astăzi, cumpărătorii vin din 50 de ţări diferite, iar pasionaţii, din întreaga lume. Este o adevărată încrucişare de naţionalităţi, obiceiuri şi religii, sub denumirea de artă contemporană. În centru stau istoria şi cultura, dincolo de finanţe.

Berjeră Ludovic al XVI-lea, din lemn aurit, datat 1780, realizat pentru Maria Antoaneta

Care este originea şi cum funcţiona mecanismul licitaţiilor operelor de artă? Semnificaţia de a vinde la licitaţiile de artă venea de la vechii romani, de la cei care învingeau cu oferta cea mai bună pentru a-şi achiziţiona prizonieri sau sclavi din pământurile cucerite. În Evul Mediu a început să circule termenul: ”Cât valorează?”. La jumătatea secolului al XVII-lea, în Ţările de Jos, apoi la Paris, Londra, sistemul de vânzare a început să se rafineze. În 1744 s-a născut Casa de licitaţii Sotheby’s, avându-l ca fondator pe Samuel Baker, care a vândut prima bibliotecă a lui Sir John Stanley, membru al Parlamentului britanic. A reuşit să strângă câteva sute de lire sterline. Două secole mai târziu, în 6 decembrie 1983, o singură carte din acea bibliotecă, The Gospels of Henry the Lion, a fost vândută cu 8 milioane de lire sterline.

Cabinete realizate la Roma în secolul al XVII-lea, cu pietre dure

La moartea lui Baker, în 1778, firma a trecut sub controlul nepotului său, John Sotheby, care la început se ocupa numai de cărţi, achiziţionând volumele pe care Napoleon Bonaparte le-a dus în exil în Insula Elena.

Între timp, în 1766, James Christie a fondat Casa de licitaţii care este concurenta lui Sotheby’s. În 1859, alături de fiul fondatorului, au intrat în societate William Manson şi Thomas Wood. Astăzi, de la 1988, firma, care are 53 de filiale în 33 de ţări, îi aparţine lui François Pinault.

Cutie imperială din aur, cu diamante şi email

Dar să ne întoarcem la istorie. Marea dezvoltare a pieţei de artă începe după cel de al Doilea Război Mondial. În 1955, Sotheby’s îşi deschide un oficiu la New York. În 1964 îşi perfecţionează fuziunea cu Park-Bernet, cea mai important casă de licitaţii din Statele Unite. A fost o operaţiune genială, care i-a permis să investească în piaţa de artă a operelor moderne şi impresioniste. Între timp, în Europa a fost organizată, în 1958, prima casă de licitaţii Goldschmidt Collection, care cuprindea 7 dintre cei mai importanţi pictori impresionişti şi moderni, niciodată apăruţi pe piaţa de artă până atunci. Aşa încât interesul publicului a fost enorm. Toţi participanţii au fost obligaţi a se prezenta în ţinută de seară adecvată. Aşa încât, Evening Sales, care s-au constituit atunci nu erau numai comerciale, dar şi serate de Gală. Restul este memorie recentă. Cu crizele sociale ale anilor ‘70 s-a observat o creştere a pieţei de artă care a culminat către anii ‘80 graţie şi miliardarilor japonezi care au apărut la vânătoare de Van Gogh, Renoir…

Comori la Londra. Record pentru Cranach la Sotheby’s: 9.333.000 de lire sterline

Ferdinand Bol, Portret de băiat

Ca în fiecare vară, Sotheby’s şi Christie’s organizează licitaţii în care sunt propuse capodopere ale artelor decorative, dar şi mobilier, porţelanuri, bronzuri aurite şi acoperite cu pietre dure, de provenienţă exclusivistă.

Sub titlul Comori, la licitaţia ce a avut loc la Sotheby’s a obţinut un adevărat record pentru pictura lui Lucas Cranach cel Bătrân, Gura adevărului, ce a fost adjudecată pentru 9.333.000 de lire sterline.

Hans Holbein cel Tânăr, Portretul regelui Henric al VIII-lea

Casa de licitaţie a obţinut un rezultat de 14-19 milioane de lire sterline la această licitaţie, o sumă mult mai mică faţă de vara trecută, când încasările au fost duble, prezentând piese super selecţionate. Dar era inclusă şi o colecţie privată, provenind de la Ducele de Northumberland.

Licitaţia de artă de la Sotheby’s din 8 iulie, cu un total de vânzare de 39.310.750 de lire sterline

”Am ajuns la cea de a cincea ediţie şi aş putea spune că piaţa de artă a devenit din ce în ce mai pretenţioasă şi mai puternică. Nu e de relevat numai calitatea pieselor, extrem de elevată, dar şi faptul că piesele prezentate nu au fost niciodată văzute sau publicate. Ele provin din case prestigioase, aşa cum sunt Castelul Howard sau Villa Borghese, din colecţia lordului Carlisle, care a achiziţionat vila în 1739.”

Cocoş şi perlă

Nimic surprinzător pentru lotul top al catalogului, constând în ultimul cadou oferit de Napoleon fiului său, la împlinirea vârstei de 3 ani, o pereche de Pistoale cizelate în aur, ce au fost vândute pentru 95.000 de lire sterline. Datate 1814, ele au fost realizate de celebrul armurier Jean Lepage, estimarea fiind între 800 şi 1,2 milioane de lire sterline.

Două Cabinete cu intarsii în pietre dure, din secolul al XVII-lea, au fost vândute cu un preţ depăşind puţin suma de pornire: 1.265.000 de lire sterline.

Veneţia de Bernardo Belotto, provenind din colecţia Castelului Howard

A depăşit cu mult suma de pornire un Vas din granit, provenind din Egipt, din Alexandria, datat secolul I d.Ch. Originalul s-a aflat în Băile Augusto din Roma şi a fost achiziţionat, în 1801, de Frederick Howard. Acest vas, foarte înalt, 68,5 centimetri, provenea din prestigioasa colecţie a Castelului Howard din Yorkshire, o rafinată clădire celebră englezească unde Stanley Kubrick a filmat Barry Lyndon. Vasul a fost vândut pentru 1.085.000 de lire sterline.

Birou semnat Charles Cressent

Între alte piese provenind din această fabuloasă reşedinţă se află şi o Vedută a Veneţiei, realizată de Bernardo Bellotto, care reprezintă Canal Grande în faţa Palatului Foscari, preluată direct de la artist în 1738 de către Contele de Carlisle, cu ocazia Turului Italiei. Pentru prima dată aflată pe piaţa de artă la o licitaţie, cotată în catalogul Old Master Paintings la 3,5 milioane de lire sterline, lucrarea şi-a schimbat proprietarul pentru 2.557.000 de lire sterline.

Fotoliul zis Elefantin, de Jean Royere

Aceeaşi cotaţie înaltă pentru o pânză reprezentând Madona cu Pruncul, realizată la 1500 în atelierul lui Jacopo Sansovino.

Tot de această dată s-au aflat în licitaţiile din Londra şi opere aparţinând lui Nicolae al II-lea al Rusiei, lui Edward al VII-lea şi Napoleon al II-lea.

Orologiu de aur cu safire, diamante, turcoaze şi granate

Tabloul Gura adevărului de Lucas Cranach cel Bătrân a obţinut un adevărat record. Realizată între 1525 şi 1528, pictura reprezintă legenda potrivit căreia o femeie a fost acuzată de adulter şi şi-a dovedit inocenţa punând mâna în interiorul măştii. Se spune că dacă mâna rămâne liberă, femeia a spus adevărul. ”Nu am fost niciodată atinsă de un alt bărbat în afara soţului meu” şi astfel a scăpat de umilirea public. Pictura a rămas celebră după legendarul film Vacanţă la Roma cu Gregory Peck şi Audrey Hepburn, în care ea îşi punea mâna într-o sculptură reprezentând gura unui leu.

Masă Bibliotecă turnantă din 1920 de Clement Rousseau, estimată la 250.000 de euro

În afară de Cranach, a mai fost un alt record la licitaţia de la Sotheby’s din iulie. Pentru Portretul unui băiat, de Ferdinando Bol datat 1652, s-a obţinut suma de 5,2 milioane de lire sterline.

Record şi pentru Tiepolo, datorită unui Portret neterminat, adjudecat pentru 2,8 milioane, pentru Joseph Heintz cel Bătrân, cu Diana şi Callisto, care a obţinut suma de 485.000 de lire sterline, şi pentru John Martin, a cărui operă din catalog a fost cumpărată cu 2,7 milioane de lire sterline.

Orologiu-planetar al Prinţului de Conti

Tot în luna iulie, Casa Christie’s din Londra a organizat o excepţională licitaţie, multe dintre loturile prezentate acum ce nu au fost vândute vor fi propuse la Paris în luna noiembrie. În sesiunea din 9 iulie, care a expus 61 de loturi, a dominat mobilierul semnnat de André Charles Boulle, principele ebeniştilor francezi.

Un vas rar, din agată de la Hamilton Palace, din secolul al XVII-lea

O pereche de Console intarsiate cu carapace de broască ţestoasă, realizate la 1700 şi restaurate în 1787 de un alt ebenist, Etienne Levasseur, a fost estimată între 822.000 şi 1.370.000 de euro. Atribuită de asemenea lui Boulle, s-a aflat o altă pereche de console de la 1710, evaluată între 1.644.000 şi 2.500.000 de euro. O Bibliotecă atribuită lui Thomas Chippendale, datată 1773, din lemn satinat, a fost propusă la Christie’s în 9 iulie pentru 205.000 de euro.

Willem Kalf, Natură statică cu cornul de băut al Ghildei Arcaşii Sfântului Sebastian

Toate aceste piese expuse în licitaţiile de la Christie’s şi Sotheby’s au fost adresate unei clientele internaţionale, atât europene, cât şi americane, dar mai ales orientale şi ruseşti. ”Este o mare diferenţă între aceste case de licitaţie şi altele din Europa de Est, unde sunt prezentate opere de diferite niveluri, opere discutabile, cumpărate de marii îmbogăţiţi. Londra este o alegere obligatorie pentru piaţa de artă, e un pod sigur către Statele Unite şi Orient”.

Vas pe soclu cu irişi, de Galle, estimat între 200 şi 300

În primăvară, la licitaţia de la Sotheby’s din Paris, cu 168 de loturi, au fost propuse pentru pasionaţi arte decorative de la 1900 până în zilele noastre, trecând prin Art Nouveau şi Art Deco, designul anilor ’20-’40, până la proiecte contemporane, semnate de François-Xavier şi Claude Lalanne, Shiro Kuramata şi Andrea Branzi.

Vas monumental din cuarţ, din Egipt

Între numele prestigioase, un loc important l-a ocupat Emile Gallé, reprezentantul Art Nouveau-ului. Au fost expuse 11 opere semnate de el, printre care a figurat şi un Vas pe soclu, cu un mare iris. Este un vas din sticlă intarsiată, cu forme dulci şi cu o corolă deschisă. O floare de cristal, scăldată de rouă, care se înalţă pe o bază din bronz cizelat.

Oglindă de masă de Jacques Gruber, între 35 şi 45.000 de euro

Impresionantă, şi o oglindă de masă, semnată de Jacques Gruber la 1900. Ea este sculptată în stejar şi reprezintă o libelulă. De menţionat că a fost pentru prima dată expusă într-o licitaţie.

S-a continuat cu Art Deco. Să amintim nume ca André Groult, Robert Mallet-Stevens, Armand Albert Rateau şi Jean-Michel Frank pentru a ne face o idee despre prestigiosul catalog de la Sotheby’s.

Willem Claesz, Natură moartă

Topul l-a reprezentat şi secţiunea de Mobilier, cu piese semnate de Emile-Jacques Ruhlmann, impregnate de eleganţa atemporală a semnăturii sale. De remarcat, un Scrin, datat 1928, estimat între 120.000 şi 180.000 de euro, din esenţă de ulm, intarsiat cu fildeş şi decorat cu piele.

De amintit şi o Masă-bibliotecă turnantă, creată de Clement Rousseau în 1920, care i-a lăsat cu gura căscată pe pasionaţii de mobilier.

Ferdinand Bol, Bărbat cu soţia sa, din colecţia Castelului Howard

La fel de minunate au fost şi un Cabinet al Prinţului Eugene, o pereche de Biblioteci de Jean-Michel Frank, provenind din colecţia Elsei Schiaparelli, şi trei Lampadare, de Alberto Giacometti, realizate între 1937 şi 1938.

S-a trecut la fanteziile anilor ‘40, cu lucrările lui Line Vautrin, cu imaginarul lui Georges Jouve, până la umorismul lui Jean Royère şi la operele Andreei Branzi, fără a uita căldura scandinavă a pieselor semnate Claude şi François-Xavier Lalanne.

Au plăcut măsuţa Ondulation realizată în 1950 de Royère, fotoliul Elephanteau, cu tapiserie verde, patru scaune Baltique, o pereche de fotolii intitulate Sculptures, de la 1960 şi alte două, numite Urs polar.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.