Zidul care a tăiat în două strada Sonnenallee din Berlin timp de trei decenii și care a împărțit lumea între est și vest a dispărut demult. După ani de zile, un nou “zid” riscă să apară în capitala Germaniei, nu unul fizic, ci o barieră între două culturi. Pe Sonnenallee, artera lungă de cinci kilometri, care leagă cartierele Neukölln și Treptow, femeile venite din Siria, cu vălul islamic pe cap, cumpără migdale verzi și spanac pentru o masă precum la Alep sau Homs, iar bărbații stau tolăniți în shisha bars și fumează narghilele.
O patiserie face reclamă la specialități din Idlib. Suntem pe așa numita stradă arabă din Berlin. Aceasta a răsărit în mai puțin de un an de când a venit primul aflux mare de solicitanți de azil din Siria. „N-am mai văzut așa ceva înainte”, a declarat Mohammed Zamout, un manager la un restaurant cu specific libanez, în vârstă de 40 de ani. El a trăit la Berlin jumătate din viață și este martor la transformarea Sonnenallee într-un soi de Beirut sau Damasc din ceea ce era o relicvă a Republicii Democrate Germane. După atacurile extremiștilor islamici de la Paris și Bruxelles, coliziunea dintre refugiați și gazdele lor seculare a generat suspiciuni și neîncredere reciprocă. Ceea ce se întâmplă la Berlin reflectă amestecul de culturi și bucătării pe care îl vedem în principalele orașe din vest iar acest aspect reprezintă o provocare pentru democrațiile liberale din Europa postbelică să păstreze un echilibru între obiectivele strategice și umanitare și cerințele din ce în ce mai clare ale electoratului agitat și plin de resentimente. În timp ce adversarii săi politici cereau închiderea granițelor Germaniei, cancelarul Angela Merkel a permis intrarea în țară a peste 1 milion de refugiați anul trecut. În prezent, politicianul spune că integrarea acestora este cea mai mare problemă cu care se confruntă țara. Interviurile luate musulmanilor din Berlin, Bruxelles și Viena au arătat că mulți dintre aceștia nu sunt capabili să se integreze, nu doresc sau pur și simplu nu știu cum să o facă, scrie Bloomberg. Unii susțin că în scurt timp credința lor va fi diluată iar copii lor vor fi corupți de civilizația vestică. Astfel, în ultimul timp asistăm în Germania la o proliferare a grădinițelor islamice. Alții susțin că sunt învinuiți de faptele pe care anumiți confrați de-ai lor, puțini, le fac în diverse locuri ale Europei, vezi Paris sau Bruxelles.
„Trebuie să evităm cu orice preț crearea de subculturi sau ghetouri pentru că, în cel mai rău caz, ele pot deveni motivul perfect de proliferare a radicalismului”, susține Markus Ziener, un universitar din Berlin, al cărui prieten și-a mutat fiul dintr-o școală elementară situată pe Sonnenallee pentru că ceilalți copii nu vorbeau limba germană. „Într-o oarecare măsură am eșuat déjà dacă ne uităm la anumite zone din Berlin și în alte locuri”, mai spune acesta. Un sirian, solicitant de azil, Firas Alshater, încercă să-l contracareze. El a devenit cunoscut sub numele de „omul care îmbrățișează” de la Berlin, cu un număr în care el stă legat la ochi în piața centrală Alexanderplatz și cere celor din jur să îl ia în brațe ca semn al înțelegerii între cele două culturi.
Cel mai greu pentru musulmanii nou-veniți este să înțeleagă că integrarea nu este un compromis ci o necesitate. „Mulți dintre cei care au venit aici au luat parte la o revoluție acasă”, susține Alshater, în vârstă de 25 de ani, care a venit în Germania în urmă cu trei ani.. „Ei doresc libertate și democrație, dar nu înțeleg libertatea oamenilor și democrația”, mai spune Alshater. Musulmanii mai spun că o altă mare problemă este aceea că majoritatea imamilor provin din afara Europei, în special din Orientul Mijlociu. Aceștia nu vorbesc limba locală și nu sunt familiarizați cu problemele pe care musulmanii din Europa se confruntă zi de zi. Aceste probleme variază de la tolerarea în public a afecțiunii, a consumului de alcool și droguri, chiar dacă societatea care îi găzduiește le oferă adăpost și bani de cheltuială în jur de 400 de dolari pe lună. Hasna Fadl, un solicitant de azi, sosit la Berlin în urmă cu câteva luni, se teme de influența pe care viața europeană o are asupra fiicei lui de 4 ani. Într-una din zile, fata a chicotit în metrou când a văzut un cuplu german care se săruta. În satul ei din afara Damascului, o astfel de scena ar fi de neimaginat. Neavând pe nimeni pentru a-l îndruma, Fadl, în vârstă de 42 de ani, a învățat să spună „nicht gut”, „nu e bun”, în limba germană – de fiecare dată când ea vede bărbați și femei care își arată afecțiunea în public. „Copiii noștri învață aceste lucruri peste tot, pe stradă, la televizor, la școală, prin educația sexuală”, a declarat Fadl, la un centru social din Berlin, unde se discută cu alți sirieni. Sakina Ali, 45 de ani, un alt refugiat sirian, crede că a găsit o soluție la lipsa de muezini din Berlin. Ea a adăugat o aplicație la telefonul ei mobil care imită chemarea la rugăciune a musulmanilor. Într-o zi, la metrou, ea s-a așezat lângă neamț sadea, care asculta muzică la căști. Atunci când telefonul ei a început să reproducă chemarea la rugăciune, omul a sărit imediat și a rugat-o să îl oprească numaidecât.
„De ce el are dreptul să asculte muzică iar eu nu am dreptul să ascult cuvântul lui Allah?”, s-a întrebat Sakina Ali. În Sonnenallee mirosul de pui fript, pizza libaneză acoperită cu cimbru persistă peste tot iar sirienii se bucură din plin de o gustare cu falafel și piure de fasole, iar pe fundal se aud cântecele divei libaneze Fairouz.
Managerul restaurantului, Zamout, respinge comparația cu cartierul Molenbeek din Bruxelles, susținând că musulmanii din Germania sunt tratați mult mai bine decât în alte state europene. „Conform legii, eu sunt egal cu germanii. Nu simt niciun fel de rasism. Mă simt ca acasă”, a spus Zamout. Marko Babe, care a urmărit schimbarea străzii în ultimii 25 de ani, a declarat că apariția unor societăți paralele nu este de bun augur pentru afaceri. „Există unele femei în vârstă de 80-90 de ani cărora le este acum frică să vină pe Sonnenallee. Ele văd o altă populație și se simt ciudat”, declară Babe. Soluția, spune acesta, este acceptarea reciprocă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.