Noutăţi editoriale

Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui, un roman incitant, de neratat

Şoseaua virtuţii. Cartea Cîinelui, un roman de Cristian Teodorescu despre cine şi cum a făcut avere după 1989, despre corupţia omniprezentă a clasei politice româneşti şi relaţiile ei ascunse cu fosta Securitate rebotezată în fel şi chip. O mărturie despre jocurile de putere subterane şi lupta pentru câştigarea unor poziţii dominante în noile ierarhii, fenomene care au măcinat întreaga societate şi au ajuns până la cel mai înalt nivel în stat. În tot acest univers halucinant, pe cât de delirant, pe atât de imoral, au fost atraşi şi oameni oneşti, dar naivi, care nu au realizat la timpul potrivit că astfel devin simple unelte mânuite de cei care le trasau destinul, fără ca măcar să-i întrebe, dispreţuindu-i, dar folosindu-se de ei cu cinism. Ca şi personajul principal din romanul lui Cristian Teodorescu, ei s-au lăsat purtaţi de un val ademenitor, au făcut compromisuri şi au sacrificat uneori tot ce aveau mai bun – familie, profesie, idealuri, chiar şi propria conştiinţă – pentru nişte iluzii ce aveau să se dovedească efemere. Idolii cei noi se arată a fi cu mult mai răi decît cei care din trecut, cu chipurile turnate în bronz, ne fac un semn cu ochiul, perfid sau complice, de pe soclurile unor statui. Iar Şoseaua Virtuţii, privită dinspre blocurile cenuşii care o mărginesc, e pentru mulţi drumul celor fără de speranţă, un drum ce duce spre nicăieri.

„Când m-am mutat, în anul 2003, din Drumul Taberei pe Şoseaua Virtuţii din cartierul Militari, mi s-a părut că am ajuns la capătul lumii. Unul dintre băieţii mei, care până atunci se ducea, duminica, la biserica Răzoare, înainte de meciul de fotbal cu prietenii săi, mă întreabă după ce am ajuns aici: «Mă, tată, tu ştii unde stăm noi acum?». În Militari, îi răspund. «Dar tu ştii ce e Militari?» Un cartier, ce să fie?! «Nu, e comuna Militari! Ne-am mutat la ţară!» Aşa scria pe pisania bisericii din cartier, ridicată în secolul al XIX-lea. După câţiva ani, pisania a dispărut, ca şi cum ar fi fost o consemnare de ruşine. Atunci m-am gândit să scriu ceva despre cartierul Militari, fosta comună cu cazărmi şi case din prelungirea Palatului Cotroceni, care azi e mai mare decât multe oraşe mari din ţară”, scrie jurnalistul și prozatorul Cristian Teodorescu.

Cristian Teodorescu s-a născut la Medgidia, în1954. Aabsolvit Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, a Universităţii din Bucureşti.

A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul şi pescarul sportiv. A debutat editorial în antologia Desant ᾽83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeaşi editură. În 1991 publică la Editura Alex Legenda lui Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi romanul Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012).

Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă al USR (1997), Premiul pentru roman al USR (2010) şi alte cîteva premii ale unor ziare şi reviste.

Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franţa, Statele Unite, Muntenegru, Polonia şi Ungaria.

Supunere, un adevărat fenomen editorial

Supunere de Michel Houellebecq, un roman care zguduie Occidentul, bestseller în Franţa, Germania, Italia, Portugalia, Brazilia, Ungaria – din 15 mai şi în România.

Un adevărat fenomen editorial, o carte ce a generat puternice controverse încă înainte de publicare, Supunere de Michel Houellebecq a apărut în Franţa în ianuarie 2015 într-un prim tiraj de 150.000 de exemplare epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. În Germania, provocatorul roman a fost publicat la numai câteva zile distanţă de lansarea ediţiei franceze, atingând primul loc în topurile de vânzări cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare. Înainte de apariţia pe piaţă, romanul Supunere (Soumission) a fost piratat şi citit de mii de internauţi cu frenezia cu care sunt devorate înainte de publicare bestsellerurile internaţionale. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul lui Houellebecq a devenit simultan bestseller în Franţa, Germania şi Italia.

Supunere, cel de-al şaselea roman al celebrului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi contemporani, deţinător al prestigiosului Prix Goncourt a apărut de curând în Brazilia, Portugalia şi Ungaria, iar în decursul acestui an se va traduce în peste 40 de ţări.

Ediţia în limba română, publicată la Editura Humanitas Fiction, va fi disponibilă în librării din 15 mai şi va fi lansată la Bookfest sâmbătă, 23 mai, ora 14.00, la standul editurii.

Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), Supunere a zguduit deja Occidentul. Provocator cu program, scriitorul şochează de fiecare dată prin tuşele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.

„Două romane profetice au zguduit secolul XX: 1984 şi Minunata lume nouă. Erau profetice nu în sensul că prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru că enunţau un adevăr despre prezent. Anticipaţiile lui Houellebecq fac parte din aceeaşi familie. Houellebecq are în comun cu Huxley o curiozitate fascinată de fenomenele religioase şi cu Orwell groaza de biciul politicii şi un simţ – pe care puţini i l-au recunoscut – al ceea ce se numește common decency. Altfel – iar Dumnezeu ştie cât îi iubesc pe Huxley şi pe Orwell – Houellebecq e mai puternic decât ei“, nota Emmanuel Carrère, în Le Monde.

„Michel Houellebecq are geniul detaliului semnificativ… El îmbină savant concretul şi abstractul, naraţiunea şi filozofia. Forţa comică a scriitorului vine din faptul că, în loc să fie prizonier al spiritul timpului sau să i se împotrivească, el îl observă din exterior. Impasibilitatea lui este pur şi simplu irezistibilă“, scria Alain Finkielkraut.

Povestea fascinantă a unei comunităţi: Sectanţii

Volumul Sectanţii este primul din Mica trilogie a marginalilor, în care vor mai apărea Bandiţii şi Izgoi-Jidî.

În Bugeac există o comunitate religioasă care reuşeşte să supravieţuiască de patru generaţii, cu toate că a trebuit să treacă prin tot atâtea regimuri diferite: imperiul ţarist, România Mare, URSS şi Republica Moldova. Comunitatea a fost fondată la sfârşitul secolului al XIX-lea de un negustor din Transilvania, ajuns undeva între Chilia, Ismail, Cetatea Albă şi Odessa. Sub influenţa ruşilor rascolnici şi molocani, a coloniştilor germani protestanţi şi a evreilor mesianici, tânărul transilvănean simte o chemare ce îl îndepărtează de religia ortodoxă şi îl aruncă într-o aventură incredibilă. Este vorba despre o sectă cu idealuri înalte şi un stil de viaţă de o puritate nemaiîntâlnită.

Statul, Leviatanul secolului XX, majoritatea pravoslavnică şi, mai ales, „lumea aceasta” laică au fost mereu adversari de temut, dar şi o provocare pentru comunitate, care face eforturi să le salveze şi să le aducă pe calea cea bună. Cum a rezistat micul grup în faţa forţelor cumplite ce îl ameninţau? Cum a făcut faţă marilor ispite ale secolului XX? Vasile Ernu spune povestea fascinantă a acestei comunităţi – o poveste care continuă şi azi.

„Da, sunt sectant, pentru că aşa ne-a botezat Cezarul, aşa ne strigau dregătorii şi cărturarii «lumii acesteia», aşa ne etichetau majoritarii pravoslavnici. Da, sunt «oaia neagră» a unei secte radicale şi marginale. Sînt la a patra generaţie de sectanţi care de-a lungul a peste o sută de ani au trăit în Bugeacul Basarabiei, în patru ţări diferite, chiar dacă nu ne-am mutat prea mult. Am trăit sub atâtea regimuri şi dregătorii într-un veac, încât le-am uitat numele. Ei însă nu ne-au uitat şi ne-au numit mereu cu ură şi dispreţ: sectanţi.”

Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filozofie (Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi, 1996) şi al unui master de filozofie (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy & Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă + societate. A activat în cadrul fundaţiilor Idea şi Tranzit şi al editurilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a avut rubrici de opinie în România liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente în revistele Noua literatură, Suplimentul de cultură şi Observator cultural.

A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom, 2006, 2007, 2010, 2013), tradus în rusă, bulgară, spaniolă, italiană, maghiară şi poloneză. Cartea a fost nominalizată la Premiul de debut al revistei „Cuvântul”, Premiul pentru roman şi memorialistică al revistei „Observator cultural” şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul şi a fost distinsă cu Premiul pentru debut al „României literare” şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat: Ultimii eretici ai Imperiului (2009, Polirom; nominalizată la Premiul pentru eseu al revistei Observator cultural şi distinsă cu Premiul Tiuk!; tradusă în Italia şi în curs de publicare în Rusia); Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu, 2010, Polirom); Intelighenţia rusă azi (2012, Cartier); Sînt un om de stînga (2013, Cartier). A coordonat: Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (împreună cu Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea şi Ovidiu Ţichindeleanu, 2008, Cartier); Ucraina live. Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil (împreună cu Florin Poenaru, 2014, Tact).

Miercuri, 13 mai, la ora 19.00, la Terasa J’ai Bistrot, va avea loc lansarea celui mai nou volum semnat de Vasile Ernu, Sectanţii, apărut în colecţia „Ego-grafii”.

Invitaţi, alături de autor: Iulia Popovici, Vintilă Mihăilescu şi Marin Mălaicu-Hondrari.

Volumul Sectanţii va fi lansat în cadrul Salonului de Carte Bookfest 2015, sâmbătă, 23 mai, de la ora 17.00. Evenimentul va avea loc la standul Editurii Polirom. Alături de autor vor vorbi: Cristian Teodorescu, Zoltán Rostás, Paul Cernat.

Papa Ioan Paul II: În mâinile Domnului. Însemnări personale (Ediţie de colecţie)

Papa Ioan Paul al II-lea

Timp de mai bine de pătruzeci de ani (1962–2003), Karol Wojtyla, episcop al Cracoviei, devenit apoi primul papă polonez din istorie şi, după moarte, sfânt al Bisericii Catolice, şi-a consemnat în două agende principalele momente ale zilelor de reculegere, rugăciunile, lecturile, meditaţiile profunde, emoţionante şi frământările care reflectă grija faţă de cei apropiaţi, faţă de instituţia care i-a fost încredinţată – Biserica – şi faţă de problemele întregii lumi. De la prima afirmaţie categorică „Sunt întru totul în mâinile Domnului“ până la reflecţia „S-a împlinit timpul“ şi la cel din urmaă „Deo gratias“, îl însoţim pe Karol Wojtyla – Ioan Paul II de-a lungul unei căi spirituale impresionante, calea vieţii şi slujirii sale.

Mai bine de patruzeci de ani din viaţa celei mai importante personalităţi spirituale a secolului XX sunt consemnaţi în această carte care, odată apărută în Polonia, a stârnit un imens interes mediatic. Încredinţate prin testament părintelui Stanislaw Dziwisz, secretarul şi cel mai apropiat colaborator al Papei, pentru a fi arse, aceste însemnări nu au fost distruse, ci au fost prezentate Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Decizia luată de cardinalul Stanislaw Dziwisz, mitropolitul de astăzi al Cracoviei, din profundă dragoste şi respect faţă de Papa, ne oferă, poate, una dintre cărţile fundamentale ale umanităţii, un extraordinar document care ne dezvăluie taină sufletului unuia dintre cei mai iubiţi oameni şi un loc spiritual aparte în care ceea ce este omenesc şi ceea ce este dumnezeiesc se îmbină în dimensiunea sfinţeniei.

Karol Wojtyla, episcop, apoi arhiepiscop al Cracoviei, cardinal şi Suveran Pontif din 1978, devenit după moarte sfânt al Bisericii Catolice, a străbătut una dintre cele mai dificile perioade ale secolului XX, fiind nucleul lumii spirituale occidentale. Însemnările sale reprezintă unica şansă de a înţelege viaţa interioară a celui care, prin dragostea să pentru oameni şi Dumnezeu, a influenţat cursul istoriei. Singurul Suveran Pontif care a vizitat România, Ioan Paul II a făcut posibil un moment de o imensă importantă istorică. Sute de mii de oameni, ortodocşi, catolici şi greco-catolici, au participat la evenimentele petrecute în cele trei zile ale vizitei.

„Însemnările spirituale ne arată profunzimea vieţii în Dumnezeu a lui Karol Wojtyla. Ele dezvăluie taina inimii unui Petru al timpurilor noastre, care în perioada grea a comunismului a fost episcop al Cracoviei, iar apoi, timp de aproape douăzeci şi şapte de ani, a condus Arca lui Petru pe valurile învolburate ale secolului XX şi ale începutului de secol XXI. Însemnările personale cuprind reflecţii asupra trăirilor interioare, decizii, rugăciuni, cugetări şi consideraţii cu privire la propriul progres spiritual. În primul rând, ele exprimă relaţia personală a autorului cu Dumnezeu, centrul vieţii sale interioare“, afirma pr. Jan Machniak.

„Fie că lectură însemnărilor personale ale Papei Ioan Paul II să ne ajute pe toţi să descoperim profunzimea spirituală a omului secolului XXI şi să ne ducă la o şi mai mare iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni“, mărturisea cardinalul Stanislaw Dziwisz, mitropolitul Cracoviei.

Lumea de orez, un triumf al avangardei anilor ‘80

Romanul Lumea de orez al lui Su Tong, unul dintre cei mai renumiţi scriitori chinezi contemporani, a fost ecranizat în 2004 de Jian-zhong Huang, cu Lan Shi, Zeru Tao şi Kun Yang în rolurile principale.

Lumea de orez este lumea lui Cinci-Dragoni, un tânăr care caută refugiu din calea apelor într-o prăvălie de orez aflată la periferia unui oraş din sudul Chinei. La fel ca multe dintre personajele acestui univers aflat mereu pe punctul de a se prăbuşi, Cinci-Dragoni găseşte în orez – în acumularea, consumul şi fetişizarea acestuia – singurul ţel al existenţei. Într-un text bine ritmat şi adesea hipnotic, Su Tong surprinde exuberanţa, decadenţă şi mai ales violenţa care însoţesc pas cu pas transformarea lui Cinci-Dragoni în stăpân şi apoi în victima a insaţiabilelor sale dorinţe.

Brutal, direct, uluitor prin felul în care creează şi distruge o lume cu o mare economie de mijloace stilistice, Lumea de orez, primul roman al lui Su Tong şi un triumf al avangardei anilor ’80, îşi şochează şi deopotrivă îşi fascinează cititorii.

„Balzac şi Zola şi-ar fi recunoscut în Su Tong spiritul geamăn, care ilustrează cu aceeaşi strălucire dezastrele pe care oamenii şi le provoacă unii altora şi mai cu seamă lor înşişi“, scria cronicarul de la Kirkus Reviews.

Su Tong (numele adevarat: Tong Zhonghui) s-a născut în oraşul Suzhou pe 23 ianuarie 1963. Debutează în anii studenţiei cu poezie (1983), apoi cu proză (1984), publicând primele povestiri importante in 1986–1987 (Amintiri din livada cu duzi, Fuga din 1934, Trecând în zbor peste satul meu natal cu nuci stufoşi). În scurta vreme, Su Tong este apreciat de critică drept unul dintre cei mai însemnaţi membri ai avangardei literare chineze de la sfârşitul anilor ’80. Autorul îşi câştigă notorietatea în China prin nuvela Stol de soţii şi concubine (1989), a cărei versiune cinematografică (Dahong denglong gaogao gua / Sus-sus lampionul roşu), în regia lui Zhang Yimou, a fost nominalizată la Oscar în 1991.

Scriitor prolific, Su Tong a publicat peste două sute de nuvele şi povestiri, eseuri, precum şi şapte romane, cele mai cunoscute dintre acestea fiind: Lumea de orez (1991), Viaţa mea ca împărat (1992, tradus în română cu titlul Eu sunt împăratul Chinei), Binu (2006) şi Malul fluviului (2009). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în multe limbi, iar câteva au fost ecranizate. Su Tong a fost recompensat cu numeroase premii naţionale, precum şi cu Asian Literary Prize în 2009; de asemenea, a fost nominalizat, în 2011, la Man Booker International Prize.

Foamea, unul dintre cele mai tulburătoare romane scrise vreodată

„Foamea este punctul nevralgic al ascensiunii literare a lui Knut Hamsun. Este romanul clasic al umilinţei, chiar mai presus decât romanele lui Dostoievski“, nota George Steiner în Observer.

Foamea este o incursiune captivantă în mintea unui tânăr scriitor căruia înfometarea îi produce o stare de fluctuaţie permanentă între euforie şi disperare. Trăind de pe o zi pe alta, din scrierea unor articole de ziar, acesta experimentează umilinţa în toate gradele sale, fiind mereu la un pas de nebunie şi de colapsul final. Diferitele întâmplări traumatizante prin care trece şi ostilitatea mediilor sociale pe care le traversează, strania poveste de dragoste care îi aprinde flacăra speranţei aruncându-l apoi în neagra disperare sunt încercări spirituale din care personajul va ieşi biruitor. Român de referinţă, Foamea este un studiu despre adâncimile psihologice unde puţini scriitori au curajul să plonjeze.

Scriitorul norvegian Knut Hamsun a fost romancier, dramaturg, poet, opera sa cuprinzând peste 20 de romane, un volum de poezie, mai multe piese de teatru, eseuri şi un jurnal de călătorie. În 1890 publica Foamea (Sult), cartea care îi aduce succesul mult aşteptat, considerată primul roman modern din literatura norvegiană, urmată, în 1894, de Pan, iar în 1898 de Victoria (publicate de Humanitas Fiction în 2014).

Din 1911 părăseşte cercurile literare şi viaţa urbană şi se mută în Nordland, pentru ca ulterior să cumpere o fermă în sudul Norvegiei, unde va locui până la moartea sa, pe 19 februarie 1952. Primeşte Premiul Nobel pentru literatură în 1920, pentru romanul Rodul pământului (Markens Grøde). Prin tematică şi prin promovarea noilor tehnici ale fluxului conştiinţei şi a monologului interior, anticipând şi influenţând operele unor mari scriitori, de la Joyce şi Kafka la Camus, Knut Hamsun este considerat părintele modernismului literar.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.